1.11.09

Istoricul Emilia Corbu despre Raportul Departamentului de Stat American. Statul român, acuzat de nerecunoaşterea holocaustului. Sa fie o confuzie?

UN RAPORT recent al Departamentului de Stat American privind libertatea religioasa releva un aspect neasteptat. Raportul este partinic si ataca direct Biserica Ortodoxa Romana.Printre acuzele aduse statului roman se afla si nerecunoasterea holocaustului.
Raportul ridică două ipoteze. Fie:
a) SUA nu are experţi documentaţi asupra situaţiei din România;
b) SUA preseaza iarăşi România pentru interese politice mondiale.
Opinia mea este că a doua ipoteză este reală şi un argument este amestecarea recunoaşterii holocaustului în raportul pentru libertate religioasă.
Holocaustul în România nu este o problemă religioasă ci una istorică. Este deasemenea o problemă cu mari valenţe politice.
Este o problemă istorică ce trebuie lămurită cu date limpezi. Holocaustul a fost o crimă săvârşită în timpul celui de-al doilea război mondial. Organizate în două tabere naţiunile lumii s-au războit între ele pe teritoriul a trei continente. Lipsiţi de un stat naţional şi de armată, dar angrenaţi în război de o parte şi alta, evreii au fost victimele atât ale ideologiei naziste cât şi ale confruntărilor militare propriu-zise. Până în urmă cu câţiva ani România nu a fost acuzată de această crimă. De aceea este şi interesul nostru, în primul rând, de a afla exact cum au stat lucrurile. Dacă bunicii noştri au săvârşit crime împotriva unui popor lipsit de stat şi deci de apărare atunci trebuie să ne asumăm această răspundere şi să recunoaştem noi şi copii noştri că suntem urmaşi de criminali. In definitiv, asta se doreşte, nu? Doar că orice crimă trebuie dovedită! Este necesară publicarea listelor cu evreii omorâţi de români, situaţia lor, locul unde s-a petrecut fapta. Pe presiuni, vorbe şi cifre nedovedite nu se poate discuta. Românii, de pildă, au liste, chiar dacă nu complete, cu românii omorâţi de comunişti în lagăre, în închisori, la Canal. Pe baza lor, comunismul va intra în istorie ca un regim criminal.
Valenţa politică a holocaustului este foarte spinoasă. Ca istoric realizez că statul Israel este constituit pe dreptul internaţional ceea ce îi conferă o anumită fragilitate. De pildă, românii şi strămoşii lor îşi dovedesc existenţa pe acest teritoriu de 2000 de ani, iar participarea la diverse războaie de apărare sau de confirmare a identităţii naţionale le-a conferit dreptul de a întemeia un stat naţional d-abia în 1918, deci de 89 de ani. Statul Israel are deja 60 de ani deşi poporul s-a aflat în pribegie aproape 2000 de ani. Consfinţirea unui stat naţional pe locul strămoşilor lor a fost decizia comunităţii internaţionale sensibilizată şi de ororile holocaustului, care a devenit astfel, pe drept, un argument istoric puternic. S-a dovedit că lipsiţi de un stat, evreii au suferit atrocităţi din partea altor popoare.
Doar că aplicarea dreptului internaţional în astfel se cazuri poate creea un precedent periculos. Dacă mai adăugăm nemulţumirea continuă a lumii arabe şi evoluţia ulterioară a evenimentelor în Asia Mică, înţelegem de ce holocaustul depăşeşte limitele unei probleme istorice nerezolvate.
Doar că această problemă nu are ce căuta într-un raport american cu privire la libertatea religioasă din România anului 2009. Este o problema importanta care daca a fost ridicata, atunci are un temei. De aceea trebuie lamurita ,,fara ura si fara partinire,, de istoricii specializati in istorie contemporana, cat mai repede cu putinta. Dar, fara presiuni externe.

Sursa: http://emilia-corbu.blogspot.com


Aviz politicienilor români. Jalba hoţilor din închisori (I.L. Caragiale)

Daţi-ne drumul din puşcărie,
Daţi-ne posturi,
Cu bune rosturi,
Daţi-ne voie la tâlhărie,
C-a sta în lanţuri
Când alţii danţuri
Trag fără frică sus la putere,
Şi când ei fură
Fără măsură,
E anarhie!... însă... tăcere:
Ei au putere!...


Daţi-ne drumul, căci, cum se poate
Noi în catene,
Pe când în pene
Dânşii se umflă, şi peste gloate
Pun pungăşeala
Şi târnuiala?...
Noi stăm la umbră pentru nimica
Şi... dânşii fură
Fără măsură
Şi, ei sunt liberi!... Nu cunosc frica,
Nu e nimica!...


Daţi-ne drumul: e nedreptate
În puşcărie
Ca să ne ţie
Colegii noştri! Oh! ce păcate!...
A noastră şcoală
A rămas goală,
Căci toţi elevii au chilipire,
Au berechete,
Grase budgete...
Iar noi, acilea în amorţire
Stăm în lihnire!...


Daţi-ne drumul! fără zăbavă!
Daţi-ne posturi
Cu bune rosturi,
Daţi-ne totul: fiţi de ispravă!
La tâlhărie
Ţara să fie
Pe mâna noastră a tuturor,
Iar nu voi care
Aţi făcut stare

S-o smulgeţi singuri ca din topor!...
Daţi-ne drumul cu mare zor!...

Curtea Suprema de Justitie a Serbiei a anulat decizia prin care Biserica Ortodoxa Romana nu era recunoscuta in Timoc

Curtea Suprema de Justitie a Serbiei a anulat decizia Ministerului Cultelor prin care a fost respinsa inscrierea Protopopiatului Ortodox Roman al "Daciei Ripensis" din Timoc in Registrul Bisericilor si Comunitatilor religioase din Serbia, a declarat joi, pentru Agerpres, parintele protoiereu Boian Alexandrovici. Potrivit sursei citate, hotararea autoritatilor de la Belgrad de a nu accepta recunoasterea protopopiatului aflat in jurisdictia Episcopiei "Dacia Felix" din Varset, pentru care s-au inceput demersurile in 27 ianuarie 2009, de teama de a nu provoca un conflict intre Biserica Ortodoxa Romana si Biserica Ortodoxa Sarba, constituie un atentat la identitatea spirituala a celor peste 300.000 de romani care traiesc in cele 154 sate romanesti si alte 48 localitati cu populatie mixta. "Sentinta data de Curtea Suprema de Justitie ne da, iata, speranta ca, dupa 170 de ani de sete duhovniceasca, etnicii romani vor avea dreptul sa asculte Sfanta Liturghie si sa se roage in limba romana, atat la biserica cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril din Malainita, cat si in cele pe care vor continua sa si le zideasca in alte zone", a afirmat Alexandrovici.
In acelasi context, acesta a mai aratat ca prin decizia luata de justitie se face o reparatie morala minoritatii nationale romane din Timoc si ca "in sfarsit, se respecta legea potrivit careia bisericile si organizatiile religioase de pe teritoriul Serbiei au dreptul sa-si randuiasca si conduca independent activitatile interne si publice, iar statul nu poate impiedica aplicarea regulilor autonome ale bisericilor minoritatilor". "Am obtinut o victorie care nu mai poate fi contestata de nimeni. Credinta noastra stramoseasca, de acum, poate fi exprimata, in Timocul Sarbesc, fara nici un risc, in limba romana", a concluzionat Boian Alexandrovici.

Ziua Online
Related Posts with Thumbnails