1 ianuarie 1922, Bârlad – † 23 septembrie 2006, Bucureşti
M-am născut în ianuarie 1922 în oraşul Bârlad, din români ortodocşi din neam în neam. Am urmat şcoala primară şi liceul în oraşul Bârlad, apoi Academia de Înalte Studii Economice din Bucureşti.
Am fost arestat la 16 mai 1948 şi condamnat la 15 ani muncă silnică, apoi la încă 10 ani muncă silnică pentru „organizare subversivă”, fiind încadrat, ca toţi deţinuţii politici, la Legea nr. 209, „uneltire contra siguranţei statului”.
Am trecut prin următoarele temniţe ale „raiului bolşevic”: Ministerul de Interne în două rânduri, Jilava în cinci rânduri, Uranus, Piteşti, Gherla, Aiud în trei rânduri, Alba-Iulia, Galaţi în mai multe rânduri, Focşani, Ploieşti în două rânduri, Codlea, Iaşi, Periprava, Bârlad în mai multe rânduri.
La Ministerul de Interne am fost supus la anchete prelungite de 70 şi 80 de ore, fără masă, fără somn sau odihnă. De la Interne, primul lot de condamnaţi am fost expediaţi la Piteşti, prin martie-aprilie 1949. Aici era filtrul lui Nicolski, împuternicitul Moscovei pentru România, secondat de generalul Dulgheru (pe numele adevărat, Dulbergher), şeful anchetelor pe ţară, de ofiţerul politic de la Piteşti, Marina Iţicovici, şi alţii din echipa lor.
În timpul anchetelor, am fost dus în biroul lui Dulgheru în trei rânduri şi mi s-a zis: „Nu vrei să spui? Lasă că avem noi grijă să nu vă mai facem Academie din închisori! Ai să spui tu în minele de mercur din Urali!…” După noi, au mai venit alte loturi, de la Iaşi, Suceava, Cluj, Timişoara, Craiova, Braşov etc. Capacitatea celulelor era de maxim patru persoane, pentru că erau două paturi. Au pus şi şapte, şi nouă persoane într-o celulă de doi pe patru metri. În celulele negre au băgat şi 20-30 de deţinuţi – ca viermii în rană…
Toţi deţinuţii au trecut prin faţa lui Marina Iţicovici, care nota capacitatea de rezistenţă a fiecăruia. Apoi comandantul închisorii, Dumitrescu, împreună cu o ceată de gardieni, a năvălit peste cei din Camera 4 Spital, bătându-i până la mutilare şi zvârlindu-i pe priciuri ca nişte pachete cu oase şi carne sfărâmate. După aceasta i-au dat în primire lui Ţurcanu şi echipei lui.
În camere se făcea „reeducarea”. Se juca „volei” cu tine şi nu conta unde te loveau. În faţa mea, unul a primit o lovitură în ficat şi a murit pe loc. Te băgau cu capul în tineta de murdării (urină, materii fecale, sânge, puroi, flegme) şi îţi făceau „botezul” până la gât, fără să-ţi dea voie să te speli după aceea. Eu am fost pus să mănânc şi să beau un borcan de trei kilograme de astfel de murdărie.
Capul îmi era umflat cât ciutura, ochiul stâng nu se mai vedea, maxilarul stâng mi s-a spart. Băgam cârpa sub buza superioară şi scoteam fistule cu sânge şi puroi. Fesele şi tălpile îmi erau negre, picioarele amândouă umflate ca nişte butuci din pricina loviturilor. Pentru a se dezumfla, mi-am înfăşurat picioarele în nişte izmene ude, ridicându-le pe pereţi. Altădată au pus cincisprezece persoane deasupra mea, în stivă, în spaţiul dintre perete şi prici. Peste al cincisprezecelea a mai plonjat unul, ca strivitura să fie mai mare. Am umflat pieptul cu aer şi am proptit coatele pe ciment. Am ţinut până la al optulea, după aceea am dat drumul la aer şi toate coastele din dreapta s-au rupt.
