28.8.10

Scrisoare inedită adresată de Părintele Arsenie Boca unei femei, căreia îi apăruse în vis Maica Domnului. "Fugi chiar şi de lauda Maicii Domnului".


De curand, in SUA, am intrat in posesia unei scrisori trimisa de Parintele Arsenie Boca unei arpasene (n.n. – taranca din Arpasul de Sus) al carui nume il cunoastem dar pe care, deocamdata, il trecem sub tacere. Ca si parintele, ea e decedata si doar daca copiii ei - dupa ce vom publica scrisoarea - vor fi de acord, ii vom face public numele. Aceasta femeie a relatat Parintelui Arsenie un vis in care i s-ar fi aratat Fecioara Maria, care i-a vorbit si transmis unele indrumari. Iata prima parte a scrisorii trimise de Parintele Arsenie Boca:


Sora noastra,


Am citit cele comunicate de dincolo. Ti le trimit indreptate dupa gramatica si, pe unde era nevoie, si dupa continut. Iti pretuiesc darul ce ti-a dat Dumnezeu, insa grija trebuie sa avem amandoi. Din invatatura parintilor reiese ca trebuie sa ne ferim de fapte neobisnuite , precum sunt vedeniile, comunicarile si altele. De ce? Pentru ca in ele se pot strecura si inselaciuni. Diavolul ia un chip si zice ca-i Hristos si asa mai departe. Parintii stiu slabiciunea firii omenesti, usor de amagit.



Preotii au datoria de a cerceta duhurile. Si pe ce vom cunoaste? Pe roade. Deci, daca in sufletul tau sporeste smerenia, dragostea de Biserica, iubirea de oameni, ascultarea de preoti, nu esti in inselare, ci in adevar. Dacă însă încolţeste în sufletul tău o parere de sine, precum că esti sfântă, esti aleasă, de tine trebuie să asculte oamenii, darul tău a lunecat în inselăciune.


Asa mi se pare, din câte mi-au spus chiar preoţi, că ar fi alunecat si Petrache Lupu de la smerenie. Deci, sora noastră, vezi să fii cu grijă asupra cugetului inimii tale, că mulţi cu dar s-au pierdut iesind de sub povaţa cea după dreptate. Nu te bănuiesc de astea, dar faptul că Maica Domnului te laudă, te numeste că vei fi sfântă si sfânta sfintelor - chiar dacă acolo vei ajunge cum a ajuns si Maria Egipteanca -, totusi mă pune pe gânduri.


Lauda pe mulţi i-a facut să se afume la minte cu mândrie. Deci ori de câte ori vei mai auzi cuvântul de laudă, adă-ţi aminte de păcatele tale si te apără de primejdia părerii de sine.


Vad că ma pomenesc si eu laudat. Imi roseste obrazul de rusine, stiindu-mi căderile si dând din căderi in căderi. Dacă nu fac slujba, dupa cum vedeţi, e si de pe urma faptului că mi-am pierdut omenia înaintea lui Dumnezeu si a Maicii Domnului. Si cel puţin în faţa constiinţei sa nu mă făţărnicesc.



Cuvintele pe care mi le-ai trimis sunt o aspră dojană si pentru mine si de tare folos, tocmai prin faptul că mă laudă pe nedrept. Apără-te si tu asa.


Nu dau sfaturi si porunci Stăpânei, dar strig neputinţa noastră, a mea si a ta, si mărturisim că primejdia dă tarcoale si sfinţilor, de cum nouă păcătosilor.


Fugi chiar si de lauda Maicii Domnului. (Dacă îndreptarea asta, din părinteasca purtare de grijă, te bucură, e semn bun – dacă te inţeapă puţin, e părerea de sine – mândria – care se dă de gol).


Dorul si ţinta noastră e mântuirea, si nu vedenia. Sufletul e asa de înclinat după bucurii, incât se lipseste de bucuria vedeniei – chiar bună – si nu învaţă că liberarea e a nu dori nimic decât mila sau iertarea lui Dumnezeu.


