23.3.11

Emilia Corbu despre RNS sau Haiducia internautică

DEX-ul şi Wikipedia sunt depăşite atunci când definesc haiducia ca un fenomen istoric apus o dată cu evul mediu şi rămas în istorie doar prin figurile charismatice ale unui Iancu Jianu sau Baba Novac.

Ceea ce fac azi hackerii de la Romanian National Security este un fel de haiducie modernă care se leagă de aceea istorică prin:
-pedepsirea vinovaţilor pe căi specifice, directe, dincolo de lege.
-anonimatul relativ sau pseudonimul.
-apariţia episodică, la nevoie.

La fel ca şi haiducia istorică, în forma modernă haiducia trezeşte valuri de simpatie şi susţinere.
De fapt, haiducia a apărut din necesitatea de a face dreptate în condiţiile în care statul nu avea posibilitatea sau nu voia să acţioneze spre rezolvarea unor situaţii limită.

Avertismentul dat de haiduci prin atacarea boierilor sau a conacelor este înlocuit acum cu atacarea site-urilor. In lumea virtuală, un site este sinonim cu o casă, o proprietate particulară.
De pildă presiunii pe care mass-media occidentală a aplicat-o românilor în cursul anului trecut prin prezentarea în mod repetat ca pe o naţiune de infractori, RNS i-a răspuns prin desecurizarea site-urilor cu pricina şi postarea pe pagina lor de intrare a unor mesaje româneşti. Această acţiune a făcut mai mult decât discursul unei oficialităţi sau o acţiune în instanţă.

Acelaşi tratament l-au primit în cazul spânzurării simbolice a lui Avram Iancu şi patru site-uri ungureşti precum şi blogul extremistului Csibi Barna.
Este ca şi cum cineva ar intra pe o proprietate particulară păzită de zeci de mii de sisteme, ar pătrunde în casă, ar schimba mobila, ar vopsi-o în roşu, galben şi albastru şi la sfârşit ar lăsa şi un mesaj pe care nu ai fi dorit să îl auzi în viaţa ta. Şi, mai mult, ţi-ar lăsa impresia că pot face oricând acest lucru. Bun venit în Balcani! Adio, siguranţă!

Haiducii au fost întotdeauna un semn bun. De regulă, după apariţia lor, în societate aveau loc schimbări pozitive. Probabil că frica de ei şi imaginea de stat nevolnic pe care o creeau autorităţilor le obliga să ia măsuri.

Bravo lor! Le dedic şi eu două ,,şlagăre,, pe această temă.




Haiducul era numele dat acelor personaje din epoca modernă, în Balcani (mai ales în România, Bulgaria şi Serbia) pe seama căruia folclorul a pus de multe ori legende. În firul invariabil al acestor legende, haiducul jefuieşte pe cei bogaţi, mai ales pe boieri şi pe turci, şi ajută ţăranii cu o parte din pradă (în special pentru a avea susţinerea lor). Haiducii sunt personaje care au adunat în jurul lor mult romantism, fiind echivalenţi ai personajelor de tip Robin Hood din Occident. De aceea, deseori faptele lor erau cântate în balade populare.
Sursa:Wikipedia.

haidúc (haidúci), s. m. – 1. Soldat de infanterie din armata ungară. – 2. (Trans.) Paznic, vardist. – 3. Om în afara legii care se ocupa cu jaful, mai cu seamă ca protest împotriva dominației străine sau a nedreptății sociale, îndeosebi în perioada de la sfîrșitul sec. XVIII și începutul sec. următor. Mag. hajdú, pl. hajdúk (Cihac, II, 503), de unde și tc. haydud „muncitor ungur”. Poate să fi intrat în rom. prin tc. (Lokotsch 781; Ronzevalle 82) sau sl. (Miklosich, Slaw. Elem., 51; DAR; dar. cf. Berneker), cf. bg., sb. hajduk „tîlhar”, alb. hajdut (din tc.), rus. gaiduk. – Der. haiducesc, adj. (de haiduc); haiducește, adv. (ca haiducii); haiducie, s. f. (viață sau îndeletnicire de haiduc); haiducime, s. f. (ceată de haiduci); haiduci, vb. (a duce viață de haiduc).

