GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU: SFÂNTUL PAVEL – APOSTOL al NEAMURILOR şi UCENICUL său PETRE ŢUŢEA – APOSTOL al NEAMULUI.

  

„Pavel al lui Iisus Hristos, chemat de El Apostol, rânduit pentru vestirea Evangheliei  lui Dumnezeu, pe care a făgăduit-o mai înainte prin proorocii Săi, despre Fiul Său, care a fost rânduit Fiu al lui Dumnezeu întru putere, după Duhul sfinţeniei, prin învierea Lui din morţi, Iisus Hristos, Domnul nostru, prin care am primit har şi apostolie, ca să aduc în numele Său, la ascultarea credinţei, toate neamurile.”

             (Sf. Ap. PAVEL - Epistola către Romani, 1,1-5)

   „Poporul Român e una din minunile lui Dumnezeu în marşul Lui pe pământ.”

                 (Filosoful mărturisitor creştin-ortodox PETRE ŢUŢEA)

         

TAINA SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI

   Suferinţa creştin-ortodoxă este consubstanţială cu omul creştin şi este una din marile virtuţi dumnezeieşti în care rodesc toate celelalte între care Jertfa divină.

   Un răspuns mulţumitor cu privire la suferinţă n-a venit din nici o parte a unui sistem moral, filosofic ori religios, fiindcă au confundat suferinţa de esenţă divino-creştină, cu durerea ca nevoinţă biologică, ca o necesitate psihologică (boală, patimă, depresie, închipuire, deprimare, amăgire, înşelare,etc.).  

   Suferinţa zămisleşte Jertfa în care se întrupează Trinitatea virtuţiilor: credinţa, nădejdea şi dragostea.

        În societatea atât de precară şi foarte turmentată de astăzi, Durerea şi-a extins deputăţia desculţă şi despletită a dramei hegemonico-democratice, prin pârghiile ei de putere:

   deismul, diabolismul, desperarea, depresia, dezgustul, decadenţa, declinul, descompunerea, demenţa, delirul, debilitatea, deficienţa, digresiunea, degenerarea, delapidarea, delicvenţa, demagogia, demolarea, demonstraţia, demoralizarea, denaturarea, denigrarea, denivelarea, descumpănirea, deportarea, despotismul, destrăbălarea, desuetudinea, dezmăţul, deşertăciunea, detractarea, detronarea, devalizarea, devastarea, devierea, dezaxarea, dezbinarea, dezastrul, despuierea, dezechilibrul, dezertarea, dezinteresul, dezmoştenirea, deznaţionalizarea, dezolarea, dezonorarea, dezorganizarea, dezrădăcinarea, dezunirea, dialectica, dictatura, dilema, discreditarea, discriminarea, disimularea, disjuncţia, dispariţia, dispreţul, diversiunea, divertismentul, divorţul, dizgraţia, dobânda, dobitocia, doctrina, dosarul, dosirea, dresura, drogul, duba, duduia, duhoarea, duplicitatea, durerea, duşmănia, etc.

  Suferinţa şi Jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos este izvorul celor şapte râuri ale durerii şi suferinţei creştinului:  vrăjmaşul, oamenii, firea personală căzută, suferinţa îngăduită de Dumnezeu ca putinţă a jertfei noastre, suferinţa acceptată de noi ca măsură a credinţei noastre, suferinţa din iubirea pentru semenul nostru, suferinţa Crucii sau jertfa ca împlinire şi dăruire întru dragostea de Dumnezeu şi de Neam.

   Suferinţa este un dar-virtute de la Dumnezeu, iar durerea este un împrumut de la cel vrăjmaş şi de la oameni.   

Ultimatumul din 28 iunie 1940. Basarabia-Bucovina.Info publică documentul sovietic trimis Guvernului Regal al României

Aviz cu privire la semnificaţia datei de 28 iunie 1940 – Academia de Ştiinţa a Moldovei

