22.8.09

Părintele Liviu Brânzaş: Sănătatea morală a unui popor se probează prin gradul de respect şi pietate pe care îl manifestă faţă de eroii şi sfinţii săi


Pentru orice creştin de bună credinţă este evident că cea mai mare lacună a vieţii bisericeşti a fost absenţa iubirii de adevăr şi, mai ales, a capacităţii de jertfă. În vremuri dificile pentru destinul creştin, a nu suferi pentru Hristos echivalează, de fapt, cu o abdicare de la marile imperative şi constituie o impietate. Jertfa este cea mai sigură şi importantă contribuţie la întărirea credinţei şi a Bisericii.


Nu este permis ca un apostol să devină, sub nicio formă, colaborator voluntar al minciunii şi imposturii. Spiritul apostolic şi patriotic este categoric împotriva ideii de a servi credinţa prin compromis. Acest principiu a fost formulat atât de profund de Pascal, în timpul sublimei sale lupte pentru apărarea purităţii moralei creştine: „Nu este permis a se săvârşi nici cel mai mic rău ca să facă să triumfe cel mai mare bine, şi adevărul divin nu are nevoie de minciuna noastră”.
Nu putem să afirmăm că nu am avut libertatea de a ne realiza misiunea. Creştinul, şi în primul rând apostolul, are la dispoziţie, în orice condiţii, o stare de maximă libertate: libertatea de a refuza orice faptă care ar fi împotriva intereselor fundamentale ale credinţei, libertatea de a suporta consecinţele demnităţii şi fidelităţii apostolice şi libertatea – suprema libertate! – de a lupta pentru credinţă până la martiriu. Numai aşa se face dovada credinţei în înviere şi în triumful final.

Nimeni nu este obligat să-şi asume o misiune grea în vremuri de cumpănă, dar odată asumată, se impune datoria de a o împlini cu onoare până la capăt. Este greu de acceptat pentru comoditatea şi laşitatea noastră, că, în momentele de prigoană, locul aspiranţilor spre culmi este în temniţă. Nu se poate crede cu adevărat decât în apostolii pe care îi urăsc şi îi persecută duşmanii lui Hristos!

Lipsa capacităţii de jertfă a determinat slăbirea prestigiului Bisericii şi are în prezent drept consecinţă inadmisibila ruşine, ca în străvechea noastră patrie creştină, presupusă a fi de acum liberă, creştinii, care formează zdrobitoarea majoritate a populaţiei, să ajungă în situaţia paradoxală de a cerşi de la o minoritate de atei şi liberi-cugetători dreptul de a face instrucţie religioasă tineretului.

Catehizaţia copiilor botezaţi era o datorie primordială pe care nu trebuia să o aprobe nimeni şi care trebuia împlinită în epoca ateistă, cu orice risc, căci avea o prioritate şi importanţă absolută în raport de orice altă activitatea clerului.

Astăzi poporul român doreşte ca Biserica strămoşească să-şi îndeplinească misiunea esenţială de a fi un autentic far spiritual în crepusculul şi dezorientarea morală din ţară. În această acţiune vitală pentru renaşterea românească, Biserica trebuie să capteze şi să determine să lucreze în favoarea credinţei toate forţele morale ale societăţii şi, în primul rând, puterea morală a celor care au pătimit în închisori.

În numele interesului creştin, preoţii – mai ales cei tineri – trebuie să fie admiratorii principali şi simpatizanţii fireşti ai celor care au pătimit pentru Hristos şi pentru apărarea valorilor creştine. Aceşti luptători, la rândul lor, trebuie să fie primii colaboratori ai clerului la renaşterea spirituală a neamului şi la întărirea prestigiului Bisericii.


În această luptă şi martirii noştri vor fi prezenţi. Jertfa celor morţi în lanţuri şi îngropaţi în cimitire fără cruci şi nume va pătrunde cu lumina şi forţa ei răscolitoare în conştiinţa generaţiilor viitoare.

Există în creştinismul românesc o dorinţă de a pune în evidenţă şi de a valorifica patrimoniul moral realizat de-a lungul istoriei noastre. Constantin Brâncoveanu şi Ştefan cel Mare au fost beatificaţi demult de evlavia populară. Ar fi un act de dreptate în favoarea credinţei dacă Biserica şi-ar îndrepta atenţia spre universul închisorilor.