Scrisoarea a fost publicata in revista "Foaia Arpaseana", condusa de distinsul doctor Gheorghe Serbu.

Rusia declanşează războiul politic şi spiritual împotriva Basarabiei. Ţinta, declarată de Patriarhul Rusiei: “păstrarea unităţii Sfintei Rusii"


O declaraţie politică a patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii, Kiril, a provocat reacţii la Chişinău. La o întâlnire cu arhiereii Mitropoliei Moldovei el a spus că se va ruga „pentru ca orientarea politică a Moldovei să ajute la păstrarea unităţii Sfintei Rusii”.

Analiştii politici de la Chişinău cred că la alegerile parlamentare din toamnă din Republica Moldova, Mitropolitul Moldovei, Vladimir, va fi cap de listă al Partidului Umanist preluat recent de fostul şef al securităţii, Valeriu Pasat.

Întâlnirea patriarhului Moscovei şi al Întregii Rusii, Kiril, cu mitropolitul Moldovei, Vladimir, şi cu arhiereii care îl slujesc pe acesta, a avut loc la mănăstirea Soloveţ, iar declaraţia buclucaşă a patriarhului a apărut într-un comunicat de presă al Patriarhiei.

În comunicat, patriarhul explică ce a avut în vedere când a spus că se va ruga „pentru ca orientarea politică a Moldovei să ajute la păstrarea unităţii Sfintei Rusii”. „Uneori sunt întrebat: „de ce pun Moldova în rândul Sfintei Rusii, ori se ştie că moldovenii vorbesc o altă limbă decât slavonă?”. Şi eu răspund: Sfânta Rusie nu este o noţiune etnică, politică sau lingvistică, ci este o noţiune spirituală. Când ne rugăm împreună cu fraţii şi surorile noastre din Moldova, nu simţim nici o diferenţă – suntem un singur popor în faţa lui Dumnezeu", a explicat şeful Bisericii Ortodoxe Ruse.

În replică, analistul politic Anatol Ţăranu, fost ambasador al Republicii Moldova l-a Moscova, a menţionat că Kremlinul foloseşte biserica pentru a diviza societatea moldovenească de data aceasta pe criterii spirituale:

„Kiril recunoaşte că noi nu suntem popor slav. Limba moldovenească, cum o numeşte el, nu este de origine slavă. Ce înseamnă că datorită Rusiei o parte din moldoveni sunt în spaţiul spiritual rusesc? Reiese că Rusia iarăşi scindează poporul nostru deja după criteriul spiritual... Acest popor al nostru atât de nenorocit şi blestemat iarăşi este folosit ca monedă de schimb. Da lăsaţi-ne în pace! Noi cumva o să ne clarificăm singuri cărei spiritualităţi aparţinem şi cine suntem!”.

La 14 iunie curent, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova a anunţat oficial că se implică în politică (http://mitropolia.md/main/show_article/2726) de partea fostului şef al Serviciului de Informaţii şi Securitate, Valeriu Pasat, care ulterior a preluat conducerea Partidului Umanist. El a anunţat că va candida la toamnă la funcţia de şef al statului. După ce a fost demis din funcţia de şef al securităţii, Pasat a plecat la Moscova unde a deţinut funcţia de consilier al preşedintelui gigantului energetic rus RAO „ES”, Anatolii Ciubais. Întors în Moldova, Pasat a pledat fără succes pentru introducerea obligatorie a disciplinei „Bazele Ortodoxiei” în şcoală, beneficiind în acest sens de tot sprijinul mitropolitului Moldovei, Vladimir. Ca să atragă preoţimea, Valeriu Pasat a procurat poliţe de asigurare medicală, în valoare de aproape 200 de dolari, fiecărui preot din cadrul Mitropoliei Moldovei.