La Camera 1 Subsol, şef al „comitetului de reeducare” era Mărtinuş. La ordinul lui: „Bandiţilor, sub priciuri fuga marş!”, toţi intrau sub prici, iar el lovea cu un drug ce mai rămânea afară. Odată eu, nemaiavând unde intra, am rămas cu trei sferturi din corp afară – loviturile de drug s-au oprit în coloana mea vertebrală. Repetându-se în acelaşi loc, au făcut trei vertebre să cedeze, intrând înăuntrul coloanei, după care n-am mai putut mişca nici un deget. Însă Dumnezeu mi-a remediat mutilarea trupului… Tot la Camera 1 stăteam pe prici, sub geam, pe la 12 noaptea. Era în ianuarie, geamul deschis, iar eu învelit cu o pătură subţire ca tifonul. Stăteam sub pătură, cu genunchii la gură, când văd că zboară pătura de pe mine şi aud vocea lui Mărtinuş: „Ce faci, banditule?” Eu, liniştit şi simplu, i-am răspuns: „Mă rog” – ceea ce şi făceam. Parcă i-aş fi dat cu o muchie de topor în cap. A amuţit.
În Camera 2 Subsol, unde era şef de „comitet” Leonida Titus, am fost „făcut” preot, îmbrăcat într-o pătură a lui Sandu Ghica. Mi s-a dat gamela şi o lingură ca să „împărtăşesc” cu murdărie din tinetă 70-80 de oameni. Nevrând să execut ordinul, au venit din fundul camerei cu o bâtă înfăşurată în sfoară şi mi-au dat în cap. M-am prăbuşit. M-au udat cu apă şi m-au pălmuit până mi-am revenit. Pe cap aveam o umflătură mare. Au pus pe unul să-mi „întindă” umflătura cu dosul gamelei, ceea ce îmi producea nişte dureri înspăimântătoare. Tot la Camera 2 am stat pe tinetă două zile şi o noapte într-un picior, cu mâinile în sus. Ajunsesem desfigurat, livid, nu mai semănam a om. Atunci am văzut broboane de sudoare ieşindu-mi din piele, cu un fir foarte subţire de sânge. Văzându-mă în starea aceea, Titus le-a spus celorlalţi: „Bandiţilor, îl vedeţi? Toţi veţi fi ca el!”
În Săptămâna Mare a Sfintelor Paşti au făcut „demascarea” preoţilor şi călugărilor – cea mai mare blasfemie la adresa lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului. Eu sunt preot al lui Hristos şi ştiu şi cred că este iad, dar ce a fost în Săptămâna Mare la Piteşti cred că a fost mai rău decât în iad…
La Aiud am stat în zarcă şi în celular cu preotul Nicolae Pâslaru de la Roman, cu preotul Barnovescu de la Bârlad, cu ieromonahul Iustin Pârvu de la Petru-Vodă, cu preotul Mihai Lungeanu de la Iaşi, cu ieromonahul Ioan Iovan de la Recea. Acolo îmi făceam rânduiala zilnică de rugăciune. Programul zilei era numai în genunchi, în colţul celulei, afară de închidere-deschidere şi mese. În felul acesta zburau zilele ca şi cum nu ar fi fost.
Acolo, la Aiud, în zarcă, după nouă ani de cereri în rugăciune, mi-a dat Dumnezeu preot pentru spovedanie, pe părintele Nicolae Pâslaru, de am stat numai cu el singur şi m-a spovedit o zi întreagă. A scos două fire de aţă din saltea, le-a răsucit, le-a sfinţit ca epitrahil şi apoi m-a spovedit. În temniţă şi în prizonierat, aşa au făcut preoţii ortodocşi români…
Tot atunci, studentul la medicină Mihai Lungeanu, fiu de preot, care executase 10 ani de temniţă şi acum venise cu o condamnare nouă, de 15 ani, ne-a adus de afară o pungă foarte mică din pânză de paraşută, în care erau ascunse Sfintele Taine uscate, care au fost de mare preţ pentru noi. Din felia de pâine pe care o primeam la masă, luam miezul şi îl frământam. După aceea, luam bucăţi cât mazărea şi le făceam plate. Cu acul, luam din punga cu Sfinte şi puneam pe biluţele acelea făcute plate, apoi ridicam marginile ca la „poale-n brâu”, le făceam rotunde şi iar plate. Se uscau şi le puneam în cele două tivuri de la un prosop cu care nu mă ştergeam niciodată sau la gulerul şi manşetele unei cămăşi. Erau cât un bob de linte mai mare. La percheziţie nu puteau să-şi dea seama, căci erau prea mici. În posturile cele mari transmiteam unui preot de pe celular numele de botez ale fiecăruia, iar la ora 6:00, când băteau clopotele la Biserica Ortodoxă din Aiud, cădeam toţi în genunchi în celule şi ne făceam spovedania, iar preotul dădea dezlegare.