Închisorile politice din România au fost veritabile catacombe în care se suferea şi se murea pentru Hristos!

Tânărul italian Frassati, trăitor în veacul nostru, prin puritatea şi frumuseţea vieţii lui a intrat în calendarul Bisericii Catolice, tot aşa ar putea intra în panteonul evlaviei ortodoxe româneşti tineri ca Valeriu Gafencu, Gheorghe Jimboiu şi alţii. Ei au urcat prin trăirea lor culmea sfinţeniei şi prin moartea lor eroică în închisorile prigonitorilor credinţei lui Hristos au devenit martiri şi pot constitui modele contemporane de sfinţenie şi mărturisire creştină, modele atât de necesare pentru eficacitatea educaţiei morale a tineretului şi a efortului de restaurare a prestigiului Bisericii.

Mă adresez acum şi vouă, tineri ai României, căutători buciumaţi ai unui ideal care să fie pe dimensiunea aspiraţilor voastre spre perfecţiune şi absolut. Constituiţi-vă în pelerini la „locurile sfinte” ale românismului: Aiud, Gherla, Piteşti, Jilava, Canal, Minele de plumb din Maramureş şi celelalte. Priviţi printre zăbrele în adâncurile Ocnei! Priviţi îndelung şi cu evlavie acele catacombe în bezna cărora a fost crucificată elita acestui neam.

Căutaţi să cunoaşteţi care a fost idealul spiritual şi naţional al acestor luptători care au salvat onoarea neamului, căci jertfa lor a făcut ca acest popor să nu fie acoperit de ruşinea de a fi fost ocupat şi comunizat fără nici o rezistenţă.Căutaţi să descoperiţi secretul forţei lor morale care i-a făcut capabili să suporte suferinţele iadului creat pentru exterminarea lor.

Deşteaptă-te, tineret al României, şi nu uita aceste adevăruri pe care le rostim în acest moment de răscruce:

Acolo unde sunt foştii deţinuţi politici, acolo este cu adevărat conştiinţa şi inima acestui neam, acolo este reala autoritate morală din această ţară.

Numai ei pot să vorbească, fără să mintă, despre dragostea de neam şi despre interesele naţionale. Numai ei pot să facă referire, fără să roşească la spiritul de abnegaţie şi sacrificiu. Numai ei pot să pronunţe, fără să comită un sacrilegiu, numele lui Horea, Cloşca şi Crişan, al lui Avram Iancu sau al lui Eminescu.

Istoria vieţii lor este un zornăit lung de lanţuri. Faceţi tăcere în conştiinţa şi inima voastră ca să-l auziţi! Puneţi-vă aspiraţiile şi lupta voastră sub tutela lor morală. Numai de la ei poate porni adevărata renaştere creştină şi naţională din ţara noastră, renaştere pe care o doreşte cu ardoare sufletul vostru încă nealterat.

Nu pot fi savanţii de ieri ai internaţionalismului proletar iubitorii de azi ai naţiunii. Nu pot fi slujitorii de ieri ai imensei minciuni care a fost comunismul luptătorii de azi pentru adevăr. Nu pot fi ateii şi cinicii de ieri filantropii şi apărătorii de azi ai credinţei strămoşeşti.

Ar fi de-a dreptul grav pentru viitorul acestei ţări dacă tineretul şi-ar da adeziunea şi ar năzui spre alt ideal decât al celor care şi-au sacrificat
tinereţea pe altarul iubirii de neam şi credinţă şi dacă ar urma alt drum decât al celor care au (...) în lupta împotriva forţelor satanice din acest veac, fără alt ordin de chemare decât cel al conştiinţei şi fără alt beneficiu decât cel al suferinţei şi sacrificiului.

Numai pe calea indicată de o mână însângerată de lanţuri veţi putea găsi adevărul şi sensul vieţii voastre.

Vă adresez încă un îndemn care aş vrea să aibă forţa şi rezonanţa unui testament:

În cimitirele fostelor închisori şi lagăre ale morţii din România zac osemintele atâtor eroi şi sfinţi ai neamului, peste care calcă profanatoare uitarea şi lipsa de bun simţ şi respect ale celor ce se numesc români. Este un sacrilegiu cutremurător ca pe osemintele acestor martiri adevăraţi ai neamului să se ridice garaje şi coteţe de porci, aşa cum se întâmplă astăzi la Aiud.

