5.10.15

De ziua educatiei: educatie si libertate.



Libertatea este un dar laun­tric, sufletesc si duhovnicesc; este darul divin sadit in firea omeneasca. Felul in care omul si-o exercita tine de liberul arbitru, de lucrarea in lume a vointei sale.
“Dumnezeu nu siluieste libertatea omului, ci povatuieste, insufla, zguduie. Cel mai bun mijloc pentru asta este minunea vazuta. Aceasta este lasata de cand fiinteaza pe lume fapturi intelegatoare, care se carmuiesc folosindu-se de libertatea cu care le-a zidit Dumnezeu. Aceasta legatura este atat de insemnata, incat cei ce tagaduiesc lucrarea suprafireasca a lui Dumnezeu asupra lumii tagaduiesc in acelasi timp si libertatea omului, fiindca aceasta din urma o atrage neaparat pe cea dintai; si dimpotriva, cei ce marturisesc adevarul unei lucrari dumnezeiesti in lume care e mai presus de cursul firesc al evenimentelor pot sa le spuna celor dintai cu indraznire: „Noi simtim ca suntem liberi". Constiinta libertatii este la fel de puternica si cu neputinta de tagaduit ca si constiinta existentei, iar liber­tatea pretinde lucrari nemijlocite ale purtarii de grija a lui Dumnezeu. Prin urmare, recunoasterea acestor lucrari este de neinlaturat, intocmai precum constiinta libertatii “(Sf. Teofan Zavoratul).


Este un adevar adanc ca omul se simte liber atunci cand marturiseste lucrarea minunata si suprafireasca a lui Dumnezeu in lume. O astfel de lucrare minunata si suprafireasca este si iertarea pacatelor si curatirea mintii si a inimii de toate gandurile si lucrarile rautatii prin harul Duhului Sfant. Este invierea din nou si din nou a sufletului, este imbracarea din nou si din nou a omului in Lumina, este nasterea din nou si din nou a omului frumos.
Pana cand? Pana cand omul ajunge la portile vesniciei!
Samanta dumnezeieasca a libertatii trebuie udata si prin educatia pentru vesnicie!

Dan Fagarasanu, profesor, Brasov
Related Posts with Thumbnails