Prof. Ioan Vladuca – Despre ereziile papistasesti

I. Despre supremația și infailibilitatea papală

Definiții

Supremația papală și infailibilitatea papală sunt două erezii strâns legate una de alta. Supremația papală este pretenția papei de a fi împărat și dumnezeu, adică stăpân suprem peste cele materiale și spirituale. Este evident că, dacă se consideră dumnezeu, consideră că este și infailibil. De aici rezultă a doua erezie, cea a infailibilității papale, conform căreia papa nu poate greși.

Forme de exprimare 

Papa a luat locul lui Dumnezeu pe pământ
De-a lungul timpului, aceste erezii s-au exprimat în mai multe forme:
„Papa ține locul lui Dumnezeu pe pământ”;
„Papa este cel care sprijină Biserica și o păzește în unitate indestructibilă”;
„Papa este Iisus Hristos Însuşi, ascuns sub vălul trupului”;
„Papa este Dumnezeu pe pământ”;
„Papa nu e numai om, ci și Dumnezeu”;

„Sfânta Scriptură primește puterea și autoritatea de la Papa”;!!!
„Toată puterea Bisericii emană de la Papa”;
„Papa e izvorul preoției”;
„Cel mai important lucru din religia creștină este infailibilitatea Papei”;
„Papa și ca învățător privat este infailibil”.
La prima vedere, aceste afirmații exprimă lucruri diferite. Însă la o cercetare teologică atentă se poate constata că ele sunt echivalente. Toate exprimă aceeași idee: „Papa nu e numai om, ci și Dumnezeu”.
Considerăm prima afirmație eretică. Din afirmația „Papa ține locul lui Dumnezeu pe pământ”, rezultă că Dumnezeu își poate înceta lucrarea proniatoare, fiindcă papa se ocupă de aceasta în locul Lui. În particular, „Papa este cel care sprijină Biserica și o păzește în unitate indestructibilă”. Obținem astfel a doua afirmație. Dar Biserica este trupul lui Hristos: „Acum mă bucur de suferinţele mele pentru voi şi împlinesc, în trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, adică Biserica” (Colos. 1: 24). Dacă „Papa este cel care sprijină Biserica și o păzește în unitate indestructibilă”, înseamnă că papa sprijină trupul lui Hristos și îi păzește unitatea. Rezultă că este mai mare ca Hristos sau identic cu Hristos, fiindcă cineva mai mic nu ar avea această putere. S-a ajuns astfel la a treia afirmație eretică: „Papa este Iisus Hristos Însuşi, ascuns sub vălul trupului”. Însă Iisus Hristos este Dumnezeu. Dacă papa ar fi Iisus Hristos, ar însemna că este Dumnezeu. Se obține a patra afirmație eretică din listă: „Papa este Dumnezeu pe pământ”.
Dacă „Papa și ca învățător privat este infailibil”, atunci înseamnă că nu poate greși; rezultă că el este Dumnezeu, fiindcă numai Dumnezeu nu poate greși. Se obține din nou afirmația eretică: „Papa este Dumnezeu pe pământ”, care este echivalentă cu „Papa nu e numai om, ci și Dumnezeu”.
În concluzie, sub orice formă s-ar exprima erezia supremației și infailibilității papale, ea este echivalentă cu: „Papa nu e numai om, ci și Dumnezeu”.

Ce spun papii despre ei
Papa Leon al XIII-lea (1878-1903) urmărea atragerea ortodocșilor la papism și spunea că unirea se poate dobândi numai prin recunoașterea lui ca Pontif Suprem, ca cel mai înalt ocârmuitor spiritual și vremelnic al Bisericii universale și ca unic reprezentant al lui Hristos pe pământ și împărțitorul a tot harul.[1] Într-o enciclică din 1894, el declara: „Noi ţinem pe acest pământ locul lui Dumnezeu cel Atotputernic”.[2] Iar într-o enciclică din 1896, considerându-se urmaș canonic al Sfântului Apostol Petru, declara: „Prin voinţa şi porunca lui Dumnezeu Biserica se întemeiază pe Sfântul Petru, la fel cum o clădire se bazează pe fundamentul ei. Acum natura corectă a unei fundații este de a fi un principiu de coeziune pentru diferite părți ale clădirii. Aceasta trebuie să fie o condiție necesară de stabilitate și rezistență. Eliminați-o și întreaga clădire va cădea. Este, prin urmare oficiul Sfântului Petru acela ce sprijină Biserica și o păzește în unitate indestructibilă.”[3]
Papa Pius al X-lea (1903-1914) a spus: „Papa este nu numai un reprezentant al lui Iisus Hristos, ci este Iisus Hristos Însuşi, ascuns sub vălul trupului.”[4]
Papa Pius al XI-lea (1922-1939) a rostit următoarele: „Voi ştiţi că sunt Sfântul Părinte, reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ, Vicarul lui Hristos, ceea ce înseamnă că eu sunt Dumnezeu pe pământ.”[5]