Chiar şi în legislaţia comunistă erau prevăzute sancţiuni pentru profanarea mormintelor, legislaţie care atunci nu apăra – desigur – şi mormintele adversarilor comunismului.

Sănătatea morală a unui popor se probează prin gradul de respect şi pietate pe care îl manifestă faţă de eroii şi sfinţii săi.

Când noi, ultimii supravieţuitori ai prigoanei comuniste, nu vom mai fi, ridicaţi pe mormintele eroilor un mausoleu demn de imensa lor jertfă şi, prin idealismul eroic pe care l-aţi învăţat de la ei, continuaţi flacăra idealului pe care ei l-au aureolat şi l-au făcut nemuritor prin jertfa lor.

(Părintele Liviu Brânzaş, ucenic al Părintelui Dumitru Stăniloae în puşcăriile comuniste, apel făcut în cadrul Congresului foştilor deţinuţi politic, Braşov, 1991)

Blestemul Ribbentrop-Molotov

Maine se implinesc 70 de ani de la parafarea Pactului Hitler-Stalin, semnat de ministrii de Externe ai celor doi dictatori, Joachim von Ribbentrop si Viaceslav Molotov. In esenta, Berlinul si Moscova isi jurau prietenie vesnica si isi imparteau frateste estul Europei. Romanii dintre Prut si Nistru au fost condamnati sa intre sub cizma bolsevica, deodata cu tarile baltice, iar Polonia a fost hacuita in timp record de armata nazista si cea sovietica. Fratia sovieto-germana nu a aparut din senin pe 23 august 1939 - in intreaga perioada interbelica sovieticii pusesera la dispozitie germanilor baze militare unde s-au pregatit viitorii comandanti ai lui Hitler. Pentru Romania, Pactul Hitler-Stalin are inca o multime de efecte perverse. Ambasadorul Romaniei la Chisinau a starnit furia comunistilor cand a indraznit sa vorbeasca despre Pactul Ribbentrop-Molotov. Practic, ambasadorul Filip Teodorescu si-a semnat in acel moment decizia de expulzare. Urmasii lui Stalin de la Chisinau - Voronin si cu banda lui - au asteptat momentul 7 aprilie pentru a-l expulza pe Filip Teodorescu, cand s-au repezit sa acuze Romania de organizarea unei "lovituri de stat". Ca nu s-a gasit niciun fel de dovada a implicarii Ro­maniei - ba dimpotriva, au iesit la iveala dovezi ale implicarii comunistilor in regizarea tulburarilor - asta nu mai are nicio importanta pentru Voronin. Presedintele de la Chisinau trebuia sa-l alunge pe Teodorescu pentru ca acesta a denuntat Pactul Hitler-Stalin. Furia lui Voronin fata de aceasta denuntare este de inteles. Ca orice bolsevic priceput la politica, Voronin stie ca intelegerea Hitler-Stalin a fost folositoare pentru ambii calai. Insa tot ca unui adevarat bolsevic, lui Voronin nu ii place ca adevarul sa fie cunoscut. Voronin vrea ca el sa impuna adevarul lui, sa distorsioneze realitatea in functie de nevoile momentului. In al doilea rand, orice denuntare a Pactului Ribbentrop-Molotov anuleaza existenta lui Voronin si a comunistilor sai. Voronin este un apendic toxic al blestemului Ribbentrop-Molotov: daca nu ar fi existat intelegerea banditeasca dintre cei doi talhari de talie mondiala, comunistii de la Chisinau ar fi ramas ceea ce au fost intreaga perioada interbelica - niste marginali ai istoriei.
Orice referire a unui oficial roman la Pactul Hitler-Stalin starneste reactii la Moscova. Unele mai vizibile - altele mai putin vizibile. Insa Romania nu este singura - si tarile baltice reimprospateaza periodic memoria Moscovei cu privire la talharia din 1939. De aceea la Moscova se pregateste o lege care sa pedepseasca "negationismul" celor care indraznesc sa afirme ca inainte de a lupta impotriva nazistilor soldatii sovietici au fost camarazi cu soldatii Wehrmachtului. Ba mai mult, Dmitri Medvedev a reusit performanta de a lega rolul "eliberator" al armatei sovietice de tragedia Holocaustului. La incheierea unei intalniri cu presedintele israelian, Shimon Peres, Medvedev a anuntat ca sarcina comuna a celor doua tari ar fi sa impuna ca "realitatea istorica sa nu fie deformata in scopuri politice". Serviciul de Informatii Externe de la Moscova a preferat sa fie mai sincer: "Unica masura accesibila de autoaparare a fost pentru Uniunea Sovietica semnarea tratatului de neagresiune cu Germania nazista, la 23 august 1939. Acest document a dus la amanarea cotropirii de catre fascisti a celor trei tari baltice si transformarea lor ulterior drept cap de pod pentru invazia pe teritoriul sovietic", conform unui comunicat de presa transmis cu ocazia publicarii la Moscova a unui volum de documente provenind din arhivele serviciilor de informatii rusesti.

