de Mon­ahul Filotheu

In 14 Ian­uarie a.c. Par­in­tele Arhi­man­drit Justin Parvu a facut pub­lic acel comu­ni­cat in care chema la muceni­cie, indem­nand pe cres­tinii ortodocsi din Roma­nia (si nu numai) sa nu primeasca noile acte de iden­ti­tate elec­tron­ice. S-au facut multe comen­tarii pe tema apelu­lui sau – ca vine prea tarziu, ca momen­tul nu a fost bine ales, ca era nevoie de mai multa strate­gie, ca e pani­card, ca e inutil, ca – si presa, atat cat a reac­tionat, a incer­cat sa ia in ras mesajul. In scurta vreme, cand ziaris­tii au inte­les grav­i­tatea momen­tu­lui si au vazut ca citi­torii arti­colelor lor sunt in masa de alta opinie decat ei, in mass-media s-a aster­nut tac­erea pe acest subiect.

Impins de la spate de popor sa dea un raspuns, Sin­odul BOR a dat unul, amanandu-si intrunirea cu aprox­i­ma­tiv o luna, doar, doar se vor mai potoli apele. Iar raspun­sul mult astep­tat a fost unul rusi­nos pen­tru autori­tatile teo­log­ice din care este alca­tuit sin­odul, slu­gar­nic fata de politi­cian­is­mul ura­tor de Dum­nezeu si de popor, slu­gar­nic fata de legile europene in vigoare si impotriva Sfin­tei Tra­di­tii a Bis­ericii. Mai mult, declarati­ile pur­ta­toru­lui de cuvant sin­odal au frizat peni­bilul in incer­carea de a ridi­culiza temer­ile oame­nilor. E greu sa dai cu piciorul in tepusa… (v. Fapte 9:5).

Cum a fost posi­bil un ast­fel de raspuns? Ca si in rusi­nosul caz Corneanu, raspun­sul Patri­arhiei a fost inclus „la pachet” intre hotarar­ile unei comisii sin­odale, pe care ier­arhii le-au votat fara drep­tul dis­cu­tarii lor in plen. Din acest punct de vedere este mai multa deschidere catre ade­var in insti­tu­ti­ile politi­cian­iste ale stat­u­lui decat in sanul BOR. Totusi, dandu-si seama de eroarea comisa, cativa ier­arhi au tinut sa-si exprime pub­lic deza­pro­barea fata de hotararea sin­odala si spri­jinul lor fata de ini­tia­tiva Par­in­telui Justin.

Ten­si­unea la nivelul poporu­lui s-a con­cretizat in cat­eva actiuni de strada in Bucuresti si Brasov, prin con­testarea in justi­tie a legilor care pre­vad intro­duc­erea cipurilor RFID in toate actele de iden­ti­tate romanesti, prin stran­gerea de sem­na­turi impotriva aces­tor acte, si prin orga­ni­zarea unor masuri infor­ma­tive la nivelul intregii tari.

Actiu­nile de strada intr-o Romanie, in care sin­gu­rul lucru de care s-ar putea teme politi­cienii ar fi o insurec­tie gen­er­ala sau vreun razboi, nu au avut decat un rol sim­bolic. La aceste actiuni au par­tic­i­pat cat­eva mii de oameni, si multa lume a sem­nat impotriva legilor pro­mo­vate de guvern[1] si a depus sem­na­turile la sec­re­tariatul guver­nu­lui; intru­cat nimeni nu s-a sesizat de aceste mii de sem­na­turi, cre­dem ca de multa vreme ele au ajuns la cos.

Un alt lucru regretabil a fost amestecul yogh­inilor de la mult hulita MISA in aceste actiuni, in numele invata­turii lor despre noua ordine mon­di­ala si a intere­su­lui lor de cetateni ai stat­u­lui, loz­in­cile si ati­tu­dinile lor frizand de multe ori peni­bilul, vir­u­lenta unora din­tre ele fiind cu totul straina de cres­tin­ism. La aceasta a con­tribuit si teroarea indusa de Patri­arhie in paro­hi­ile cap­i­talei, ce a facut ca numai cativa preoti sa se implice per­sonal ori sa-si trim­ita eno­ri­asii la aceste actiuni. Mass-media a avut grija sa ridi­culizeze primele mitin­guri si mar­suri de strada, cele­lalte fiind pur si sim­plu ignorate.

