7.4.10

De la bâtele minerilor la pacea din mânăstire. De ce s-a călugărit Dragoş Pâslaru, unul dintre cei mai valoroşi actori români.


Unul dintre cei mai importanţi actori pe care i-au avut scena şi filmul românesc a schimbat la începutul anilor ‘90 costumele fastuoase de la teatru pe umila haină monahală. Numele său pe când se afla în lume era Dragoş Pâslaru. Astăzi este părintele Valerian.

Dragoş Pâslaru trăieşte de ani de zile restras, în post şi rugăciune, într-un schit de pe Muntele Căpăţânii (varianta românească a Muntelui Golgota) de pe lângă Mânăstirea Frăsinei, care ţine de Arhiepiscopia Râmnicului. Mânăstirea Frăsinei, Athosul din România, este cunoscută drept cea mai strictă. Viaţa monahală se desfăşoară după regulile stricte de la Muntele Athos. În mânăstire nu au voie să intre femei şi nu se găteşte niciodată mâncare cu carne. Sfântul Calinic de la Cernica, întemeietorul mânăstirii, a aşezat la aproximativ 2 kilometri de mânăstire o piatră de legământ pe care sunt gravate cu litere chirilice atât binecuvântări, pentru femeile care vor păstra acest legământ, cât şi blesteme, pentru cele ce vor încălca hotărârea sfântului. „Acest sfânt lăcaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolo, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor, precum sărăcia, gârbăvia şi tot felul de pedepse, şi iarăşi, cele ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor fericitul bine. Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ian. 1867".

Legământul Sfântului Calinic se respectă până în zilele noastre cu maximă stricteţe. În zonă circulă tot soiul de legende legate de nenorocirile care s-au abătut asupra celor care au încălcat porunca sfântului. Cea mai cunoscută este povestea unei tinerei păstoriţe care, pe când îşi păştea oile, din greşeală, a trecut hotarul mânăstirii şi s-a îmbolnăvit de epilepsie. Povestea are totuşi un final fericit, pentru că Sfântul Calinic i-a ascultat rugăciunile şi a tămăduit-o.

Unul dintre cei mai virulenţi intelectuali anticomunişti

În acest loc şi-a găsit „vocaţia" Dragoş Pâslaru. Povestea transformării sale spirituale este pe cât de spectaculoasă, pe atât de dramatică. Actorul era în 1990 unul dintre cei mai virulenţi intelectuali anticomunişti. A fost una dintre vocile cele mai sonore ale Pieţei Universităţii, participând la mitingul-maraton de acolo şi la toate conferinţele şi adunările Alianţei Civice. Singura televiziune care exista la vremea aceea, TVR, numită retoric „televiziunea română liberă", era, de fapt, vocea puterii. Dragoş Pâslaru, ca, de altfel, toate personalităţile care participau pe atunci la mitingurile din Piaţa Universităţii, era în mod sistematic demonizat la televizor. Profitând de lipsa de informare a telespectatorilor, s-a spus că actorul Dragoş Pâslaru este legionar, arătându-se chiar fotografii cu el în uniforma Gărzii de Fier. Numai că imaginile cu pricina erau din filmul „Drumeţ în calea lupilor", în care actorul îl interpretase pe Horia Sima. Printr-o diversiune de tip stalinist, omul Dragoş Pâslaru a fost „lipit" de personajul pe care îl jucase.

Băgat în comă de mineri

Veniţi pe 13 iunie 1990 la Bucureşti pentru a „planta panseluţe" în Piaţa Universităţii, minerii l-au recunoscut pe Dragoş Pâslaru şi l-au bătut cu bestialitate. Actorul a fost dus în comă la spital, aflându-se vreme de câteva zile între viaţă şi moarte. La puţină vreme după se s-a refăcut, el a decis să părăsească lumea şi să îmbrace haina monahală. La Mânăstirea Frăsinei a devenit ucenicul unuia dintre cei mai „dăruiţi" duhovnici pe care i-a avut Biserica noastră, părintele Ghelasie. Printre „ascultările" pe care le-a avut (sarcina pe care o primeşte un călugăr se numeşte în limbaj mânăstiresc „ascultare", aceasta fiind, alături de sărăcie şi castitate, unul dintre voturile monahale) s-au numărat cele de îngrijitor de vite, de ajutor la bu-că-tărie şi apoi una mai intelectuală, de şef al cancelariei mânăstirii. Chemat să depună mărturie în dosarul mineriadelor, monahul a refuzat să îi incrimineze pe cei care l-au maltratat, spunând că a iertat tot.

Roluri premonitorii: Alioşa Karamazov şi Culi Ursache

Având o figură de o stranietate neobişnuită, el putea acoperi partituri de mare profunzime, reuşindu-i foarte bine şi personajele negative şi cele pozitive. Pe scena Teatrului Nottara, el a jucat într-o serie de spectacole, colaborând foarte bine, printre alţii, cu regizorul Dan Micu. În direcţia de scenă a acestuia el a interpretat Orlando în „Cum vă place" şi mai ales Alioşa Karamazov în „Karamazovii", rol ce-i prevestea parcă viitoarea cale monahală. Un alt personaj al său care îşi găseşte pacea sufletească ca pustnic, în creierii munţilor, a fost Culi Ursache din filmul „Ochi de urs", în regia lui Stere Gulea. Alte roluri importante în film au fost cel al tânărului singuratic din „Secvenţe" de Alexandru Tatos şi Horia Sima în „Drumeţ în calea lupilor", regia Constantin Vaeni.