George DAMIAN
ZIUA

"Lampa lui Ilici" a fost General Electrics

Mai tarziu, acelasi Thompson, director la "Federal Reserve", va ajuta si la deschiderea faimosului "Birou Martens", primul cap de pod al spionajului economic bolsevic in SUA, cu sediul la New York, 110 West, 40-th Street, in "World Tower Building". Exact in aceeasi cladire unde isi avea sediul, deloc intamplator, si "American International Corporation", care ii includea pe directorii a 22 din cele mai importante firme de pe Wall Street. Colaborarea secreta a Wall Street-ului cu bolsevicii se va concretiza, dupa puci, printr-o serie de mari contracte: "General Electrics", de pilda, va obtine un contract fabulos pentru electrificarea Rusiei. Astfel, in ciuda minciunilor propagandiste, "lampa lui Ilici" a fost, in realitate, "General Electrics".





Firmele profitoare

Iata doar cateva din firmele profitoare ale puciului bolsevic, finantat de Wall Street: Firme americane: Gillette, Du Pont, Harriman, Hammer, Singer, Harvester, Westing House, Ford, Standard Oil, Caterpillar, General Electrics. Firme engleze: Royal Dutch, Shell, Metro-Vickers, Birmingham Arms, Stery, Ferguson. Firme franceze: Duverger, Schlumberger, Duralumin. Firme italiene: Fiat, Nobile, Montefiore. Multi dintre "medicii" de pe Wal Street vor face apoi, decenii la rand, colosale afaceri cu URSS. Ca, de pilda, Armand Hammer ("miliardarul rosu") ori Averell Harriman. Harriman a format cu statul bolsevic o firma maritima, care opera in regim de monopol. A capatat concesii pentru exploatarea (cu mana de lucru ruseasca, foarte ieftina, impulsionata de activisti si ofiteri CEKA) imenselor zacaminte de mangan din muntii Caucaz. Nu intamplator, acelasi Harriman va deveni trimis al SUA la Moscova si confidentul lui Stalin pe relatia cu SUA. Un alt fapt, ascuns cu grija: Henrik Iagoda, viitorul sef al NKVD-ului, se afla la inceputul anilor '30 in SUA, de unde i-a trimis o scrisoare lui Stalin (noiembrie 1932), sfatuindu-l sa finanteze campania electorala a lui F.D. Roosevelt. Odata ales, acesta se angajase sa recunoasca URSS. Ceea ce s-a si intamplat. Iagoda lucra, in acel moment, de coniventa cu "eminenta cenusie" a "Biroului Martens" - Kenneth Durant - omul de incredere al colonelului Edward House, ajuns consilier si al viitorului presedinte american F.D. Roosevelt. Mai mult, Durant i-a facilitat lui Iagoda contactul cu Joseph Lash (membru al P.C. american) si amantul lui Eleanor Roosevelt. Pentru activitatea din SUA si sfatul "electoral", Stalin l-a promovat ulterior pe Iagoda in fruntea NKVD-ului.