Ce spun „teologii” papistași despre papa
Dominicanul Martin de Tropau (sec. XIII) îl egala pe papă cu Hristos. Alţii îl numeau „Dominus Deus noster Papa”.

Ereticul Toma de Aquino (sec. XIII) declara supunerea faţă de papă ca o condiţie a mântuirii.
În secolul al XIV-lea, italianul Augustinus Triumphus şi spaniolul Alvarus Pelagius considerau că nimeni nu poate să apeleze de la papă la Dumnezeu şi că nimeni nu poate să intre la „Consistorium Dei” decât prin mijlocirea papei, care este purtătorul cheilor de la Consistoriul vieţii veşnice. Triumphus mai spunea că numai papa este mijlocitor între Dumnezeu şi poporul creştin.[6]
Ereticul Alvarus Pelagius a alcătuit în 1340 o lucrare care cuprindea ansamblul doctrinelor papistășești de la Gregoriu VI până la acea dată. El scrie : „Nici chiar un Sinod ecumenic nu poate să judece pe Papa, chiar nici pentru erezii. Dacă într-o privință lumea întreagă ar fi de altă opiniune, nu de a Papei, ar trebui să urmăm părerea Papei, pentru că Papa e superior tuturor. De la el primesc Sinoadele ecumenice concesiune de a se aduna, de la el autoritatea și jurisdicțiunea, nu el de la ele. Fiecare Papă are toată puterea pe pământ, pe care a avut-o Christos ca om. Precum Adam a fost creat după chipul lui Dumnezeu, așa este și Papa după chipul lui Christos și reprezintă pe Christos pe pământ. Întru atâta Papa nu e numai om, ci și Dumnezeu. Papa este Adam, Biserica este Eva cea făcută din trupul lui Adam. Puterea papei nu are nici număr, nici măsură.”[7]
Ereticul Silvester Prierias, așa numitul „Magister sacri palatii”, afirmă că: „Este eretic acela care nu recunoaște pe Papă ca normă infailibilă, de la care și Sfânta Scriptură primește puterea și autoritatea ei.”[8]
Ereticul Albertus Pighius scrie : „Christos a dat numai lui Petru și scaunului său (adică papalității, n.n.) privilegiul infailibilității. Papa și ca învățător privat este infailibil, și este peste putință ca un Papă să fie eretic.”[9]
Iezuitul Gregoriu de Valentia scrie : „În adevărul despre infailibilitatea Papei este cuprinsă suma și lucrul de căpetenie a religiunei creștine. Papa, ori studiază chestiunea, ori nu, vrând a hotărî, de bună seamă nu greșește în hotărârea sa.”[10]
Ereticul Abraham Bzovius, în scrierea „Pontifex romanus”, din 1619, afirmă : „Papa e izvorul preoției din al cărui scaun apostolesc curge toată dignitatea episcopească.”[11]
Din păcate, chiar unii foşti ortodocşi, adepţi ai unirii cu papa, îl considerau pe acesta Dumnezeu. După ce în sinodul de la Florenţa, cei mai mulţi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe, trădători ai Ortodoxiei, au recunoscut supremaţia papei, un trimis al patriarhului de Alexandria declara papei Eugeniu IV acestea: „Tremur înaintea ta, eu praf şi cenuşă, tu Dumnezeu pe pământ. Da, tu eşti Dumnezeu pe pământ şi Hristos şi vicarul Lui, capul şi învăţătorul Bisericii universale, căruia îi sunt date cheile pentru a închide şi deschide paradisul cui vei voi tu, regele regilor.”[12]