Referindu-se la rolul Alioşa Karamazov, actorul Dragoş Pâslaru scria în 1982 în numărul 3 al revistei Teatru: "Tăcerea, veşnica tăcere a lui Alioşa semnifică uimitoarea lui capacitate de a înţelege şi, în aceeaşi clipă, de a ierta orice fărădelege. Neputinţa lui Alioşa de a interveni în desfăşurarea evenimentelor nu vine din nepricepere ci, dimpotrivă, dintr-o prea adâncă cunoaştere a oamenilor, de unde reacţia care conduce la replica lui fundamentală: «Părinte, mi-e frică!» Când am descoperit acest lucru, rolul era pe jumătate rezolvat."

de GABRIELA LUPU

România Liberă

Sfântul Nicolae Velimirovici - Despre apostazia Europei.


Ce este Europa?

Este pofta şi dorinţa de putere, de plăcere şi de cunoaştere. Amîndouă -lucruri omeneşti: pofta omenească şi cunoaşterea omenească. Amîndouă sînt personificate în Papă şi în Luther. Ce este deci Europa? Papa şi Luther: satu­rarea la culme a poftelor omeneşti şi saturarea la culme a cunoştinţei ome­neşti. Papa european este pofta omenească după putere, Luther cel european este hotărîrea încăpăţînată a omului de a desluşi toate cu mintea lui. Papa ca guvernator al lumii şi omul de ştiinţă ca stăpîn al lumii, aceasta este Europa în inima ei, ontologic şi istoric. Una înseamnă lăsarea omenirii în foc, şi cea­laltă lăsarea omenirii în apă; iar amîndouă împreună înseamnă despărţirea omului de Dumnezeu: fiindcă una înseamnă tăgăduirea credinţei, şi cealaltă -tăgăduirea Bisericii lui Hristos, în felul acesta lucrează duhul cel rău, de cîteva veacuri, în trupul Europei. Cine poate să alunge acest duh rău din Europa? Nimeni altul decît Acela al Cărui nume s-a însemnat ca un fir roşu în istoria neamului omenesc ca al singurului alungător de draci din oameni, înţelegeţi, desigur, la Cine mă gîndesc. Mă gîndesc la Domnul Iisus Hristos, Mesia şi Mîntuitorul lumii, Cel născut din Fecioară, Cel ucis de iudei, Cel în­viat de Dumnezeu, Cel adeverit de veacuri, Cel îndreptăţit din ceruri, Cel slă­vit de îngeri, Cel mărturisit de Sfinţi şi Cel primit de strămoşii noştri.

Atîta vreme cît Europa a urmat pe Hristos ca „Soare al dreptăţii”, şi pe Apostolii Lui, pe Mucenici, pe Sfinţi, pe nenumăraţii Drepţi şi pe alţii care au bineplăcut Lui, ea s-a asemănat cu o piaţă luminată de sute şi mii de lumini, mici şi mari. Cînd însă pofta omenească şi înţelepciunea omenească au lovit pe Hristos ca două vînturi înfricoşătoare, luminile s-au stins înaintea ochilor omeneşti şi a domnit întunericul, ca în galeriile subpămîntene ale cîrtiţelor.

Potrivit poftei omeneşti, orice norod şi orice om caută puterea, desfăta­rea şi slava, imitînd pe papa Romei. Potrivit înţelepciunii omeneşti, orice no­rod şi orice om găseşte că el e cel mai înţelept dintre toţi şi mai vrednic de toate bunurile pămînteşti. Cum să nu fie atunci războaie între oameni şi no-roade? Cum să nu fie nebunie şi turbare printre oameni? Cum să nu fie boli, secete şi potopuri, tumori şi ftizii, răscoale şi războaie? Toate acestea nu pot să nu fie, tot aşa cum nu poate să nu supureze rana plină de puroi şi cum nu poate să nu răspîndească miros urît locul plin de necurăţenii.

Papismul foloseşte politica, fiindcă doar prin aceasta se dobîndeşte puterea. Luteranismul foloseşte filosofia şi ştiinţa, socotind că aceasta este calea prin care dobîndeşte cineva înţelepciunea. Astfel, pofta a declarat răz­boi împotriva cunoştinţei şi cunoştinţa împotriva poftei. Acesta este noul Turn Babel, aceasta este Europa.

În vremea noastră însă, a venit o nouă generaţie de europeni, care a împreunat, prin ateism, pofta cu cunoaşterea, şi a înlăturat atît pe papa, cît şi pe Luther. De acum înainte nici pofta nu mai rămîne ascunsă, şi nici înţelep­ciunea nu mai este lăudată. Pofta omenească şi înţelepciunea omenească s-au unit ca într-o căsătorie în zilele noastre, iar această căsătorie nu este nici romano-catolică, şi nici protestantă, ci, în chip vădit şi public, satanică. Europa de astăzi nu mai este nici papală, nici luterană. Este mai presus şi în afară de acestea. Este cu totul pămînteană, fără chiar şi dorinţă de a urca la cer, fie cu paşaportul infailibilităţii papei, fie iarăşi pe calea înţelepciunii protestante. Refuză cu desăvârşire ieşirea din lumea aceasta. Doreşte să rămînă aici. Do­reşte ca mormîntul să-i fie tot aici, unde-i este şi leagănul. Nu cunoaşte nimic despre o altă lume. Nu simte buna mireasmă cerească. Nu vede în somn pe îngeri şi pe Sfinţi. De Născătoarea de Dumnezeu nici măcar nu vrea să audă: desfrînarea o întăreşte în ura împotriva fecioriei. Toată piaţa se găseşte afun­dată în întuneric. Toate luminile sînt stinse. O, ce îngrozitor întuneric! Fra­tele împlîntă cuţitul în pieptul fratelui, socotindu-1 vrăjmaş. Tatăl îşi tăgăduieşte fiul, şi fiul pe tată. Lupul e un prieten mai credincios faţă de lup, decît omul fată de om.