Activitatea lui Ghenrik Iagoda in SUA


Pana de curand, nici macar expertii in istoria NKVD-ului (KGB) n-au stiut ca, timp de aproape 10 ani, Iagoda a lucrat intr-o misiune secreta in SUA, avand acolo contacte la cel mai inalt nivel (Casa Alba, Departamentul de Stat, familia F.D. Roosevelt). Nu era decat continuarea fireasca a relatiilor stabilite de Wall Street cu bolsevicii inca din august 1917, cand o delegatie de bancheri si oameni de afaceri celebri sosea la Petersburg, travestita in uniformele Crucii Rosii americane. Daca Germania - cum am aratat - i-a expediat pe Lenin si pe bolsevicii sai in Rusia si a sustinut "revolutia" (puciul) din 7 noiembrie 1917, pentru a obtine "pacea separata" de la Brest Litovsk, Wall Street-ul a vazut in aceeasi "revolutie" o mare afacere, un business fabulos, pe care l-a exploatat apoi decenii la rand. Pana cand alte conditii geo-economice au impus eliminarea comunismului. Bolsevismul a cucerit puterea in Rusia printr-un puci, in noiembrie 1917, si a fost eliminat de la putere tot printr-un puci (zis si "puciul de opereta") din august 1991. Intre cele doua puciuri si date (noiembrie 1917 si august 1991), un mare business s-a derulat in cel mai mare secret. Deschiderea recenta a lui Barack Obama spre Rusia are, asadar, un precedent istoric, inca din 1917.

Vladimir ALEXE

Planul Marburg Wallstreet-ul a finantat revolutia bolsevica

Instaurarea comunismului in Rusia, la 7 noiembrie 1917, nu a fost - catusi de putin - un act spontan, ci rezultatul unui amplu proiect secret ("Planul Marburg"), pregatit minutios in afara Rusiei. Si finantat generos de marii "bancheri internationali". In primul rand de cei de pe Wall Street: Jacob Schiff, J.P. Morgan, Otto Kahn, Paul Warburg, John D. Rockefeller, Edward Henry Harriman, Frank Vanderlip. Finantarea bolsevicilor de Wall Street era intermediata de banca suedeza "NYA Banken", condusa de bancherul promarxist Olof Aschberg.

Dolari pentru revolutii


La inceputul secolului XX, Andrew Carnegie a finantat un plan secret prin care guvernele statelor importante sa fie "comunizate". Adica trecute, economic, la forma "monopolismului de stat". Controlat de "bancherii internationali" de pe Wall Street, sistemul "monopolismului de stat" le-ar fi permis acestora sa trateze economic si financiar direct cu guvernele impuse de ei prin "revolutii". In 1905, acest sindicat al "bancherilor internationali" - sindicat numit, la vremea aceea, la New York, "Trust of money" ("Trustul banilor") - si Iacob Schiff au finantat "duminica sangeroasa" de la St. Petersburg. Revolutie condusa de un agent al Ohranei (politia secreta rusa), Parintele Gapon, si incheiata cu un esec. "Trustul banilor" - mai ales "Guaranty Trust" al lui J.P. Morgan - a finantat revolutia lui Pancho Villa din Mexic, in urma careia SUA au luat de la Spania un vast teritoriu.



















Tovarasul Lev Trotki a fost unul dintre bolsevicii conectati direct la sursele de finantare internationale










Apoi, exista o documentatie vasta privind implicarea "bancherilor internationali" in revolutia lui Sun Yat-sen. Charles B. Hill, care conducea trei filiale ale lui "Westinghouse", a tratat direct cu Sun Yat-sen aspectele financiare ale revolutiei chineze. Mai tarziu, in 1917, acelasi Charles B. Hill a folosit filiala "Westinghouse" din Rusia pentru a-i finanta generos pe bolsevici. In 1923 - cand URSS si-a creat prima banca internationala "Ruskombank" - asociatul lui J.P. Morgan, bancherul suedez Olof Aschberg, a devenit Presedintele bancii sovietice. Iar Max May, vicepresedinte la "Guaranty Trust" (J.P. Morgan), a preluat functia de director al "Ruskombank". Primul ambasador sovietic in SUA - Ludwig Martens - a fost sustinut financiar de "Guaranty Trust" al lui J.P. Morgan.

