15.8.10

PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE: ÎNVĂŢĂTURA DESPRE MAICA DOMNULUI LA ORTODOCŞI ŞI CATOLICI


Proclamarea recentă de către papa a dogmei înălţării Fe­cioarei Măria la cer cu trupul, ne dă prilej să facem unele consi­deraţii asupra deosebirilor dintre mariologia ortodoxă şi cea catolică şi asupra diferitelor semnificaţii ce stau la baza acestor deosebiri. Elementele comune ale dogmei mariologiei ortodoxe şi catolice sunt: pururea fecioria Mariei (aeiparthenia), calitatea ei de Născătoare de Dumnezeu (theotochia) şi cinstirea ei mai presus de toţi Sfinţii şi îngerii (hyperdulia). Sunt cele trei ele­mente propovăduite de Apostoli şi aflătoare în Scriptură cu oca­zia descrierii evenimentului Buneivestiri. Dar catolicismul n'a rămas la aceste elemente comune, ci a adăugat la ele câteva ele­mente noui, datorită cărora mariologia lui a ajuns să se deose­bească de mariologia ortodoxă. Acestea sunt: imaculata con­cepţie a Fecioarei Măria, care are caracter de dogmă (dela 8 Decembrie 1854), calitatea ei de «împreună răscumpărătoare a neamului omenesc» (corredemptrix), deocamdată numai în fază de doctrină teologică, dar cu perspectiva de-a deveni în curând dogmă şi forma recentă de dogmă a învăţăturii despre înălţarea Fecioarei cu trupul la cer, care ca credinţă neformulată dogmatic şi cu o nuanţă deosebită, e proprie şi Bisericii Ortodoxe.


Prin aceste elemente noui mariologia catolică manifestă un spirit propriu, deosebit de spiritul mariologiei ortodoxe. El s'ar putea rezuma în următoarele trei tendinţe: 1) tendinţa de-a paraleliza pe Fecioara Maria cu Iisus Hristos, de a-i atribui un rol oarecum coordonat cu al Lui în mântuirea lumii: 2) tendinţa de-a autonomiza pe Maica Domnului de dumnezeescul ei Fiu, de-a scoate evenimentele vieţii ei din lumina Lui, sub care ea le-a voit acoperite; 3) tendinţa de-a scoate pe Maica Domnului din solidaritatea cu neamul omenesc şi cu universul creat, de-a o ridica deasupra Lui. după chipul în care e ridicat Iisus Hristos.


Cele trei tendinţe, şi mai ales primele două sunt strâns înrudite şi împletite. De aceea urmărindu-le în paginile urmă­toare, nu vom semnala todeauna explicit pe fiecare.


Spre deosebire de tendinţele acestea, tendinţele mariologiei ortodoxe sunt de-a privi pe Maica Domnului ca primindu-şi toată slava dela dumnezeeseul ei Fiu împreună cu ansamblul făpturilor din cosmos, deşi ca cea dintâi dintre ele.


Tendinţele mariologiei ortodoxe se acopere cu tendinţele Evangheliilor şi ale creştinătăţii primare. Cine n'a observat că Testamentul Nou acopere cu o discreţie aproape totală viaţa Preacuratei Fecioare? Cauza nu poate fi alta decât că însăşi Maica Domnului a înfrânat pornirea curată a sfinţilor scriitori de-a da vre-o ştire despre ea, mai ales după înălţarea Fiului ei la cer. Nu fără sens Ev. Ioan notează un cuvânt, singurul cu­vânt al Maicii Domnului, adresat chiar la începutul activităţii Lui, la nunta dela Cana, apostolilor şi, după ei, tuturor credin­cioşilor din toate timpurile: «Faceţi ceeace vă va spune» (2,5). E singura ei propovăduire indicată în Testamentul Nou şi arată voinţa Maicii Domnului de-a îndrepta atenţiunea credincioşilor în mod principal spre Fiul ei. Faptele Apost. ne spun că ea era cu apostolii (1, 14) dar nici un alt amănunt nu ne dau despre ea, cu siguranţă pentru că aşa era voia ei.