O fraţilor! Nu vedeţi cu totii lucrul acesta? Nu aţi simţit întunericul şi crima Europei anticreştine pe trupul vostru? Preferaţi Europa sau pe Hristos? Moartea sau viaţa? Acestea două le-a pus Moisi oarecînd înaintea norodului său – pe acestea două le punem şi noi înaintea voastră. Să ştiţi: Eu­ropa este moartea, iar Hristos este viaţa. Alegeţi viaţa, ca să trăiţi în veci!”

Şi iată acum cutremurătoarea plîngere pentru Europa a ierarhului celui întocmai cu Apostolii:

„Ah, fraţii mei! Veacul al XVIII-lea este tatăl veacului al XlX-lea, iar veacul al XlX-lea este tatăl veacului al XX-lea. Tatăl a făcut datorii mari. Fiul nu a plătit datoriile tatălui său, ci s-a îndatorat şi mai mult, iar datoria a căzut asupra nepotului. Tatăl s-a molipsit de o boală grea, iar fiul n-a vindecat boala cea ruşinoasă a părintelui său, care era asupra sa, ci a înrăutăţit-o, şi ea l-a molipsit şi pe nepot, de trei ori mai tare. Nepotul este veacul al XX-lea, în care trăim.

Veacul al XVIII-lea a însemnat răzvrătirea împotriva Bisericii şi a clerului pontifului roman. Veacul al XlX-lea a însemnat răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu. Veacul al XX-lea înseamnă pactul cu diavolul. Datoriile s-au mărit şi boala s-a înrăutăţit; iar Domnul a spus că judecă păcatele părinţilor pînă în a treia şi a patra spiţă. Nu vedeţi că Dumnezeu judecă pe nepoţi pentru păcatele bunicilor europeni? Nu vedeţi biciul asupra nepoţilor, din pricina datoriilor neplătite ale bunicilor?

Împăratul antihrist întruchipează începutul veacului al XlX-lea. Papa antihrist închipuie mijlocul veacului al XlX-lea. Filosoful european antihrist (ieşit din casa de nebuni) închipuie sfîrşitul veacului al XlX-lea: Bonaparte, Pius, Nietzsche. Trei nume blestemate ale treimii bolnavilor celor mai greu bolnavi de boala moştenită.

Sînt oare aceştia biruitorii veacului al XlX-lea? Nu, aceştia sînt purtătorii bolii grele moştenite de la veacul al XVIII-lea. Bolnavii cel mai greu bolnavi! Cezarul, pontiful şi filosoful… nu în vechea Romă păgînă, ci în mijlocul Europei botezate! Aceştia nu sînt biruitorii, ci sînt cei mai biruiţi. Cînd Bonaparte a batjocorit sfintele odoare ale Kremlinului, cînd Pius s-a numit pe sine infailibil şi cînd Nietzsche a făcut public cultul lui faţă de Antihrist, atunci soarele s-a întunecat pe cer; şi nu numai un soare, ci o mie de sori de ar fi fost, s-ar fi întunecat toţi de durere şi de ruşine – căci iată o minune pe care nu a mai văzut-o nicicînd lumea: un ateu împărat, un ateu pontif şi un ateu filosof, în epoca lui Nero, măcar unul din treime nu era ateu: filosoful. Veacul al XVIII-lea e veacul lui Pilat: el L-a osîndit pe Hristos la moarte. Vea­cul al XlX-lea e veacul lui Caiafa: el L-a răstignit pe Hristos. Veacul al XX-lea e veacul Sinedriului, alcătuit din ludele botezate şi cele nebotezate. Acest Sinedriu a vestit că Hristos e mort pe vecie şi că n-a înviat. Pentru ce atunci vă mai miraţi, fraţilor, că asupra omenirii europene au venit biciuiri nemaiau­zite, biciuiri pînă la măduva oaselor, de pe urma revoluţiilor şi a războaielor?

Cine este atunci biruitor, dacă nu e cezarul, pontiful şi filosoful Europei descreştinate?

Biruitorul este mujicul rus şi ţăranul din Balcani, după cuvîntul lui Hristos: Cel ce este mai mic între voi toti, acesta este mare (Luca 9:48). Cine a fost cel mai necunoscut, mai neînsemnat şi mai mic în veacul al XlX-lea – în vremea marelui Napoleon, a infailibilului Pius şi a neajunsului Nietzsche -dacă nu mujicul rus, pelerin la locurile sfinte, şi ţăranul din Balcani, luptător împotriva semilunei şi liberator al Balcanilor?