Putem spune, fara sa gresim, ca orga­ni­zarea aces­tor actiuni de strada a avut o sin­gura con­secinta: A evi­den­tiat pra­pas­tia din­tre mediul politic si admin­is­tra­tia BOR, pe de o parte, si poporul cred­in­cios si duhovnicii sai, pe de alta parte. Moartea sufleteasca a prim­ilor nu a facut decat sa straluceasca viata si ravna pen­tru Ade­var a celorlalti.

actiuni in justitie

Actiu­nile in justi­tie impotriva noilor legi antiu­mane si antihris­tice s-au sol­dat pana azi cu cat­eva ese­curi. In 11 Feb­ru­arie a.c., avo­catul Mihai Rapcea, in numele orga­ni­za­ti­ilor Civic Media si „Ade­var si Drep­tate”, si a peste 5000 de cereri de inter­ven­tie din intreaga tara, a inten­tat, la Curtea de Apel Bucuresti, o actiune in justi­tie impotriva HG 1566/2008, sub numarul de dosar 543/2/2009. Actiunea a fost respinsa in 18 Feb­ru­arie a.c., ca fiind „neintemeiata”.

O con­fed­er­atie de orga­ni­za­tii cres­tine, Foru­mul Orto­dox Roman, a adresat Direc­tiei Pas­apoarte a Min­is­teru­lui Admin­is­tratiei si Inter­nelor o lista de intre­bari, cu oare­care tam-tam pe blogurile unora din mem­brii sai. M.A.I. a raspuns in 24 Feb­ru­arie a.c., oferind temeiurile legale in baza carora se intro­duc noile pas­apoarte, lasand in aer orice raspuns la orice alt tip de act[2]. S-a zvonit ca aceeasi orga­ni­za­tie va intenta si o actiune in justi­tie, dar nu s-a mai auzit nicio­data de vreo ast­fel de actiune.

In data de 16 Sep­tem­brie a.c., avo­catul Mihai Rapcea si-a dus dosarul 543/2/2009 la inalta Curte de Casatie si Justi­tie, dosar la care a mai adau­gat inca 11.000 de cereri de inter­ven­tie in cauza, in total 16.000. Din cauza grevei mag­is­tratilor, pro­ce­sul a fost amanat.

Care este sit­u­a­tia, din punct de vedere juridic? In anul 2008 Guver­nul Tariceanu si Par­la­men­tul au elab­o­rat o serie de legi, hotarari de guvern si ordo­nante de urgenta prin care se incalca fla­grant multe drep­turi ele­mentare (pre­vazute de Con­sti­tu­tie!) si prin care, cel putin leg­isla­tiv, Roma­nia este trans­for­mata intr-un stat poli­tienesc. Sit­u­a­tia in sine a mai cunos­cut un prece­dent ase­m­ana­tor, acela de dupa bol­se­vizarea Romaniei, urmata de sute de mii de arestari si de intem­nitarea si exter­minarea elitelor morale, int­elec­tuale si duhovnicesti ale Romaniei.

Prac­tic, in ceea ce priveste masurile legale care intro­duc noul stat poli­tienesc si antihris­tic in Roma­nia[3], oricine din aceasta tara, per­soana fiz­ica sau juridica, le poate con­testa in justi­tie. Studierea lor atenta va gasi sufi­ciente hibe, pe langa cele men­tion­ate de noi, pen­tru a le declara ilegale.

dez­ba­teri parlamentare

Cu binecu­vantarea Par­in­telui Justin, autorul ran­durilor de fata a par­tic­i­pat per­sonal la dez­ba­ter­ile par­la­mentare priv­i­toare la intro­duc­erea pas­apoartelor elec­tron­ice in Roma­nia. In 16 Mar­tie am asi­s­tat la sed­inta Sen­at­u­lui, in care OUG 207/2008 a obt­inut 58 din voturi pen­tru, 22 impotriva si 9 abtineri, adica 65% din 66% voturi nece­sare pro­mul­garii. S-a gasit un arti­fi­ciu ne-constitutional, numit apro­bare tacita, si legea a fost impinsa mai departe, spre Cam­era Dep­u­tatilor (CD).