Politicianul Oleg Cernei consideră că la întlnirea fruntaşilor Bisericii Ortodoxe din Moldova cu patriarhul Kiril, la mănăstirea Soloveţ, s-a trasat planul unei acţiuni de implicare a preoţilor Mitropoliei Moldovei în acţiuni electorale de partea lui Valeriu Pasat:

„Să nu credeţi că la acea întâlnire organizată cu preoţii de la Sfântul Sinod cu patriarhul nu s-a discutat şi despre implicarea preoţilor în „proiectul Pasat”. Am impresia că este o susţinere masivă a „proiectului Pasat” din partea Patriarhiei Ruse şi nu este exclus ca mitropolitul Moldovei, Vladimir, şi alte feţe bisericeşti să apară în viitoarea campanie electorală în lista Partidului Umanist".

Deputatul PL din Legislativul de la Chişinău, Gheorghe Brega, consideră că patriarhul Rusiei îl sprijină electoral pe Valeriu Pasat la indicaţia Kremlinului:

„Cum credeţi dumneavostră, patriarhul Kiril face ceea ce face chiar din proprie iniţiativă? Eu sunt convins că aceasta se face la indicaţia conducerii de vârf a Federaţiei Ruse. Ei au înţeles că pierd terenul”.

Pierd terenul şi au nevoie de o pistă prin care să influenţeze rapid schema politică din Republica Moldova. Conform ultimului sondaj IMAS, biserica se bucură de cea mai multă încredere din partea moldovenilor – 80 la sută. Politicienii şi societatea civilă i-au cerut în repetate rânduri mitropolitului Moldovei să nu implice biserica în politică pentru a nu o compromite. Înalt Prea Sfinţitul Vladimir a rămas, însă, surd la aceste apeluri.

Autor:Vitalie Călugăreanu

Redactor: Rodica Binder

Memorie românească. Istoricul Gheorghe Constantin Nistoroiu: MLĂDIŢELE ALESE ALE SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL (partea a II-a)


IOAN NEGRUŢIU, PREOT


“Mi-a dat Dumnezeu o dăruire: aceea de a clădi, de a construi, de a ridica ziduri, dar nu mi-a dat şi puterea de a altoi spiritul zidului. Or, ţie, Ioane, ţi-a dat Dumnezeu acest dar din plin: să pui viaţă în ziduri”. (Patriarhul Teoctist Arăpaşu)


Ioan Negruţiu s-a născut la 9 Iulie 1915, în satul Cihei-Borşa-Bihor. A absolvit Seminarul Teologic la Galaţi în 1934 şi Facultatea de Teologie la Universitatea din Bucureşti (1940-1942). A slujit ca preot la catedrala din Beiuş, din 1942 şi profesor la Liceul din Beiuş, până în 1948, când a fost arestat. După închisoare a fost directorul Seminarului Teologic Special din Curtea de Argeş (1971- 1976). A fost redactor şef la revista Mitropolia Banatului (1979-1981), iar din 1981 a devenit duhovnic al Mănăstirii Timişeni-Timişoara. (Protosinghel Ioanichie Bălan- Convorbiri duhovniceşti, vol. II, Ed. Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1990, p. 217).


Părintele Ioan Negruţiu a fost arestat în 1948 şi condamnat de Tribunalul din Cluj la 10 ani temniţă grea pentru “uneltire împotriva ordinii sociale”. A fost închis la Aiud, Canal-Peninsula, Jilava şi Gherla. Eliberat prima oară în 1958, dar cu domiciliu obligatoriu. Tribunalul Militar Bucureşti l-a rejudecat în 1958, condamnându-l la muncă silnică pe viaţă. A fost eliberat în 1964. (Vasile Manea, Preoţi ortodocşi în închisorile comuniste. Ed. Reîntregirea Alba Iulia, 2004, p. 178).


Părintele Ioan a fost condamnat la închisoare, ca de altfel toţi ceilalţi preoţi sau mireni, doar pentru faptul că au ales să-L slujească şi să-L mărturisească pe Hristos.