Cîmpul de luptă drăcesc, clerul drăcesc şi înţelepciunea drăcească -asta înseamnă cezarul, papa şi filosoful veacului al XlX-lea. Ţăranul ortodox al Balcanilor înfăţişează ceva cu totul potrivnic acestora: mai întîi, vitejia purtătoare de cruce; al doilea, clerul mucenicesc; şi apoi, pescăreasca înţelep­ciune apostolică. Şi despre el e vorba în cuvintele rugăciunii Domnului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos: Mă mărturisesc Ţie, Părinte, Doamne al cerului şi alpămîntului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor (Matei 11:25). Ce a descoperit Dumnezeu acestor simpli ţărani? Le-a descoperit vitejia bărbătească, lumina cerească şi înţelep­ciunea Dumnezeiască. Le-a descoperit adică ceea ce este cu totul potrivnic faţă de cezarul apusean, de papă şi de filosof: tot atît de potrivnic, pe cît este ziua faţă de noapte.”

Iubitorul de Hristos şi Sfîntul Ierarh, despre civilizaţia ucigătoare de Dumnezeu şi închinătoare la idoli a Europei:

„Dacă Europa ar fi rămas creştină, s-ar fi lăudat cu Hristos, nu cu cultura ei; şi marile noroade ale Asiei şi Africii – chiar dacă nebotezate, dar în­clinate spre duhovnicie – ar fi înţeles şi ar fi preţuit acest lucru, fiindcă şi noroadele acestea se laudă fiecare cu credinţa lui, cu zeii lui, cu cărţile pe care credinţa lui le socoteşte sfinte: unul cu Coranul, altul cu Vedele şi aşa mai departe. Nu se laudă aşadar cu lucrurile mîinilor lor, cu cultura lor, ci cu ceea ce socotesc mai presus de sine, cu ceea ce socotesc desăvîrşit în lume. Numai noroadele Europei nu se laudă nici cu Hristos, nici cu Evanghelia lui Hristos, ci se laudă cu maşinile lor primejdioase şi cu fabricatele lor ieftine, adică cu cultura lor. Rezultatul acestei lăudări de sine europene cu faimoasa „cultură” este ura tuturor noroadelor necreştine împotriva lui Hristos şi a creştinis­mului. Urînd bunurile europene şi oamenii europeni, ei au urît şi pe Dumne­zeul european. Dar – vai! – pe Europa n-o doare acest lucru. De altfel, ea însăşi a urît şi a lepădat cea dintîi dintre toţi pe Dumnezeul ei. în această sta­re de neinvidiat a fost adusă omenirea europeană de către înaintarea ei gre­şită, sub înrîurirea unei biserici aflate în greşeală, de-a lungul ultimelor nouă sute de ani61. Nu sînt răspunzătoare de aceasta noroadele europene; răspunderea o poartă conducătorii duhovniceşti ai noroadelor. Nu este vinovată turma, vinovaţi sînt păstorii ei.

Bine, ar fi fost ca Europa să se laude cu creştinismul, înfaţişîndu-1 ca cea mai preţioasă moştenire şi cea mai mare vrednicie a ei. Aşa ar fi trebuit să fie – şi aşa a fost în primele veacuri după Hristos – dacă Europa ar fi fost totuna cu creştinismul, dacă s-ar fi identificat cu creştinismul. Slăvirea lui Hristos şi propovăduirea lui Hristos tuturor continentelor şi tuturor neamu­rilor, aceasta a fost menirea hotărîtă de Dumnezeu pentru continentul euro­pean, în afară de creştinism, Europa nu are nimic altceva cu care să se poată lăuda. Fără Hristos, Europa este cerşetorul cel mai sărman şi exploatatorul cel mai neruşinat al acestei lumi.”

Redactorul-şef al revistei "Calistraţii", Silvian MAN: Generaţia interbelică şi România Mare.


Clasa a patra a fost primul contact cu istoria. Îmi aduc aminte cât de frumos ne vorbea doamna învăţătoare de eroii ţării, de curajul şi jertfa lor, dar mai ales de România Mare. Încă de mic, mereu mi-am pus întrebarea: Cum de visul mileniar al românilor, România Mare, a durat doar 22 de ani? O vedeam ca pe un vis – cum l-au văzut şi înaintaşii, cum îl văd şi îl vedem din nou acum, o vedeam ca realizarea de secole a neamului nostru oropsit. Pe oricine întrebam, mă lăsa rece şi fără lămurire. Mereu mi s-a răspuns fie că a fost un context politic nefavorabil, fie că soldaţii îşi pierduseră din curajul lor sau că pentru menţinerea relaţiilor externe cu anumite state, a trebui să facem acest sacrifiu. Doar cei apropiaţi de inima mea au putut să-mi răspundă că nu mai avea cine să o apere, pentru că ştiam adevărul. Pentru unii poate par copilăros şi articolul deja sună a pagină de jurnal, dar de fapt rezumă transormarea care s-a produs în timp în mintea mea, până când am ajuns la concluzia că România Mare a început să existe odată cu oamenii ei cei mai valoroşi, generaţia interbelică. Am simţit puterea lăuntrică a neamului nostru şi nu am crezut nimic din răspunsurile reci cele care mi s-au spus când eram copil!