Cum să se întoarcă papii la Ortodoxie, când şi unii foşti ortodocşi admit că papa este Dumnezeu pe pământ ?
Combaterea acestor erezii
Absurditatea acestor erezii este evidentă. Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, este unul singur. El este Persoană Dumnezeiască, nu omenească. Este și om, în sensul că are și fire omenească. Este Fiul lui Dumnezeu, Care, prin întrupare, a luat fire omenească. Iar papii sunt persoane omenești. Niciun papă nu poate să fie Hristos! Nici un papă nu poate să fie infailibil!
„Papii romani timp de o mie de ani şi ceva au lucrat în folosul mândriei lor şi al minciunii, nu al lui Hristos, nu al Bisericii Lui, născocind o mulţime de învăţături false – despre primatul papal în biserică, despre infailibilitatea papală, despre azime la Liturghie, despre împărtăşirea numai cu Trupul, nu şi cu sângele lui Hristos, despre purgatoriu şi altele; au îngrămădit atâtea dogme noi, nemaiauzite, încât este cu neputinţă ca cineva să se mântuiască, dar ei cred că este cu putinţă – pentru cel ce mărturiseşte credinţa catolică şi minciuna catolică o socoteşte adevăr.”[13]
Sfântul Ioan de Kronstadt se întreabă: „Cine e papa?” Şi răspunde: „Un idol, nu Hristos”.[14]
Sfântul Ioan spune că „marea greşeală constă tocmai în dogma infailibilităţii, fiindcă papa este un om păcătos şi nemernic, dacă el crede despre sine că este infailibil. Să ne gândim câte erori colosale, fatale pentru sufletele omeneşti a născocit biserica catolică papală, în dogme, în rituri, în dreptul canonic, în slujbele dumnezeieşti, în relaţiile ostile dintre catolici şi ortodocşi, în ponegririle şi calomniile la adresa Bisericii Ortodoxe, în injuriile aduse Bisericii Ortodoxe şi creştinilor ortodocşi! Şi de toate vinovat este papa, pasă-mi-te infailibil şi doctrina iezuiţilor lui, duhul falsităţii şi duplicităţii lor”.[15]
Bibliografie
Simeon Popescu, profesor de Teologie în Sibiu, Dezvoltarea primatului papal și influența lui asupra Creștinătății, Ed. autorului, Tiparul Tipografiei Archidiecezane, Sibiu, 1882.
Prof. Teodor M. Popescu, Cezaropapismul romano-catolic de ieri şi de azi, Ortodoxia, anul III, nr. 4, oct-dec. 1951.
Viața și nevoințele celui între sfinți Părintelui nostru Marcu Evghenicul Mitropolitul Efesului, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Egumenița.
Ne vorbeşte Sfântul Ioan de Kronstadt, Ultimul Jurnal mai-noiembrie 1908, Ed. Egumeniţa.

[1] Viața și nevoințele celui între sfinți Părintelui nostru Marcu Evghenicul Mitropolitul Efesului, Ed. Cartea Ortodoxă, p. 181-182.
[2] Great Encyclical Letters of Pope Leo XIII, 20 June 1894, cf. Viața şi nevoinţele celui între sfinţi Părintelui nostru Marcu Evghenicul Mitropolitul Efesului, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Egumeniţa, p. 196-197
[3] Papa Leon XIII, Enciclica Satis cognitum, 29 iunie, 1896.
[4] Cf. Viața și nevoințele celui între sfinți Părintelui nostru Marcu Evghenicul Mitropolitul Efesului, Ed. Cartea Ortodoxă, p. 197.
[5] Ibidem, p. 196-197.
[6] cf. Prof. Teodor M. Popescu, Cezaropapismul romano-catolic de ieri şi de azi, Ortodoxia, anul III, nr. 4, oct-dec. 1951, p. 513-517.
[7] Cf. Simeon Popescu, Desvoltarea primatului papal și influența lui asupra Creștinătăței, Sibiiu, 1882, p. 95.
[8] Ibidem, p. 96.
[9] Ibidem, p. 97.
[10] Ibidem, p. 100.
[11] Ibidem, p. 101.
[12] cf. Prof. Teodor M. Popescu, Cezaropapismul romano-catolic de ieri şi de azi, Ortodoxia, anul III, nr. 4, oct-dec. 1951, p. 516.
[13] Ne vorbeşte Sfântul Ioan de Kronstadt, Ultimul Jurnal mai-noiembrie 1908, Ed. Egumeniţa, p. 53.
[14] Ibidem, p. 102.