Redăm un cuvânt al părintelui Ioan, despre celulele “devenite altare”:

“Se mutaseră în aceste lagăre şi temniţe mii şi zeci şi sute de mii de oameni, dintre cei mai buni pe care îi avea ţara. Toate instituţiile de bază ale societăţii noastre erau bine reprezentate. Academia Română, Universitatea, facultăţile, inclusiv cea de Teologie; fostele guverne împreună cu armata, clerul şi călugării, şcolile şi întreprinderile, muncitorii şi ţăranii nedispuşi să-şi vândă sufletele satanei ş.a.m.d. Numai Bunul Dumnezeu ştie numărul şi numele victimelor aduse ca nişte oi spre junghiere, după cum spune proorocul, şi trecute prin rigorile torturilor, aplicate de călăi cu înaltă calificare, prin proba cumplitelor răngi, a focului, a varului nestins, a înfometării, a frigului, a terorii şi a umilinţelor de tot felul.


Scopul final era bine definit: exterminarea lentă a insului prin anularea personalităţii şi degradarea totală a fiinţei umane prin nimicirea chipului lui Dumnezeu în om, prin îndobitocirea lui.


Armele de apărare ale mucenicilor erau: credinţa în Dumnezeu, întărită prin rugăciune şi psalmi, prin recitări din Sfintele Evanghelii pe care unii le cunoşteau pe de rost, prin rostirea Sfintei Liturghii de către preoţi, prin postul de bună-voie întărit cu cel impus de călăi, prin milostenia faţă de cei mai slabi, prin smerenie şi îndelungă răbdare, prin meditaţii religioase, prin memorări de poezii potrivite situaţiei, cele mai multe creaţii ale poeţilor consacraţi, veterani ai închisorilor: Radu Gyr, Nichifor Crainic şi alţii; prin învăţarea de limbi străine, prin îmbogăţirea cunoştinţelor, folosind scrisul cu acul: pe perţi, pe pingele, pe centuri, ca şi prin comunicările dintre celule prin alfabetul Morse etc.

Toate acestea alcătuiau o întreagă Pravilă a Claustraţilor, rânduită pentru realizarea purificării prin suferinţă, a catharsis-ului creştin, folosind metodele consacrate de veacuri ale marilor asceţi şi mucenici creştini, spre a se pune temelie nepieritoare Împărăţiei Cerurilor pe pământ, inclusiv în celulele temniţelor devenite altare de jertfă pentru Hristos.” (idem, p. 241).


ION NISTOR, ISTORIC


“Proclamarea Unirii, constituie unul din cele mai mari, mai remarcabile şi mai fericite evenimente din întreg trecutul neamului nostru. Ferice de fraţii basarabeni care, din prisosul însufleţirii şi dragostei lor de neam şi ţară, au izbutit să împletească din nou legăturile frăţeşti între Basarabia şi România”. (Ion Nistor)


Ion Nistor s-a născut în 4/17 August 1876, în comuna Vicovul de Sus-Bivolărie. Urmează şcoala primară 2 ani în sat şi 3 ani la Rădăuţi, cu predare în limba germană şi liceul german tot în Rădăuţi. Are preferinţe pentru limba germană şi istorie. Absolvă Facultatea de Filosofie a Universităţii Germane din Cernăuţi. Este ales preşedintele societăţii studenţeşti “Junimea”. Alături de alţi tineri universitari, scoate revista “Junimea literară”. Primul număr apare la 1 Ianuarie 1904, cu Iancu Nistor ca redactor şef. Tot în 1904, se căsătoreşte cu Virginia Pauliuc, fata preotului din Cârlibaba. La 5 Iulie 1905 i se naşte unicul moştenitor, fetiţa Oltea.În 1908 pleacă la Viena la doctorat, unde-şi elaborează tema: “Pretenţiile Moldovei asupra Pocuţiei., 182 de pagini în limba germană. La 22 Mai 1909, în cadru festiv şi solemn primeşte titlul de Doctor în Filosofie şi Litere. Urmează apoi cursurile de bizantinologie şi economie politică la Universitatea din Munhen. Întors în ţară îşi completează studiile la Iaşi şi Bucureşti cu celebrii profesori: Xenopol, Bogdan, Onciul şi Iorga. În 1911 îşi ia titlul de docent şi-şi iaugurează primul curs la Universitatea din Viena: “Locul românilor în istoria sud-est europeană”. Ocupă prin concurs catedra nou înfiinţată la Universitatea din Cernăuţi “Istoria Europei de sud-est., deschizându-şi cursul la 12 Octombrie 1912: “Importanţa istorică a românilor şi începutul organizării lor ca stat”, în germană. A participat toată elita culturală română din Cernăuţi în frunte cu mitropolitul Vladimir Repta. Evenimentul s-a transformat într-o manifestare naţională română stârnind un larg ecou patriotic.