Manevrele bancherilor


Prin aceste manevre, "bancherii internationali" de pe Wall Street urmareau sa instaureze in Rusia un guvern care sa practice "monopolismul de stat". Astfel ca intelegerile directe cu guvernul sovietic sa le garanteze "bancherilor internationali" exploatarea pe termen cat mai lung - si cu garantii guvernamentale - a fabuloaselor bogatii ale Rusiei. "Bolsevismul" a fost prima forma de "globalizare" prin crearea unor structuri supranationale. Cominternul nu este altceva decat "bunicul" Uniunii Europene. Un cont pentru "tovarasul Trotki" La 21 septembrie 1917, o telegrama de la Stockholm anunta oficial deschiderea unui cont curent la "NYA Banken" "pentru actiunile tovarasului Trotki". Iata textul: "Stockholm, 21 septembrie 1917 Domnului Rafael Scholan Stimate tovarase, Casa bancara Warburg, in urma unei telegrame trimise de presedintele Sindicatului Renano-Westfalian a deschis un cont curent pentru actiunile tovarasului Trotki. Un avocat, probabil domnul Kestroff, a primit munitii, al caror transport, impreuna cu banii, l-a organizat... Si caruia i se va da suma ceruta de tovarasul Trotki.

Imbratisari fratesti Furstenberg



















J.P. Morgan s-a implicat alaturi de bancherii Jacob Schiff, Otto Kahn, Paul Warburg (foto), John D. Rockefeller si Edward Henry Harriman in finantarea bolsevicilor












"Tovarasul Trotki", cel la care se refera telegrama, se numea in realitate Leiba Davidovici Bronstein si era fiul unui negustor originar de langa Elisabetgrad (Krivoirog - Ucraina). Era insurat cu fiica bancherului Jivtovski, cel care il pusese in legatura si cu cercurile bancare de pe Wall Street. In primul rand, cu Iacob Schiff, presedintele bancii "Kuhn, Loeb & Co". Iacob - Henry Schiff, nascut in 1847 la Frankfurt pe Main (Germania), emigrase in 1865 in America, unde va reusi, datorita talentului sau financiar, sa ajunga in fruntea "Kuhn, Loeb & Co". Cea care va finanta reconstructia cailor ferate din America ("Union Pacific"), folosind mana de lucru ieftina, chineza. In 1904-1905, firma "Kuhn, Loeb & Co" a finantat Japonia in razboiul contra Rusiei, permitand astfel Japoniei sa obtina o victorie care a destabilizat serios Imperiul Rus. Prizonierii rusi au fost preluati apoi de la japonezi de Schiff, iar o parte dintre acestia, antrenati pe un teren apartinand lui Standard Oil (SUA), il vor insoti pe "tovarasul Trotki" atunci cand acesta va reveni de la New York in Rusia, in 1917, la bordul vasului "Cristianja".







Triumful bolsevismului in Rusia


Din 1916, Iacob Schiff devine principalul conducator al operatiunii de implantare a bolsevismului in Rusia. Nepotul sau, John Schiff, estima in "New York Journal American" (3 februarie 1949): "Batranul a cheltuit circa 20.000.000 de dolari pentru triumful final al bolsevismului in Rusia". O suma imensa la acea vreme. Prima revolutie din Rusia avusese loc, de fapt, in februarie (martie) 1917, sprijinita de G. Buchanan - ambasadorul Angliei la Petersburg - si avusese un caracter pasnic. Urmarise, intre altele, instaurarea in Rusia a unei monarhii constitutionale: tarul urma sa fie controlat de Duma (parlament). Guvernul provizoriu constituit atunci ii cuprindea, intre altii, pe printul Lvov, pe istoricul Miliukov si pe avocatul (social-democrat) A.F. Kerenski. Guvernul provizoriu - de comun acord cu Tarul Nicolae al II-lea, care abdicase - a propus fratelui acestuia, Marele Duce Mihail, sa-i urmeze la tron tarului. Marele Duce se bucura, in februarie (martie) 1917, de sprijinul soldatilor, taranilor, muncitorilor, ca sa nu mai vorbim de clasa conducatoare a Rusiei. El a declinat insa propunerea. Trotki a recunoscut mai tarziu, in 1922, intr-o scrisoare catre S.R. Mstislaviski ca: "Revolutia (din februarie - n.n.) ne-a surprins in plin somn, ca pe fecioarele nebune din Evanghelie". Adevarul este ca la data veritabilei revolutii - cea din februarie 1917 - corifeii "revolutiei" bolsevice din octombrie erau aproape toti - bine mersi - in Occident: Trotki la New York, iar Lenin ori Zinoviev in Elvetia. Prin refuzul Marelui Duce Mihail de a prelua puterea in Rusia incepe ceea ce istoricii numesc perioada de "dvoevlastie" ("dualitate a puterii") dintre "Comitetul provizoriu al Dumei" (proaspat constituit) si "Comitetul executiv provizoriu". Ceea ce va afecta, treptat, deciziile si autoritatea guvernului provizoriu. Bolsevicii, aflati atunci aproape toti in Occident, au "mirosit" momentul favorabil. Dar nu numai ei, cum vom vedea: bancherii de pe Wall Street, interesati de bogatiile enorme ale Rusiei - si din motive strict militare Germania - sunt cele doua forte care vor facilita bolsevicilor accesul la putere.