Evenimentele care s-au derulat cu 70 de ani în urmă pe malurile Nistrului, în special între 26 şi 28 iunie 1940, revin astăzi cu o nouă forţă şi semnificaţie în atenţia opiniei publice din Republica Moldova şi din exteriorul statului nostru, reclamând o clarificare documentată ştiinţific şi răspunsuri temeinic argumentate. Este de datoria Academiei de Ştiinţe a Moldovei să se pronunţe în această privinţă, în spiritul rigorilor academice şi al responsabilităţii ştiinţifice.
Ştiinţa istorică a acceptat drept punct de plecare al acestor evenimente: Tratatul de neagresiune sovieto-german şi Protocolul adiţional secret, semnate la 23 august 1939 la Moscova de comisarul sovietic de externe, V. M. Molotov, şi ministrul de externe al Germaniei, Ioachim von Ribbentrop. Înţelegerile confidenţiale sovieto-naziste au jucat un rol fatal în destinul păcii mondiale: cele două forţe ireconciliabile până la acea dată – regimul comunist sovietic şi cel nazist – şi-au asumat statutul de arbitri ai păcii şi şi-au împărţit „sferele de interese” în Europa de Est. În punctul 3 al Protocolului adiţional secret se arăta că „în ceea ce priveşte Europa de Sud-Est, partea sovietică insistă asupra interesului ei pentru Basarabia”, partea germană manifestând „o totală lipsă de interes faţă de aceste teritorii”. Recunoaşterea „sferelor de interese” pentru o parte sau alta la înţelegerile din capitala sovietică presupunea acordarea „dreptului” de ocupaţie asupra unor ţări întregi sau porţiuni din teritoriul unor ţări aparte. Pactul sovieto-german de neagresiune şi Protocolul adiţional secret au deschis porţile celui de-al Doilea Război Mondial, au predeterminat distrugerea şi dispariţia Statului Polonez, a Ţărilor Baltice independente, precum şi o serie de anexări şi amputări teritoriale din contul unor ţări suverane ca Finlanda şi România.
Primele semnale privind intenţia guvernului URSS de a redeschide „cazul Basarabiei” datează din noiembrie-decembrie 1939, atunci când României i s-a sugerat ideea încheierii unui acord de ajutor reciproc cu Moscova, după modelul celor semnate de Statele Baltice, însă împotmolirea Armatei Roşii în războiul împotriva Finlandei a avut drept efect renunţarea la acest scenariu. Guvernul sovietic a revenit asupra acestui subiect la 29 martie 1940, după încheierea păcii cu Finlanda. Începând cu luna aprilie, comandamentul militar sovietic a dispus redislocarea unor importante trupe de pe frontul de operaţiuni finlandez la locurile de amplasare permanentă şi concentrarea unor unităţi noi în districtele militare Kiev şi Odesa.
În mai 1940, în urma ocupării de către Germania hitleristă a unor ţări europene şi a atacului asupra Franţei, conducerea sovietică a început preparativele concrete pentru „rezolvarea” chestiunii Basarabiei. La 3 iunie, şeful statului major al districtului militar Kiev, N. F. Vatutin, a elaborat şi a transmis comisarului sovietic al apărării, S. C. Timoşenko, un memoriu strict secret privind operaţiunea militară împotriva României. Scopul strategic al acestei operaţiuni era distrugerea statului Român, ocuparea Turciei europene şi stăpânirea Dardanelelor. La 13 iunie, la Kremlin a avut loc o consfătuire a conducerii supreme politice şi militare sovietice, la care au participat I. Stalin, V. Molotov, S. Timoşenko, B. M. Şapoşnikov, şeful Marelui Stat Major, comandanţii celor două districte militare Kiev şi Odesa – Jukov şi Boldin – şi alţii, la care s-a discutat operaţiunea împotriva României. În consecinţă, a fost emisă directiva comisarului apărării şi şefului Marelui Stat Major Nr. 101396/ss, conform căreia trupele sovietice plasate la frontiera cu România trebuiau, la data de 24 iunie, ora 22.00, „să fie gata de ofensiva hotărâtoare cu scopul de a distruge armata română şi de a ocupa Basarabia”. Cele trei armate (a 5-a, a 9-a şi a 12-a), care urmau să atace teritoriul României, erau reunite în cadrul Frontului Sud, sub comanda generalului Jukov. La 23 iunie, Jukov raporta comisarului apărării imposibilitatea încheierii concentrării de trupe la 24 iunie, din cauza dificultăţilor de transport, estimând pregătirea efectivului pentru luptă către dimineaţa zilei de 27 iunie.
La 21 iunie, şeful Direcţiei Politice a Armatei Roşii, L. Z. Mehlis, a emis directiva Nr. 5285/ss cu privire la activitatea politică şi de propagandă în perioada operaţiunii împotriva României.
Pe plan diplomatic, urmărind realizarea pretenţiilor sale asupra Basarabiei, conducerea sovietică a urmat linia înţelegerilor secrete cu Germania, din 23 august 1939. Astfel, imediat după căderea Franţei, la 23 iunie 1940, Molotov i-a comunicat ambasadorului german la Moscova, von Schulenburg, intenţiile sovietice de „soluţionare pe cale paşnică” a problemei Basarabiei. Bucovina era inclusă în „rezolvarea” chestiunii basarabene. Dacă România nu accepta o soluţie paşnică, URSS era decisă să aplice forţa armată. Răspunsul părţii germane a fost prezentat la 25 iunie. Germania îşi „onora” înţelegerea în privinţa Basarabiei, însă a obiectat împotriva pretenţiilor sovietice asupra Bucovinei, care nu făcuse obiectul discuţiilor anterioare sovieto-germane. Pentru moment, URSS se va limita să pretindă doar partea de Nord a Bucovinei.

 Integral la Basarabia-Bucovina.Info