Elaborând “Istoria Bisericii din Bucovina” arată “legătura intrinsecă între naţionalism şi credinţa ortodoxă a neamului nostru”, dar şi mâhnirea asupra politicianismului, căci la “deputăţie se îndeasă de regulă oameni lipsiţi de cele mai elementare cunoştinţe politice şi cultură românească”. (Ion Nistor, Istoria Bisericii din Bucovina. Editura “Septentrion”, Rădăuţi, 2003, p. IX).


În 1913, a fost ales membru titular al Acadamiei Române. Desfăşoară o intensă activitate naţionalistă în vederea marii uniri, între 1914 şi 22 Noiembrie 1918. Are repetate întâlniri cu Iancu Flondor şi cu alţi membri ai Consiliului Naţional Român şi ai Guvernului, insistând spre o mai grabnică hotărâre a unirii Bucovinei cu România. S-a stabilit ziua Congresului bucovinenilor în 28 Noiembrie 1918. Iancu Flondor a citit moţiunea: “Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru cu regatul României”.


Venind la Bucureşti în fruntea delegaţiei aducătoare a Actului Unirii Bucovinei cu România, Iorga îi dedică un articol memorabil: “Unul dintre întregitorii Moldovei”, publicat în “Neamul Românesc”, în care consemnează întreita activitate a Marelui Tribun pentru Unire:


“Întâi el a dat, ca scriitor istoric şi ca profesor de gimnaziu, pe urmă şi de universitate, românismului din Bucovina o încredere în sine pe care străinii izbutiseră- s-o spunem limpede- a-I slăbi. Le-a spus, le-a dovedit- ca şi acelor străini însăşi- că dreptul cel vechi este al nostru, că nouă ni se datoreşte tot ce în acea provincie a fost organizare şi cultură în trecut şi că acestea sunt titluri cărora alte popoare nu le pot opune nimic.

Al doilea, pentru ca această conştiinţă să producă şi o luptă şi această luptă să capete adevăratul ei organ, el s-a ridicat împreună cu Puşcariu, pentru a curăţi atmosfera morală de otrava înăbuşitoare a onciulismului, deprins a pacta cu toţi duşmanii noştrii naţionali, numai să-şi atingă scopurile de partid. Şi această operă de renovare politică a educat pe cei mai autorizaţi dintre tineri care şi-au pus viaţa în joc pentru ca să dea întreaga Bucovină neamului lor.

În al treilea rând, Nistor, în deosebire de alţii, a îndreptat de la început, hotărât , spre noi, pe bucovineni, prea mult deprinşi a-şi căuta mântuirea la Viena. S-a pus în curent cu ştiinţa şi literatura noastră, a scos cu G. Tofan o revistă în legătură cu mişcarea naţionalistă de aci, apoi când a fost să se formeze pentru catedra universitară, s-a aşezat modest, la o vârstă acum matură, pe băncile Universităţii din Bucureşti. Iar, când a început războiul, membrul Academiei Române a trecut graniţa în Regat, arătând cât de mult crede în misiunea de întregire naţională, pe care acesta trebuie s-o îndeplinească.