Prea puţini mi-au răspuns că de fapt totul a pornit de la cârmuirea slabă şi complet nevrednică a regelui Carol al II-lea şi a politicienilor ţării, care au permis descompunerea teritorială, pe fondul jocurilor făcute de marile puteri în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Pactul Molotov-Ribbentrop, cunoscut şi ca Pactul Stalin-Hitler, a fost tratatul de neagresiune încheiat între URSS şi Germania nazistă, semnat la Moscova, în prezenţa atentă a lui Stalin, la 23 august 1939 de către ministrul de externe sovietic (Molotov) şi ministrul de externe german (Ribbentrop). Prin acest pact secret, cei doi lideri, Hitler şi Stalin, îşi împărţeau zonele de infuenţă în Scandinavia, ţările baltice şi Europa de est. Pe noi ne interesează prevederea prin care Stalin dorea Moldova dintre Prut şi Nistru şi Bucovina în corpul colosului sovietic.

Pe baza acestei înţelegeri secrete cu Hitler, în seara de 26 iunie 1940, Romînia avea ultimatum din partea URSS-ului să cedeze Moldova dintre Prut şi Nistru şi Moldova de nord – Bucovina. Atât palatal regal cât şi guvernul condus Gheorghe Tătărescu nu au reacţionat la cererile abusive ale bolşevicilor (deşi s-a făcut o şedinţă a Consiliului de Coroană pe această problemă) şi au permis tancurilor sovietice să sfâşie trupul sfânt al ţării. Pe lângă aceste teritorii, a mai fost răpit şi Ţinutul Herţa care nu făcea parte nici din Bucovina, nici din Basarabia, şi nici nu fusese revendicat de URSS. Evacuarea armatei şi administraţiei române a fost însoţită de vaste acţiuni antiromâneşti ale sovieticilor şi grupurilor de comunişti civili (jafuri, ucideri, violuri), în urma retragerii murind peste 30.000 de soldaţi români.

Potrivit istoricului Dinu C. Giurescu, trupele sovietice intră în Basarabia şi Bucovina, „încă din noaptea de 27 spre 28 iunie”, la ora 3 dimineaţa, străpungând teritoriul românesc prin cinci puncte. În acelaşi timp, grupuri specializate organizează acţiuni antiromâneşti cu scopul de a crea panică, dezorganizare şi confuzie generală. Astfel de acţiuni au loc în oraşele: Chişinău, Cernăuţi, Soroca, Tighina şi Reni. Starea de spirit a populaţiei basarabene, încă de la începutul evacuării armatei, administraţiei şi civililor români, este consemnată de sursele sovietice astfel: „...ruşii indiferenţi; evreii aclamă intrarea Sovietelor în Basarabia. Românii de la sate surprinsi de evenimente, nu înteleg ce se petrece”. Documentele strânse arată că „actele de agresiune şi batjocorire” întreprinse împotriva armatei române care se replia începând cu data de 28 iunie 1940, au fost iniţiate şi desfăşurate de armata sovietică în colaborare cu bandele formate mai ales din minoritari. Chiar şi regele Carol al II-lea acordă multe rânduri crimelor produse după cedarea Basarabiei.

Doar în perioada 1940-1941, Stalin a deportat 300.000 de români basarabeni şi bucovineni în Siberia, iar până în anul 1964 au fost deportaţi în Siberia şi Kazahstan în total 1,2 milioane de români din Basarabia şi Bucovina. Aceste cifre prezentate de Victor Barsan în Masacrul inocenţilor şi atestate de mulţi istorici, dar de fapt în realitate sunt mai mari, statisticilor oficiale sovietice (care nu s-au sfiit să noteze cifrele reale), iar consecinţele produse de aceste deportări masive ale populaţiei româneşti în Orientul îndepărtat se resimt astăzi, ca şi acum 50-70 de ani printr-un intens proces ce rusificare al populaţiei româneşti rămase între Prut şi Nistru, sau dincolo de râurile Bug, Don sau Volga, spre Kazahstan. Evenimentele din 1940 au şi fost începutul celui de-al Doilea Răzvoi Mondial pentru România.

Din iunie 1940 până astăzi, Bucovina şi Moldova toată, Moldova lui Ştefan cel Mare a fost a noastră doar trei ani, în periodata guvernării militare a mareşalului Antonescu, între 1941 şi 1944. De atunci ea continuă să trăiască ca un copil avortat, uitat de părinţii reprezentaţi de pătura conducătoare a statului, dar mereu neuitată şi profund iubită de adevărata familie, de fraţii ei de sânge care năzuiesc cu credinţă să soarbă Prutul, precum Milcovul la 1859 şi să-i liniştească somnul de veci al Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare care se zvârcoleşte în mormântul său de la Mănăstirea Putna, ştiind că ne-a lăsat Moldova-ntreagă, iar noi am împărţit-o hoardelor de’afară (sovietice), după cum ne aduce aminte cântecul Ştefan la Daniil Sihastrul, interpretat la chitară de Victor Socaciu pe versuri de Andrei Ciurunga.

Prin semnarea la 30 august 1940 a odiosului Diktat de la Viena, prin care România a fost silită sã cedeze Ungariei horthyste (de la numele conducătorului statului – Horty) aproape jumãtate din teritoriu (43.492 km²) şi să părăsească practic 7 milioane de români a fost al doilea pas în fărâmiţarea ţării. Deşi teritoriul a fost recuperat în 1944, e imposibil să nu vorbim despre cele întâmplate.

Timp de 4 ani, din august 1940 până în august 1944, jumătate din Transilvania a făcut parte din Ungaria. Suferinţele pe care au vrut să ni le dea mai marii lumii nu ar fi fost destule dacă nu pârjoleau şi sufletul românesc din Transilvania, suferinţe care au durat sute de ani, exercitate de unguri şi austrieci asupra românilor, pentru desţelenirea Ortodoxiei şi a naţionalismului statornic transilvănean, au continuat prin politica conducătorului statului maghiar, amiralul Miklós Horty. (Pentru mai multe informaţii recomand spre lectură cartea Suferinţele din Ardeal de Vasile Stoica.)