Consilierul lui Wilson

Eminenta cenusie care a facut posibila reintoarcerea lui Trotki in Rusia din SUA a fost unul dintre cei mai importanti masoni de stanga ai secolului XX: colonelul Edward Mandel House (in realitate nu era colonel, asa i se spunea). Fara sa intram prea mult in detalii, este totusi cazul sa mentionam ca presedintele american Woodrow Wilson, reales prin diverse manevre in 1916, a fost permanent vidat politic de House, un apropiat al comunitatii bancherilor de pe Wall Street, mai ales al bancii "Kuhn, Loeb & Co". Presedintele Wilson insusi recunostea: "Domnul House este a doua mea personalitate. El este celalalt ego. Gandurile lui si ale mele sunt aceleasi". House, un marxist, scrisese, inca din 1912, un roman profetic, "Philip Dru, Administrator", in care personajul principal, Philip Dru, incerca sa instaureze in lume "socialismul asa cum l-a visat Karl Marx". Ce-i drept, impozitul pe venit si ideea de banca centrala fusesera propuse chiar de Karl Marx in "Manifestul Partidului Comunist", manifest inspirat de programul "Lojei Iluminatilor" al lui Weishaupt. Din cele zece puncte ale "Manifestului Partidului Comunist", punctul al doilea prevedea "un impozit gradat pe venit", iar punctul al cincilea - "centralizarea creditului in mainile statului prin intermediul unei banci nationale cu capital de stat si monopol exclusiv". Inca inainte de intrarea SUA in razboi ("provocata" prin incidentul cu vasul "Lusitania", scufundat de un submarin german, cu 128 de americani morti), ancheta si Presedintele Wilson ascunsesera faptul ca "Lusitania" transporta 6 milioane de cartuse la bord pentru Anglia, in timp ce SUA se declarasera, oficial, in neutralitate. Colonelul House negociase un acord secret cu Anglia, garantand participarea SUA la razboi. In 1917, tot House a format la New York grupul "The Inquiry", care a eleborat planurile acordului de pace din 1919. Douazeci de membri ai grupului l-au insotit apoi pe Presedintele Wilson la Paris, la Conferinta de Pace. Printre acestia, House, bancherii Paul Warburg si Bernard Baruch. Celebrul punct al Conferintei - "asociatia generala a natiunilor", din care s-a nascut Liga Natiunilor - a fost tot ideea lui House. Ulterior, House va deveni consilierul lui F.D. Roosevelt. In 1917, dupa evenimentele din februarie (martie), House, sustinut de bancherii Iacob Schiff si Paul Warburg - il expediaza pe Trotki cu un grup de 276 de oameni instruiti, la bordul vasului "Cristianja" in Rusia, cu misiunea de a-i aduce la putere pe bolsevici. Un incident este semnificativ: arestat in portul Halifax de catre autoritatile canadiene ca "anarhist" (3 aprilie 1917), Trotki va fi eliberat urgent la interventia personala a colonelului House. Fratele bancherului american Paul Warburg, anume Max Warburg - care era seful serviciului secret militar german - il expedia pe Lenin cu un grup de bolsevici, care parazitau de ani de zile in Elvetia, in Rusia. Intr-un tren special ("vagonul plumbuit"), in scopul de a organiza la Petersburg o lovitura de stat care sa scoata Rusia din razboi. Bolsevicii urmau apoi sa incheie rapid o pace separata cu Germania.
Vladimir ALEXE



Related Posts with Thumbnails