Pentru aceste reale merite, aşa de mari, în ziua de Unire salutăm frăţeşte pe Iancu Nistor!” (Ion Nistor, Istoria Bucovinei, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991, p. XIX).


În perioada interbelică îşi desfăşoară activitatea universitară la Cernăuţi. Devine rectorul Universităţii Cernăuţi între 1919-1939. După fuzionarea Partidului Democrat al Unirii, la 21 Ianuarie 1923, cu Partidului Naţional Liberal, Ion Nistor devine marea personalitate care va domina viaţa politică, socială, şi culturală a Bucovinei, ca istoric, deputat, senator, ministru. La începerea războiului este numit profesor de istoria românilor la Universitatea din Bucureşti. Venirea comuniştilor îi anulează titlul de academician şi cea de profesor onorific, închizându-l la Sighet între 5/6 Mai 1950 şi 8 Iulie 1955. Este scos din propria casă şi lăsat pe drumuri. Spiritul nu-l părăseşte şi scrie “Istoria Bucovinei”şi tratatul “Istoria României”, 2600 de pagini. Trece la Domnul la 11 Noiembrie 1962.


Cu regret fac remarca că peste aceasta ilustră personalitate s-a aşternut o nemeritată uitare atât din partea celor care se consideră formatori de noi generaţii de intelectuali români cât si din partea celor ce ar trebuii sa vegheze la păstrarea nealterată a recunoaşterii valorii covârşitoare a elitei culturale româneşti în perioada interbelică.


ION ARBORE, GENERAL.


“În fiecare zi, generalul Arbore se ruga cu multă căldură, stând pe prici la locul lui. Senin, le primea pe toate câte veneau pe capul lui. Niciodată nu l-am auzit văicărindu-se. Ca dreptul Iov, mulţumea lui Dumnezeu de tot ceea ce se întâmpla. (Atanasie Berzescu)


ION ARBORE s-a născut la 23 Februarie 1892, la Cucuteni-Iaşi (arhimilenara cultură pelasgă), în familia preotului Petre şi Elena Arbore (descendenţi ai marelui Spătar al lui Ştefan cel Mare, Luca Arbore). Tatăl său, primind spre slujire biserica din Sarinasuf, în Tulcea, şi-a luat şi familia cu el. Ion a urmat cariera militară: Şcoala militară de ofiţeri de artilerie, geniu şi marină (1909-1911); Şcoala Superioară de Război (1919- 1920). În 1939, a fost prefect de Putna, în 1941, a fost înaintat general de brigadă, iar în 1944, general de divizie. S-a remarcat la cucerirea Odesei şi la Cotul Donului, ca un militar iscusit. Generalul Corneliu Dragalina îl caracteriza astfel: “Fire optimistă, cu încredere în sine şi în trupele ce le comanda, pe care le-a îmbărbătat tot timpul în primele linii, generalul Arbore a arătat deosebit dinamism şi curaj în ultimul atac asupra Odesei şi a fost printre primii care au pătruns în oraş. La Cotul Donului era considerat “model de conştiinţă, zel şi devotament”. (Alexandru Duţu/ Florica Dobre/ Leonida Loghin, Armata Română în al doilea război mondial (1941-1945). Dicţionar enciclopedic, Bucureşti, Ed. Enciclop. 1999, p.27). După apogeul carierei militare, puterea atee îi rezervă drumul Calvarulu. Este arestat mai întâi în Aprilie 1946, apoi în Septembrie acelaş an, ca fost membru al guvernului Antonescu. A fost condamnat de Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 27 din 6 Februarie 1948, la 10 ani temniţă grea şi degradare civică. Regimul comunist respecta astfel cu “sfinţenie” ordinele şi scenariul impus de armata roşie “eliberatoare”. În închisoare a ajuns în fruntea Elitei ofiţereşti înregimentată în fioroasa temniţă Aiud. Camaradul său de celulă din anul 1950, Atanasie Berzescu ne mărturiseşte : “Se ruga tot timpul în celulă. Privea lumea din jurul lui cu multă îngăduinţă şi dragoste. Ne ocrotea cât putea pe noi, cei din apropierea lui, ca pe nişte copii. Credea cu toată căldura în Dumnezeu. A murit la Jilava îngrijind bolnavii. A fost un om de o înaltă ţinută morală”.