Pentru a rezuma în articol povestea lungă a suferinţelor româneşti din perioada 1940-1944, am să vă dau un fragment din scrierile teoreticianului programului de exterminare a românilor din Transilvania, Dücsö Csaba: Voi suprima pe fiecare valah ce-mi va ieşi în cale! Pe fiecare îl voi suprima! Nu va fi îndurare. Voi aprinde noaptea satele valahe! Voi trece prin sabie toată populaţia. Voi otrăvi toate fântânile şi voi ucide până şi copiii din leagăn! În germene voi distruge acest neam de hoţi si ticăloşi! Nu va fi pentru nimeni nici o milă! Nici pentru copiii de leagăn, nici pentru mama care va naşte copil!”.

SEMNAL. O publicaţie a Noii Generatii: Calistraţii (revistă de istorie şi cultură românească a elevilor talentaţi şi curajoşi de la CN Hogaş).


Revista poate fi descărcată integral în format PDF de aici: http://calistratii.blogspot.com/

Monitor Ortodox – de prin bloguri adunate (din Săptămâna Mare şi din zilele de Sfintele Paşti).


Comunicat cu privire la starea sanatatii Parintelui Arhimandrit Iustin Pirvu

Parintele Felea versus realitatea tv: Despre Iisus Hristos in istoria si viata omenirii

Parintele JUSTIN PARVU — Despre dezmostenirea Ortodoxiei

Concepția de MÂNTUIRE!…Arh. Arsenie Papacioc

Aspazia Oţel Petrescu despre Sărbătoarea Învierii Domnului în închisorile comuniste. Sfântul român Valeriu GAFENCU - Imnul Învierii

Părintele Adrian Făgeteanu – Vina-i a noastră

Un predicator musulman trece la Ortodoxie

Despre controlul total, noua era, “statul magic” si raspunsul ortodox: dis-cernerea pe calea mantuirii. Un comentariu al unui cititor al Roncea.ro

Părintele Dumitru Stăniloae despre Învierea Domnului.

“Când se vor întoarce românii in judetele Covasna si Harghita?” Gandul unui luptator din Sumanele Negre

Părintele Justin Pârvu despre sărbătorirea Paştelui în mina de plumb de la Baia Sprie, la 800 m sub pământ. Mărturisirea lui Dumnezeu în temniţă.

Mărturisitorul Nicolae Purcărea despre dascălul Traian Trifan şi ucenicii săi creştini care au transformat temniţa în mânăstire.

Doamna Aspazia Oţel Petrescu: Părintele Arsenie Boca era numai lumină. Se putea numi duhovnicul întregului Ardeal şi al întregii Românii.

Hristos a înviat!

Moartea lui Hristos – taina învierii noastre

Parintele Calciu: Patimile, moartea şi Învierea Domnului. Hristos a înviat!

PĂRINTELE ARSENIE BOCA: MOARTEA CARE DOBÂNDEŞTE ÎNVIEREA

Ioan Ianolide- Esentialul la "Numele Trandafirului" de Umberto Eco. Între nihilism si smerenia crestina

Iulian Urban nu se lasa. Proiect de lege al senatorului Urban pentru eliminarea CIP-urilor RFID din cartile electronice de identitate, obligatorii de la 1.01.2011

Nichifor Crainic - Noaptea Învierii

Sărbătoarea creștină – anticipare a bucuriei veșnice din Împărăția continuă și prezentă a lui Hristos

Al-Quds deschis numai pentru crestinii non-palestinieni

Afisele din Ierusalim cer construirea celui de al treilea Templu

Turnatoriile pastorului Laszlo Tokes. De ce a fost “spalat” de CNSAS

NESIMTIRE DE STAT. “Cadoul” de Pasti al Guvernului pentru fostii detinuti politic: maximum 10.000 euro despagubiri. Nicolae Purcarea ar primi… 500 de euro pentru fiecare an de schinguiri in temnitele comuniste. AUDIO/VIDEO

Studiul Asociatiei ProDemocratia: Romanii sustin pedeapsa cu moartea, retragerea cetateniei tiganilor infractori si pedepsirea penala a celor cu atitudini critice la adresa religiei ortodoxe

“Romania in alb si negru” despre Sfintii Inchisorilor cu doamna Valentina Elefteriu-Gafencu la Vox News, ora 10.30. Extras cu doamna Aspazia Otel Petrescu despre Sfintele Pasti, cu Iisus in celula. VIDEO

Nicolae PURCĂREA: “Slujba Învierii te făcea să evadezi din cadrul strâmt al închisorii!”. Scopul reeducării de la Piteşti era să te lepezi de Hristos.

Parintele Arsenie Papacioc despre tristetea Maicii Domnului si jertfa Sfintilor Inchisorilor, marturisirea ei si intarzierea recunoasterii martiriului din temnitele comuniste. AUDIO

Părintele Alexandru Enache despre România Mare, reproducere a Daciei Felix. Basarabia şi vrăjmaşii ei.

Hristos a Inviat! Ultima slujba de Pasti si predica Parintelui Patriarh Teoctist despre biruinta crestinului

Duminica Învierii la Aşezământul Românesc din Ierusalim ! Inimi româneşti dăruite lui Hristos !