23.9.11
"Romanii cred in viata de dupa moarte", este concluzia unui studiu comandat de Discovery Channel. Concluzia Discovery: se impune reeducarea crestinilor - un documentar care sa ofere alternative la raspunsul oferit de Biserica.
- concluziile unui studiu realizat de "Daedalus Millward Brown" pentru Discovery Networks în Europa de Sud-Est
"Românii cred în viaţa de după moarte, este una din coordonatele principale transmise foarte devreme, odată cu ideea de îngeri sau cu idea de Moş Crăciun. De unde vine Moş Crăciun? Unde stau îngerii? În cer. Creştem cu ideea că undeva este un loc unde ajung sufletele după ce mor. Cred că interesul cel mai mare se îndreaptă către subiecte care la nivel subconştient se comportă ca o certitudine, dar despre care, la nivel raţional, oamenii îşi dau seama că nu deţin suficiente dovezi", explică psihologul Cristina Ciuluvică. Psihologul adaugă că "se caută mai ales alternative la răspunsul dat de Biserică şi la ceea ce este deja cunoscut".
Cinci ţări şi opt întrebări
Luni, 26 septembrie, Discovery Channel va lansa un documentar de referinţă, "Curiosity". Structurat în 14 episoade, serialul pune tot atâtea întrebări.
Creat de fondatorul Discovery, John Hendricks, "Curiosity" a apelat la naratori foarte cunoscuţi. Astfel, Stephen Hawking dă explicaţii despre cum a fost creat Universul, actriţa Michelle Rodriguez vorbeşte despre extratereştri, un maestru al filmelor horror, Eli Roth, face o întreagă dizertaţie despre Rău, iar Morgan Freeman descrie universurile paralele.
Cele mai provocatoare întrebări din "Curiosity", opt la număr, au oferit prilejul pentru Discovery Channel de a cunoaşte, printr-un sondaj de opinie, ce cred telespectatorii. Compania a apelat la "Daedalus Millward Brown" pentru realizarea sondajului în România, Bulgaria, Serbia, Slovenia şi Croaţia.
Românii, printre cei mai religioşi sud-est europeni
Cea mai mai mare curiozitate a celor intervievaţi este: "Ce se întâmplă după ce murim?".
"Cum a fost creat Universul?" i-a arătat ca fiind cei mai religioşi pe români şi pe sârbi, care au atribuit actul creaţiei Divinităţii. Celelalte state consideră că naşterea s-a produs ca urmare a Big Bang-ului.
Existenţa altor forme inteligente de viaţă în Univers îi preocupă pe cei mai mulţi locuitori din Europa de Sud-Est. Dacă unii cred că deja s-a luat legătura cu extratereştrii, sârbii şi slovenii spun că nu au fost contactaţi.
- extras din Evenimentul zilei
Cinci ţări şi opt întrebări
Luni, 26 septembrie, Discovery Channel va lansa un documentar de referinţă, "Curiosity". Structurat în 14 episoade, serialul pune tot atâtea întrebări.
Creat de fondatorul Discovery, John Hendricks, "Curiosity" a apelat la naratori foarte cunoscuţi. Astfel, Stephen Hawking dă explicaţii despre cum a fost creat Universul, actriţa Michelle Rodriguez vorbeşte despre extratereştri, un maestru al filmelor horror, Eli Roth, face o întreagă dizertaţie despre Rău, iar Morgan Freeman descrie universurile paralele.
Cele mai provocatoare întrebări din "Curiosity", opt la număr, au oferit prilejul pentru Discovery Channel de a cunoaşte, printr-un sondaj de opinie, ce cred telespectatorii. Compania a apelat la "Daedalus Millward Brown" pentru realizarea sondajului în România, Bulgaria, Serbia, Slovenia şi Croaţia.
Românii, printre cei mai religioşi sud-est europeni
Cea mai mai mare curiozitate a celor intervievaţi este: "Ce se întâmplă după ce murim?".
"Cum a fost creat Universul?" i-a arătat ca fiind cei mai religioşi pe români şi pe sârbi, care au atribuit actul creaţiei Divinităţii. Celelalte state consideră că naşterea s-a produs ca urmare a Big Bang-ului.
Existenţa altor forme inteligente de viaţă în Univers îi preocupă pe cei mai mulţi locuitori din Europa de Sud-Est. Dacă unii cred că deja s-a luat legătura cu extratereştrii, sârbii şi slovenii spun că nu au fost contactaţi.
- extras din Evenimentul zilei
Abonați-vă la:
Postări (Atom)