Cum îşi trag ţeapă stăpânii lumii

„I-am închiriat o bucăţică de teren ca să-şi pună cortul. Mi-a dat mai mult decât aş fi câştigat într-un an. Mai apoi nu l-am lăsat să folosească terenul. Nu-mi place să folosesc cuvântul «ţepuit», dar l-am ţepuit! Asta se cheamă să fii inteligent“ – capitalistul-miliardar Donald Trump despre relaţia sa cu dictatorul-miliardar Muammar Gaddafi. 

E vorba de joc. Doar de joc. Rachetele şi morţii, politicienii şi ziariştii, petrolul şi banii sunt doar părţi ale unui puzzle, aşezate pe mingea albastră, perfect mulate pe plăcile tectonice.

Umanitatea, pacea, libertatea, dreptatea, egalitatea sunt termeni anestezici inventaţi pentru mase, cu care opinia publică este injectată din când în când. Cum altfel să crezi că cei mari folosesc câinii războiului pentru a preveni moartea? Căci acesta a fost motivul oficial al declanşării masacrului din Libia: „să se oprească crimele făcute de dictatorul Gaddafi împotriva propriului popor“.

Dacă treci de faza asta şi reuşeşti să pricepi cât de aberantă este ideea că vor să oprească moartea prin moarte, te împotmoleşti în interesele electorale ale unui Napoleon fără baston de mareşal, de premiul Nobel pentru pace al celui ce a lansat peste 110 rachete Tomahawk. Sau poţi da peste petrecerea în aer liber al celui mai viril conducător italian.

Şi dacă ai norocul să îţi desprinzi neuronii de discursurile populiste ale politicienilor dai peste maeştrii iluzionismului. Din tranşee, călare pe cadavrele copiilor şi ale femeilor ucise pentru a salva poporul libian, un corespondent CNN, regina televiziunilor de ştiri, ne informează că al său coleg de la FOX News nu merge pe teren şi că-şi face documentarea în faţa ceştilor de cafea. Aceasta este explicaţia ce o aştepta o planetă întreagă despre război.

Pentru cei la care anestezicele de mai sus nu au efect există tratamentul de şoc al teoriei conspiraţiei mondiale. Rezervele de petrol şi banii dictatorului sunt argumentele unei poveşti vândute pe sub pupitrele emisiunilor televizate. Secretul manipulării nu constă în prezentarea unei singure explicaţii. Mereu apar combinaţii ale celor descrise mai sus. Fie în opoziţie pentru a genera „discuţii aprinse“ sau „dispute între specialişti şi analişti“. Fie laolaltă pentru a umple cât mai rapid mintea consumatorului.

Trăim într-o lume în care individul a fost dresat să înghită semipreparatele şi să şi mulţumească pentru asta. Îi este indusă o senzaţie de libertate după ce i-a fost trântit în faţă un ecran prin care ajunge la fel de uşor în casa lui Gaddfi sau într-un colţ de internet, pe un forum transformat în cloacă a frustrărilor primare. În astfel de lume cei puternici se joacă.

Întregul război din Libia, şi nu numai acest război, este explicat atât de bine de miliardarul Donald Trump. „And, in fact, when I did it I said: I'm gonna take Gaddafi's money. I'm not going to make it easy on him!“. Nu cotează hârtiile verzi, nu contează lichidul negru scos din măruntaiele pământului. Contează jocul puterii. Cine este cel mai tare, cine cui trage ţeapă, cine controlează lumea. Purtătorul spiritului capitalist, magnatul Trump, a jucat şi el, la un moment dat, o partidă scurtă cu şeful de trib, satrapul Gaddafi. Alţii o fac chiar acum. Nu le ştim şi nu le vom şti niciodată numele.

Istoria omenirii este clădită pe jocul puterii. Fie îl joci, fie eşti jucat. Niciodată altfel.