Sfintele Pasti la Manastirea Petru Voda cu Parintele Justin, anul trecut. Hristos a Inviat!

Profetism românesc. Mircea Eliade: Creatie etnica si gândire politica

PF Daniel, tot singur de Pasti. Presedintele Basescu in Harghita, cu IPS Ioan, premierul Boc la Cluj, cu IPS Bartolomeu. Al treilea an… VIDEO

Dan Puric pe urmele lui Danion. Probleme, Gogule?

Sorin Bogdan incepe sa publice “Jurnalul de la Belgrad – 1999″. In memoriam Mile Carpenisan. TARGET

Cateva fatete (vazute) ale evenimentelor din 7 aprilie 2009 de la Chisinau. FOTO – Cronica

Cazul Toni Tecuceanu. Streinu Cercel frizeaza dementa: numai mortul poate sa-si vada dosarul medical! Tot sistemul s-a coalizat impotriva familiei artistului si a adevarului. DOCS

Avertismenul Duhovnicului: “De nu ne vom pazi Ortodoxia, ne vom pierde si neamul”. Parintele Justin Parvu in dialog cu Victor Roncea despre apostaziile lui Corneanu si Drincec si pericolele la adresa BOR. Baba si Danion. Capra, varza si lupul

Comunicat de presa ASTRADROM

Danion Vasile: Un raspuns la atacurile legate de asa-zisa „propaganda stilista”

Noua conflagrație ”stilistă” blogală. Asta ne trebuie acum?

Cuviosul Paisie Aghioritul si cele doua rani opuse ale Bisericii de azi: ECUMENISMUL SI STILISMUL

Scopul schimbarii calendarului: SCINDAREA BISERICII

DANION ŞI ISPITA RISIPIRII

Sfântul Arsenie Boca: "Sabia Papei va fi frântă. Altă cale de unificare a Bisericii nu rămâne".

Teologul Ioan Vlăducă: Prin schimbarea calendarului, Biserica Ortodoxă Română nu şi-a pierdut harul.

Părintele Mihail Stanciu: Ortodoxia = Smerenie și Dragoste. Să fim smeriţi că suntem ortodocşi.

Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc: Stiliştii au căzut în erezie nu pentru calendar, ci pentru că repetă botezul. Cine n-ascultă, este păgân.

Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc: Stiliştii au căzut în erezie nu pentru calendar, ci pentru că repetă botezul. Cine n-ascultă, este păgân.

Sfântul Ignatie Briancianinov - Despre înşelare.

VIDEO (si transcriptul): IOAN VLADUCA despre chestiunea CALENDAR VECHI – CALENDAR NOU

Metoda calendarului | O divagatie fara stil

Tot despre calendar | Concluzie

Cu cine si unde merge, de fapt, Danion Vasile? Este el mai presus decat Sfintul Inchisorilor Valeriu Gafencu si Duhovnicii Ortodoxiei Arsenie Boca si Ilie Cleopa, ca sa aiba dreptul sa-i compromita sau conteste? O lectie de la Parintele Justin Parvu

O analiza ingrijoratoare. Noul KGB planuieste crearea unui miscari nationalist-crestine in Basarabia care sa preia inclusiv energii din Romania si BOR. La Chisinau se-aprinde scanteia

Despre sminteala si vrajba in postul Pastelui. Danion Vasile, predicator al luminii care vine de la Rasarit, lovit de pacatul trufiei, o ia pe urmele lui Dan Puric. Despre smerenie si SVR

Danion Vasile, “oaspetele special” al Bisericii Moscovite din Chisinau si Tiraspol. Ratacit sau altceva? Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti. FOTO

Calvarul Mitropoliei Basarabiei si dusmanii romanilor: comunistii rusofoni si Biserica oficiala a Moscovei. Lupta Patriarhului Teoctist cu Alexei. Atacurile lui Kiril si felicitarile pentru Voronin. Aviz danionilor. DOCUMENTAR

Apel la liniste si unime in rugaciune la picioarele Crucii Mantuitorului

Pastorala IPS Teofan: Puterea Invierii lui Hristos este calea prin care omul dobandeste raspuns la toate nelinistile sale

Parintele Justin Parvu – interviu la RRA(Semnaturi celebre)

Iisus Hristos in istoria si in viata omenirii, de pr. Ilarion Felea

Deniile din Săptămâna Patimilor

Iertarea tâlharului

Iisus Hristos – Robul Domnului – Profeția lui Isaia și împlinirea ei

Zilele Săptămânii Mari

Coborârea la iad a Mântuitorului

Hristos a înviat! Adevărat a înviat!

Sfânta Liturghie de la Mănăstirea Antim din a III-a zi de Paști [06.04.2010]

CUM NE PREGĂTIM PENTRU SF. PASTE (VI)

HRISTOS A INVIAT! BUCURATI-VA!

CE OBICEI! CE LUME!

30 martie: pomenirea parintelui NICOLAE STEINHARDT

Sf. Ioan Gură de Aur, tâlcuirea RUGACIUNII spuse de IISUS HRISTOS în GRADINA GHETSIMANI, a adormirii ucenicilor si a momentului prinderii Sale

LEPADAREA LUI PETRU

JERTFA DE PE GOLGOTA. Rastignirea

COBORAREA LA IAD a lui IISUS HRISTOS. Ce este IADUL? Dar RAIUL? De ce a coborat in iad?