Pe tot parcursul vieţii sale a fost un mare om de caracter. Nu s-a abătut nici o clipă de la linia creştină şi naţionalistă a neamului. Era fin, ordonat, punctual şi manierat.


În 1954, avea să-l întâlnească în Penitenciarul Văcăreşti Virgil Maxim, care ne relatează ultimile clipe ale martirului-general, de praznicul Crăciunului: “L-am cunoscut şi pe generalul Arbore, descendent din familia hatmanului Arbore. Acuzat de crimă de război, îşi ispăşea pedeapsa, deşi era grav bolnav, hipertensiv. Fusese adus nu pentru a fi tratat, ci pentru a fi pus la dispoziţia Securităţii, în vederea şantajului, pentru obţinerea unor declaraţii compromiţătoare în schimbul tratamentului medical. Era un bărbat frumos, deşi anii de suferinţă îl marcaseră puternic, era de o înaltă ţinută şi demnitate morală. Cu noi, cei mai tineri, se purta ca un bunic, care încearcă să predea nepoţilor ultimele lui gânduri de dragoste pentru Dumnezeu, Neam şi Ţară. Într-o Sâmbătă, foarte obosit s-a întins pe pat. După 10 minute în timp ce vorbea cu noi…capul i-a alunecat pe pernă. Am aprins o lumânare şi am plâns cu toţii. Dimineaţa auzind buşituri, am ieşit în curte mimând că mă duc la cişmea şi am văzut prin uşa întredeschisă, un miliţian care făcea serviciu de felcer, hăcuia trupul generalului cu o bardă şi un topor…Am fugit urmărit de imaginea pe care o văzusem: capul generalului, decapitat în patru, cu creierii pe un colţ de masă, stâlciţi de lama toporului. Dumnezeu i-a făcut însă altă primire în <salonul Ospăţului Împărătesc>. (Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtată, ed. A II-a, Ed. Antim, 2002, p. 338).


Gura păcătosului... Fidel Castro: Osama bin Laden lucrează pentru Guvernul Statelor Unite


Fostul preşedinte cubanez a acuzat administraţia Bush că l-a angajat pe Osama bin Laden să joace rolul unui "bau-bau", pentru ca poporul american să fie de acord cu politica dusă de George Bush.

"De fiecare dată când Bush a susţinut un mare discurs, stârnind teamă în jurul său, bin Laden apărea ameninţând oamenii cu o poveste despre ceea ce are de gând să facă. Bush nu a fost lipsit niciodată de sprijinul lui bin Laden. A fost un subordonat", a declarat Fidel Castro..

Mai mult, Castro susţine că documentele publicate de WikiLeaks (referitoate la războiul din Afganistan) "au dovedit în mod eficient că Osama bin Laden a fost un agent al CIA."

Comentariile lui Castro, publicate în cotidianul partidului comunist Granma, fac parte dintr-o serie de declaraţii provocatoare ale liderului revoluţionar de 84 de ani, care a revenit în atenţia publicului pentru a avertiza că planeta se află în pragul unui război nuclear.

El nu este nici prima nici singura persoană care aduce asemenea acuzaţii împotriva administraţiei Bush, scrie AOL News. Imediat după atacurile teroriste asupra turnurilor gemene, mai mulţi jurnalişti au sugerat că bin Laden a luptat alături de mujahedinii din Afganistan (n.r. - rebeli insurgenţi care s-au mobilizat împotriva sovieticilor în Afghanistan). În 1979, sovieticii au invadat Afganistan, iar SUA au susţinut şi antrenat în secret mujahedini, existând voci care susţin că bin Laden a fost antrenat de CIA.

Sursa: Adevarul
Related Posts with Thumbnails