Aici, Comisia pen­tru Drep­turile Omu­lui (CDO) a orga­ni­zat pe 2 Aprilie o dez­batere pub­lica pe tema pas­apoartelor bio­met­rice. Au par­tic­i­pat atat par­la­men­tari, cat si jur­nal­isti dor­nici sa afle punctele de vedere ale celor impli­cati in dis­cu­ti­ile ce au urmat apelu­lui Par­in­telui Justin. Aceasta a fost sin­gura dez­batere pub­lica pe tema noilor acte elec­tron­ice. Din­tre vor­bitori s-a putut evi­den­tia reprezen­tan­tul Patri­arhiei, a carui poz­i­tie a fost aceea de gasire a unei solu­tii care sa respecte leg­is­la­tia euro­peana, fara sa aminteasca de Canoanele Bis­ericii care interzic cres­tinilor ortodocsi, de orice rang ar fi ei, sa sub­or­doneze Bis­er­ica lui Hris­tos ori­caror interese lumesti. Dez­baterea de la Cam­era Dep­u­tatilor s-a sol­dat cu includ­erea unor amen­da­mente la OUG 207/2008. Ordinea legala prevedea dis­cutarea ordo­nan­tei in comisi­ile de al caror resort tine legea, apoi votarea in plen. S-au comis, insa, cat­eva ilegalitati.

Prima a fost nelu­area in seama a hotararii Comisiei Juridice a CD, care a respins OUG 207. A doua ile­gal­i­tate a fost aceea ca CDO nu si-a pus nicio­data sem­natura pe aceasta lege. A treia a fost ca apro­barea prim­ita de la Comisia de Aparare si Comisia de Polit­ica Externa a fost ile­gala, intrunirea aces­tor comisii fiind lip­sita de cvo­rum. In cele din urma, pe 23 Iunie a.c. Cam­era Dep­u­tatilor a apro­bat legea 264/2009 pen­tru mod­i­fi­carea OUG 207/2008, cu 206 voturi pen­tru, 13 impotriva si 13 abtineri. Legea prevede ca cei ce nu doresc pas­aport elec­tronic pot obtine un pas­aport sim­plu, fara cip, val­a­bil 12 luni.

sem­na­turi anti-cip

Pe langa prezenta in Par­la­ment, inca din luna Ian­uarie au inceput sa se stranga sem­na­turi in spri­jinul apelu­lui Par­in­telui Justin, si impotriva noilor acte elec­tron­ice. Cam­pa­nia de stran­gere de sem­na­turi a avut cat­eva etape. Ini­tal am primit la man­a­s­tire sem­na­turi pe orice tip de for­mu­lar care pre­ciza sustinerea apelu­lui din 14 Ian­uarie, socotindu-le pur sim­bo­l­ice, astep­tand momen­tul potrivit pen­tru a le folosi. De aceea le-am si luat cu noi la Par­la­ment, poate cineva le va baga in seama. Din momen­tul in care am obser­vat uri­asa indo­lenta a cla­sei politice con­tem­po­rane, am luat hotararea de a crea un sin­gur tip de for­mu­lar, prin care sa cerem Presed­in­tiei Romaniei orga­ni­zarea unui Ref­er­en­dum pe tema actelor si supraveg­herii elec­tron­ice. Stiam ca Presed­in­tele Basescu a declarat Luni, 9 Mar­tie, in cadrul unei emi­si­uni tele­vizate, ca el isi va face pas­aport bio­met­ric; mai mult, a pro­mul­gat toate masurile refer­i­toare la car­tile de iden­ti­tate elec­tron­ice si la pas­apoarte. Cu toate aces­tea, am cerut, in numele sutelor de mii de oameni care ne trim­sesera sem­na­turi, drep­tul la opinie intr-o tara in care nimanui nu ii pasa de noi. Apropiindu-se alegerile prezi­den­tiale, am luat hotararea sa depunem sem­na­turile stranse, iar prin peti­tia 18720/17 Sep­tem­brie 2009 am cerut orga­ni­zarea unui Ref­er­en­dum in ziua alegerilor prezi­den­tiale, cerand lib­er­tate si adevar.

spri­jin si piedici in campanie

Nu putem sa nu mul­tumim tuturor celor care au fost cu sufle­tul ala­turi de noi in aceasta cam­panie. De la cazurile cres­tinilor sufletisti care au strans sem­na­turi pe strazile oraselor sau la intrarea in bis­erici si man­a­s­tiri, sau chiar in mag­a­zine (la casa de mar­cat fiind intre­bat cumpara­torul daca nu vrea sa sem­neze impotriva cipurilor), pana la familii din felu­rite local­i­tati care au facut rost de un for­mu­lar pe care l-au sem­nat toti cei din casa, romanii au dat dovada unei mari cred­inte ca prin ges­tul lor de mar­tur­isire Dum­nezeu va ran­dui ca legile politi­cie­nilor anti-crestini sa isi gaseasca sin­gura des­ti­natie posi­bila: La cosul de gunoi al istoriei!