Ramona Ursu

AdvanIDe GmbH a castigat contractul de 31,5 milioane euro pentru furnizarea cipurilor pentru cardurile nationale de sanatate. Productia cardurilor nationale de sanatate va incepe in cateva zile. Dr. Vasile Astarastoae, presedintele Colegiului Medicilor din Romania: Cardul de sanatate cu cip este o incercare de abuz din partea statului si comporta riscuri pe toate planurile


AdvanIDe GmbH a castigat contractul de 31,5 milioane euro pentru furnizarea cipurilor pentru cardurile nationale de sanatate. Productia cardurilor nationale de sanatate va incepe in cateva zile. Dr. Vasile Astărăstoae, presedintele Colegiului Medicilor din Romania: Cardul de sanatate cu cip este o incercare de abuz din partea statului si comporta riscuri pe toate planurile

Licitatia organizata la sfarsitul anului trecut de Imprimeria Nationala pentru a cumpara 20 de milioane de semiconductori de tip cip necesari in realizarea cardurilor nationale de sanatate a fost castigata de firma AdvanIDe GmbH din Germania. Patru oferte au fost depuse in cadrul acestei licitatii, iar valoarea finala a contractului, atribuit in aceasta luna, este de 31,5 milioane de euro (inclusiv TVA). Oficialii Imprimeriei Nationale au precizat pentru HotNews.ro ca procedurile de achizitie pentru materiile prime necesare cardurilor s-au incheiat si ca in zilele urmatoare va incepe productia de carduri.
Contractul de mai sus a fost atribuit in data de 10 martie anul acesta, catre AdvanIDe GmbH, filiala din Germania a unei companii al carei sediu central este in Singapore, conform datelor afisate pe site-ul propriu.
UPDATE: Legat de acesta informatie, Imprimeria Nationala sustine ca firma AdvanIDe GmbH este din Germania.
  • "AdvanIDe este o firma din Germania, specializata in semiconductori, detinuta de firma americana HID (http://www.hidglobal.com), un colos mondial in domeniu, care la randul ei este parte a grupului ASSA ABLOY Group. AdvanIDe are o unitate de productie in Singapore, insa acesta face parte tot din coporatia HID. Nu este corect sa se spuna ca firma este din Singapore", au precizat oficialii Imprimeriei Nationale.
Imprimeria: Producerea cardurilor va incepe in cateva zile. In teritoriu vor fi expediate peste cateva luni
Conform declaratiilor facute la acel moment de oficialii Imprimeriei Nationale, producerea cardurilor nationale de sanatate ar fi trebuit sa inceapa in lna ianurie 2011. Cat de intarziat este acest proces si ce urmeaza sa se mai intample in aceasta directie in perioada urmatoare?
  • "S-au incheiat procedurile de achizitii pentru materiile prime si materialele pentru card (policarbonat, cipuri, cerneala, hartie pentru scrisoare, plicuri pentru expeditia cardului) chiar in aceste zile. In zilele urmatoare va incepe productia de carduri. Cardurile vor fi depozitate pe stoc, urmand a fi expediate in teritoriu peste cateva luni, cand va incepe implementarea structurii IT. In paralel, se dezvolta de CNAS structura de IT si aplicatiile software, estimata a se finaliza in august - septembrie. In acel moment se vor expedia cardurile in tara", a precizat pentru HotNews.ro Corina Ozon, seful departamentului de comunicare in cadrul Imprimeriei Nationale.

Oficialii CNAS nu au putut fi contactati pana la publicarea acestui material.

Despre cardul national de sanatate

Fiecare asigurat cu varsta peste 18 ani din Romania care va dori sa acceseze servicii medicale in unitatile sanitare din reteaua publica va fi obligat sa aiba asupra sa din acest an un card national de sanatate, al carui pret este estimat la doi euro, potrivit unei Ordonante de Urgenta aprobate in luna decembrie a anului trecut de Guvernul Romaniei. In acelasi timp si medicii din sistem vor primi carduri medicale profesionale. Conform actului normativ, nu se va putea efectua niciun serviciu medical daca nu exista cele doua carduri in acelasi timp introduse in sistem. Neprezentarea cardului national de sanatate conduce la acordarea serviciilor medicale contra cost, cu exceptia serviciilor de urgenta. 