În INDIA a inceput RECENSAMANTUL BIOMETRIC al populaţiei …

IIsus Hristos:personaj biblic şi istoric

MESAJE DIN APOCALIPSA ( II)

MÂNECĂM SPRE LUMINĂ?

CUVINTELE SFINTILOR ( II)

Drumul Crucii - Meditatie la Joia Mare

Pastele - originea cuvantului

Cuvant la Inviere de Sf. Ioan Gura de Aur

Predica la Invierea Domnului de Pr. Ilie Cleopa

Interviu cu Părintele Eftimie MITRA de la Schitul Huta, Bihor, 2007

LUMINA DE LA IERUSALIM

Cum se calculează data Paştelui

MESAJE DIN APOCALIPSA (III)

Ecumenism, interconfesionalitate si responsabilitate in educatia religioasa p.1

Ecumenism, interconfesionalitate si responsabilitate in educatia religioasa p.2

Despre trezvie, lupta cu gandurile si rugaciune – p.5

Parastasele şi folosul lor – (I)

Despre păcatul grăirii în deşert – (I)

Parastasele şi folosul lor – (II)

Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania, le cere jurnaliştilor să renunţe la limbajul comunist

Inima în Marele Post – Săptămâna a 7-a

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, și celor din mormite, viaţă dăruindu-le !

Văzut-a pe păcătoasa sărutând tălpile Mântuitorului, şi a gândit cu vicleşug la sărutarea vânzării…

Primirea Sfintei Lumini la Ierusalim – 2010

Părintele Sofronie (Saharov) şi Marele Post

În vreme ce întreaga suflare ortodoxă se pregăteşte de Înviere, în ţările occidentale se promovează moartea

CE SEMNIFICĂ MINUNEA POGORÂRII LUMINII SFINTE DE LA IERUSALIM?

Doi la suta pentru Provita Bucuresti

Posibilitatea intoarcerii lui Iuda, Parintele Rafail Noica (video)

Drumul Crucii impreuna cu Domnul Slavei

Acatistul Sfintei Invieri a Domnului

Iepuraşul de Paşti

De ce căutaţi pe Cel Viu între cei morţi ?

PASTORALA P.S. SEBASTIAN - HRISTOS A ÎNVIAT − „BOGĂŢIA” NOASTRĂ ÎNTR-O LUME DIN CE ÎN CE MAI „SĂRACĂ”

CUVÂNT LA DENIA DIN SFÂNTA ŞI MAREA MIERCURI

CUVÂNT LA DENIA DIN SFÂNTA ŞI MAREA JOI

CUVÂNT LA DENIA DIN SFÂNTA ŞI MAREA VINERI

Credinte si practici de Sfintele Pasti

O lectură pascală

O noua aparitie editoriala: Sf. Luca al Crimeei- Puterea inimii

“Maestrul” Puric, conferenţiind la Sinagoga din Bistriţa. Retro, Satana!

Nicolae PURCĂREA: “Slujba Învierii te făcea să evadezi din cadrul strâmt al închisorii!”. Scopul reeducării de la Piteşti era să te lepezi de Hristos.

FILAT + PASAT = LUCINSCHI sau De ce nu avem nevoie de referendum pentru ca religia să fie predată în şcoală.

Cum a fost ucis la Chişinău tânărul român anticomunist Valeriu Boboc.

Hristos a înviat !

Cel ce nedreptățește se chinuiește!….Cuv. Paisie Aghioritul

ZIUA DOMNULUI-mai nimeni nu o așteaptă! …..Sf. Teofan Zăvorâtul

Despre Sfârșitul Lumii!…Arh.Arsenie Papacioc

Individualismul Boala Societății Contemporane!…Arh. Arsenie Papacioc

Lipsirea pildelor în vremea noastră!….Cuv. Paisie Aghioritul

Planul de foc duhovnicesc!…Arh.Arsenie Papacioc

Cei de pe urmă vor fi mai presus de cât toți!…Cuv. Paisie Aghioritul

Chemarea lui Iisus!…Ier.Arsenie Boca

Vederea păcatului propriu!…rugăciunea Sf.Ignatie Briancianinov

HRISTOS A ÎNVIAT!…gândurile mele

SE SLAVESTE IAR SLAVA ORTODOXIEI - PR .DUMITRU STANILOAE

DESPRE POTRIVNICII CREDINTEI - N.VELIMIROVICI

STIINTA SI ATEII - N .VELIMIROVICI

Ştergarul

Nu moartea a fost culmea durerilor suferite de Hristos

Predica la Invierea Domnului – Sfintele Pasti (Sf. Nicolae Velimirovici)

o nouă provocare/închinare">Celulele stem adulte vs. celulele stem embrionare – o nouă provocare/închinare

Părintele Calciu: Patimile, moartea şi Învierea Domnului (I).

Mărturisitorul Nicolae Purcărea despre generaţia neînvinsă de la 1948: Am împins cu toţii căruţa Neamului Românesc spre Hristos!

Doamna Aspazia Oţel Petrescu despre Sărbătoarea Învierii Domnului în închisorile comuniste (VIDEO).

Veghea TV: Părintele Ioan Sişmanian (Mânăstirea Petru-Vodă) despre mărturisitorii români ortodocşi din temniţele comuniste.

NAE IONESCU: Paştele gândului şi celelalte Paşte

Related Posts with Thumbnails