Tot aşa de semmricativ este faptul că nici din primele veacuri următoare nu avem ştiri despre viaţa, activitatea, moar­tea şi înălţarea Maicii Domnului, decât în scrierile apocrife, neac­ceptate de Biserică. Deabea dela sinodul din Efes, care a proclamat solemn theotochia Maicii Domnului, preocuparea de ea a luat o mare desvoltare. Era, se vede, un consemn moştenit de pe vremea apostolilor, care au cunoscut că aceasta este voinţa Maicii Domnului. Până la sinodul dela Efes se afirma doar sim­plu că Maria este Maica Cuvântului făcut trup şi că ea a fost Fecioară şi se venera într'un cult embrionar [1]). E ceeace datează dela apostoli, e ceeace au propovăduit ei despre Fecioara ca par­tea ei la mântuirea lumii. Acestea erau elementele prin cari nu se făcea decât să se pună în lumină dumnezeirea Celui născut din ea deci siguranţa mântuirii noastre. După Efes Biserica n'a făcut decât să precizeze aceste elemente şi la ele a rămas Bi­serica Orodoxă până azi.


de Preot Prof. D. STĂNILOAE

Parintele Arsenie Boca - Epitaful Adormirii Maicii Domnului


Ultimul aurar din Muntii Apuseni. "Nu prea e aur? Minciuni!". Mai exista aur pentru inca doua generatii.

Il cheama Ioan Catalina, are 75 de ani si este cel mai vestit cautator de aur din Romania. Toata viata lui asta a facut, a scotocit muntii astia piatra cu piatra, a scormonit tone intregi din malul apelor, a iscodit cele mai ascunse cotloane din padurile nesfarsite ale Apusenilor. Traieste singur, intr-o casa veche, la poalele muntilor. Femeia i-a murit demult, prin '82.

A cazut dintr-un cires si si-a fracturat coloana. S-a stins la spital, dupa cinci luni de chinuri cumplite. A iubit-o mult, prea mult ca s-o mai poata inlocui vreodata. Si-a crescut singura lor fata pana cand si-a gasit si ea rostul, undeva, departe de sat. Aproape jumatate de veac a lucrat la minele de aur, tehnician si-apoi mecanic pe mocanitele care carau minereul din galerii. De-acolo s-a ales cu o silicoza de gradul trei, care astazi ii sfasie plamanii. Dupa pensionare, prin '95, s-a gandit sa concesioneze o bucata de munte, undeva, pe Valea Tisei, unde stia el ca inca se mai poate gasi mult aur. Nu si-a dorit niciodata sa se capatuiasca din asta. Voia doar sa duca mai departe traditia locului.


"Uitati-va la mainile mele! Is umflate ca niste butuci. Nu mai pot face nimic cu ele. Am aproape 30 de ani de subteran. Am scos aur din muntii astia cat tot tezaurul Romaniei. Plamanii mei is plini de siliciu, abia mai pot sufla. Si la ce bun? Ca sa vina acum niste straini lacomi si sa puna stapanire pe toti muntii astia? Uitati-va putin in jur! Varful Bailor, Piatra Corbului, Dealul Ungurului, Muntele Fericeaua, iar mai incolo, Valea Rosie, Dealul Cetatii, Dealul Carnic. Astia toti la un loc is Muntii nostri Apuseni, paradisul nostru, domnule! Toti astia is plini de aur, zeci de kilometri de galerii strabat toata zona asta, mii de baie si de-ai nostri au murit aici cu bojocii scrasnind de siliciu ori ingropati ca sobolanii sub galerii. De ce, domnilor? Ca sa dati toate minunatiile astea unor straini nevrednici? Ma inteapa la inima cand vad cum mor satele astea, cum pleaca tinerii si raman casele astea in ruina. Nimeni, nici cel mai barbar cotropitor n-a reusit sa distruga locurile astea, cum o fac ai nostri romani, care conduc tara asta, de 20 de ani incoace!".

Cu mainile lui butucanoase, omul din fata mea ia de pe masa o cutie mica din plastic. O deschide si-mi arata acolo, inauntru, cateva bucatele de piatra. Apoi scoate din buzunar o lupa ponosita si o apropie de una din ele. "Uita-te numa' oleaca aici! No, ia spune, vezi niste puncte galbene, stralucitoare? Ala-i aur curat, domnule! Iar pietrele astea-s culese din Valea Ciungilor, de pe drum. Pur si simplu, de pe un drum forestier facut din sterilul ramas de la o mina inchisa acum vreo 40 de ani. Is plini muntii astia de aur, calci pe el, il vezi cum luceste prin paraiasele care siroiesc prin padurile astea. Si noi am inchis toate minele, ca sa vina acum niste straini sa le ia pe nimic. Sa puna stapanire peste aurul nostru si sa ne otraveasca padurile cu cianurile lor. Asta e durerea noastra cea mai mare, asa va rog sa scrieti! Ca tot natul isi bate joc de noi!"

Related Posts with Thumbnails