Sursa: Hotnews

Dr. Vasile Astărăstoae, presedintele Colegiului Medicilor din Romania demonstreaza la RFI: Cardul de sanatate cu cip este o incercare de abuz din partea statului si comporta riscuri pe toate planurile:

- Cardul nu ar putea contine acordul prezumat pentru transplant de organe, decat daca legea va fi schimbata; in actuala forma a Legii si a proiectului, precum si potrivit declaratiilor ministrului Sanatatii, acordul este de tip informat.
- Este periculos sa fie puse informatiile medicale personale pe cip, deoarece acesta nu este protejat. Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate afla tot. Acest lucru violeaza drepturile la intimitate si la demnitate ale persoanei si poate aduce mari prejudicii.- La Consiliul Europei exista o imensa presiune din partea angajatorilor si a firmelor de asigurari pentru a deveni licita predictibilitatea ca cineva sa se poata imbolnavi de o anumita boala sau sa evolueze intr-un anumit fel, pe baza unui prognostic. Dar o persoana poate sa aiba un risc de o anumita boala, pe care sa n-o faca. Forta financiara pe care o fac marile societati de asigurare asupra expertilor de la C.E., ii fac pe unii dintre acestia sa cedeze, in sensul acceptarii principiului predictibilitatii bolii, iar persoana sa nu mai poata incheia un contract de asigurare, sau i se dubleaza ori tripleaza prima de asigurare.
- Exista riscul discriminarii persoanelor pe baza informatiilor personale asupra starii de sanatate, atata vreme cat acestea nu mai sunt protejate.
- Datele medicale pot fi utilizate inclusiv pentru a distruge o anumita persoana, mai ales intr-o societate conflictuala ca a noastra.
- Devenim vulnerabili fata de Stat si fata de anumite institutii care ne pot marginaliza.
- Era posibila crearea unui sistem de carduri de sanatate fara cipuri, care sa fie conectat la un sistem informatic national (SIUI). care este, teoretic, protejat si confidential.
- Se aminteste si despre licitatia organizata de MS inainte de a se fi pus capat dezbaterilor asupra proiectului.
- Lipseste orice analiza etica a acestei actiuni.
- Exista o tendinta, din partea Statului, spre autoritarism si paternalism excesiv, in sensul de a cauta a se cunoaste totul despre cetateni si de a fi dirijati de catre cei care “stiu mai bine”
- “Fereste-ma, Doamne, de prostul harnic”…
- Este o incercare de abuz din partea statului si nu exista dezbateri publice.
- Mi se introduce o noua taxa, fara sa fiu intrebat, desi platesc asigurarile de sanatate.
- In privinta donarii de organe: vom intra in circuitul European si vom transfera numarul de organe disponibile spre alta tari. Si daca ar exista mai multi donatori de organe, nu vor exista mai multe transplanturi in tara noastra. Asta pentru ca fondurile de la noi disponibile pentru transplanturi de organe sunt limitate, iar cresterea numarului de donatori ar depasi limita bugetara.
- Oare de ce aceasta goana dupa transplant? De ce nu se aloca fonduri pentru campanii de informare a populatiei si pentru a face un sistem bine organizat de transplant?
- Situatia din Spania (unde exista acordul prezumat soft, din partea familiei) – da nastere la puternice discriminari impotriva imigrantilor, care nu au familiile alaturi de ei, acolo.
- In alte tari (ex.: Anglia) se fac campanii puternice pentru introducerea conismtamantului prezumat.
- Nu exista nicio ratiune sa se abandoneze consimtamantul informat in favoarea celui prezumat.
- Introducerea acordului prezumat nu creste numarul de organe disponibil (concluzia unui raport din Anglia, facauta de o comisie formata din membri adepti chiar ai consimtamantului prezumat).
- Nu este S.F. ceea ce se spune despre abuzurile care pot sa apara! Trebuie sa existe un control etic. Exista un comert ilicit de organe de transplant, este dovedit, iar acordul prezumat ridica aceasta problema.
- Medicii sunt si ei oameni. Daca ne uitam la istoria sec. XX,  o sa vedem ca medicii erau cei care faceau experimente in lagarele de concentrare naziste, medicii erau cei care faceau abuzuri in psihiatria societica…
- Acolo unde exista posibilitate de abuz e bine sa ne retinem.
- Ultimul exemplu este A1H1 (gripa porcina). In acest moment s-a dovedit ca cei care au intretinut spaima au avut contracte cu firmele ce au produs vaccinurile.
- Cardul de sanatate – cu cip (putea fi si o varianta fara), creeaza mari dificultati si poate chiar impiedica accesul la serviciile medicale.
- Vor exista dificultati tehnice in operabilitatea sistemului.

Related Posts with Thumbnails