3.7.11

Parintele Sofronie de la Essex - in ce consta in realitate adevarata viata duhovniceasca

Cu rugaciune si cu frica lui Dumnezeu socoteste intrebarea: in ce consta in realitate adevarata (nu inchipuita, nu visatoarea) viata duhovniceasca. Traind in trup, noi nu putem petrece necontenit intr'un astfel de har incat sa ne simtim nemuritori_-- preabiruitori asupra mortii, inviati inainte de a muri.

Noi trebuie sa stim cand santem cu Dumnezeu si cand ne indepartam de la El; trebuie sa_stim,ce avem de facut in fiecare zi spre a ramane in Dumnezeu. spre a ne apropia de El. (alt manuscris adauga: ..Nevointa pentru credinta in vremea parasirii de catre har este de neocolit. Credinta  noastra indelung, indelung va fi supusa incercarii”)

Dea-ti Dumnezeu sa intelegi ca atunci cand ne aflam cu mintea in inima in rugaciune, in pomenirea lui Dumnezeu, acesta este darul harului lui Dumnezeu, arvuna vietii viitoare in afara materialitatii, in afara formei si culorii. (alt manuscris cuprinde urmatorul fragment, fara data sau numerotare, pe care 1-am socotit un posibil adaos scrisorii de fata: „Din scrisorile matale poate reiesi ca in Catholicism ei numesc rugaciune a mintii indreptarea ganditoare catre Dumnezeu, fara expresia ei in cuvant, asijderea cugetarea despre Dumnezeu si despre cele dumnezeiesti. Noi insa prin rugaciunea mintii intelegem faptul de a sta cu mintea in inima inaintea lui Dumnezeu, ceea ce se poate insoti de simtamantul de multamita, de slavoslovie sau de frica, de rugaciuni, de pocainte. Insa toata gandirea, toata filosofarea mintii este parasita, iar mintea sta cu luare-aminte in inima si ii urmareste starea, sa vada ceea ce se petrece intr'insa; astfel vede vrajmasul apropiindu-se, si cu sabia ascutita sau ca o
flacara il respinge cu Numele Domnului Iisus". )

Duh este Dumnezeu (Io. 4:24),...,.si. slujirea Lui este duhovniceasca - adica straina materialitatii si a ceea ce tine de materialitate.
Iar pentru mata. deocamdata, cel mai bine este sa stii ca atunci cand ne smerim, cand ne pocaim cu adevarat, cand avem umilinta (  Adica strapungerea inimii. Concept pierdut din cugetul, si intelesurile, si din experienta romaneasca, din pricina voitei confuzii ce s"a facut cu latinescul humilitas. Insa, precum dovedesc toate textele bisericesti timpurii (pana la - ai inclusiv - Biblia Sinodala din 1914), termenul „umilinta" provine din slavonul umilenie (inrudit cu cuvantul „mila"), si traduce gre-cescul … sau latinescul compunctio - „strapungere". Este vorba nu de smerenia in sine, ci despre smerita strapungere a inimii, foarte adesea insotita de o adanca si foarte specifica dulceata, ce tine de dragostea duhovniceasca, de calitatea Dumnezeiestii iubiri. In vechile scrieri (si in vechiul grai) se vorbea despre slujbe umilincioase", ..cuvinte umilincioase", adica unele ce aduceau sufletuf intr'o stare de rugaciune de o mai adanca traire decat o simpla „concentrare" a mintii, formala poate, drept incercare de a ramane nerisipit in cadrele rugaciunii; propriu-zis, un inceput de patrundere in lumea Dumnezeiasca. Putea-vom oare, ca neam, macar inla-untrul Bisericii, reveni la un vocabular, si deci la o gandire mai curat duhovniceasca, „dreptslavitoare", care sa ne (re)puna pe fagasurile cu adevarat ale mantuirii? Sau - Maranatha... (N tr.) ), atunci, fara macar sa intelegem, petrecem in omul launtric, atunci santem in adevar, in Dumnezeu. Si dimpotriva. cand ne risipim cu mintea, este din lucrarea slavei desarte, din uitare si din nestiinta, iar atunci ne indepartam de Dumnezeu.

Mandria este radacina tuturor relelor. Teme-te de a te observa pe sineti, caci ai acest ohicei (patima): „De ce sant aici?", „Ce fac eu?", „Iata ma simt orthodox" (curand poate te vei simti), „Uite cum sant", „Uite ca vorbesc despre mine, scriu despre mine", „Uite umbra mea", „Uite ce fel de barba am", „Uite ca sant chemat" s.a.m.d. Iarta si nu te supara pe mine pentru glumele mele.

(din capitolul: “Despre temeiurile vietii duhovnicesti” din Parintele Sofronie: “ Nevointa cunoasterii lui Dumnezeu”).

- cules de Dan Fagaraseanu

Ce sa cerem de la Dumnezeu – Parintele Arsenie Boca

Ce sa cerem de la Dumnezeu 

de Pr. Arsenie Boca

E semnificativ ce cerem lui Dumnezeu. Zice cineva ca pe om îl poti cunoaste mai bine dupa întrebarile pe care le pune, decât dupa raspunsurile care le da. Cuvântul se poate construi si mai restrâns din punct de vedere religios.
Adâncimea lui Dumnezeu într-un om sau superficialitatea (cât de la suprafata este Dumnezeu în om) o poti cunoaste din lucrurile pe care le cere, mai bine decât din cuvintele pe care le spune.

Unii nu-I cer nimic;

Altii Îi cer nimicuri.

Unii îi cer socoteala,

Altii, sa faca El ce vor ei !

Iar altii, sa nu existe în fata lor.

Si pomelnicul s-ar putea lungi.

Prescurtam. In aceasta privinta, sfintii ajungeau unii ca îngerii, care unindu-se întru totul cu voia lui Dumnezeu, pentru ei nu mai voiau ceva deosebit, de aceea nici nu-I mai cereau nimic. Asa se aseamana începuturile si sfârsitul credintei: unii nu-I cer nimic sau Îi cer nimicuri, iar ceilalti, sfintii, nu mai cer nimic. Sfintii cei mari, din desavârsita credinta în Dumnezeu, nu mai cereau nici macar mântuirea. Smerenia acestora atinsese desavâr-sirea. Totusi, mântuirea, desavârsirea, e acel lucru care trebuie! Pentru acest lucru – iertarea lumii, se roaga si Sfintii din cer.
Asa-s îngaduite si rânduite lucrurile, ca e destul sa se decida cineva în mod profund pentru motivarea sa în existenta, pentru Iisus, si îndata îi curg împotriva toate motivele simplificate, droaia de nimicuri, vrând sa-l deruteze, sa-i dovedeasca hotarârea o usuratate. Dar a vinde si a da de pomana toate « nimicurile » lumii, înseamna ca Duhul Sfânt « vântul » care sufla unde vrea, te-a usurat de ele, înseamna ca zarea constiintei tale s-a limpezit, grija vietii nu mai sunt spinii ci numai roadele – « crinii câmpului ». Si în tarina, în pamântul inimii, în inima crestina rasare Iisus, sadit acolo la Sfântul Botez si da vietii tale sensul de obârsie.
Iata pentru ce se roaga Împarateasa Maica si pentru ce se face bucurie mare în ceruri.

Sursa:
Related Posts with Thumbnails