A mai exi­s­tat o cam­panie care nu se va opri nicide­cum la demer­surile actuale, aceea de infor­mare a pop­u­latiei. In intreaga tara oameni cu suflet mare au creat, tiparit si dis­tribuit, de cele mai multe ori gra­tuit, mate­ri­ale infor­ma­tive lamu­ri­toare pe tema actelor elec­tron­ice. Chiar si in Par­la­ment, toti dep­u­tatii si sen­a­torii au primit per­sonal ast­fel de mate­ri­ale, pen­tru a vota in cunos­tinta de cauza. Flu­turasi, stickere, pli­ante, bro­suri, CD-uri si DVD-uri cu filme, si chiar carti au fost dis­tribuite de la un capat la altul al Romaniei. Am avut bucu­ria sa obser­vam prin mag­a­zinele de carti bis­ericesti nu mai putin de 5–6 titluri de carti priv­i­toare la actele electronice.

Cartea scoasa in luna Mai de Man­a­s­tirea Petru Voda si de Fun­da­tia Civic Media, „Dic­tatura bio­met­rica”, care anal­izeaza prob­lema actelor elec­tron­ice din punct de vedere legal, civic, med­ical si teo­logic, s-a van­dut deja in foarte multe mii de exem­plare in toata tara.

La ini­tia­tiva cres­tinilor si cu par­tic­i­parea mul­tor duhovnici, mon­ahi de la man­a­s­tirea noas­tra sau din alte man­a­s­tiri, spe­cial­isti in noile tehnologii, juristi, fosti det­inuti politici, medici, ziaristi, etc., in mai multe orase ale tarii[4] au avut loc, incepand cu luna Feb­ru­arie, con­fer­inte pe tema cipurilor si a vremilor pe care le par­curgem. Prin­ci­palul mesaj a fost ca audi­torii (care de cele mai multe ori au umplut pana la refuz salile) sa-si inte­leaga rolul de mar­tur­isi­tori si apos­toli, si de a trans­mite mai departe celor cunos­cuti invata­turile Sfin­tei Bis­erici cu privire la noile tehnologii de iden­ti­fi­care si urmarire, si solu­ti­ile exis­tente pen­tru oprirea acestora.

Tre­buie, totusi, sa recunoastem ca au fost si multe gre­seli. Lipsa noas­tra de expe­ri­enta in purtarea unei cam­panii a fost viz­ibila cu ochiul liber. Au fost si multe erori de coor­donare si de comu­ni­care. Multe s-ar fi putut sur­monta prin sta­bilirea unui cen­tru de comanda in cap­i­tala tarii, insa impli­carea noas­tra, ca mon­ahi (impli­care care cerea sa nu parasim man­a­s­tirea si nici genul de razboaie duhovnicesti pe care il dadusem pana atunci), nu a per­mis acest lucru. Pe de alta parte, nici multi din­tre mirenii cu ceva expe­ri­enta civica nu au fost foarte deter­mi­nati sa ni se ala­ture. Apa­tia si nepasarea de la nivelul intregii soci­etati a avut si ea o vina.

Langa aces­tea s-au adau­gat si dezbina­rea si tradar­ile de toate felurile. Pen­tru pacatele noas­tre, inca din primele zile de dupa apelul Par­in­telui Justin au aparut tot felul de crit­ici si de zvonuri intre fratii min­ci­nosi, care au avut ca rezul­tat multe potic­neli si sminteli. De la aces­tea s-a ajuns ca unii din cei ce ne-au stat ala­turi si ne-au spri­jinit dupa put­eri, la inceput, astazi sa se afle pe poz­i­tii total opuse. Multi „cres­tini” de debara sau de terasa au ajuns sa-l crit­ice pana si pe Par­in­tele Justin si sa-i dea sfa­turi in ce ar avea de facut, sfa­turi care au mers pana la a-i reco­manda sa se desco­toroseasca de calu­garii si maicile care s-au impli­cat zi de zi in aceasta campanie.

In 22 Ian­uarie con­d­u­ca­torii Aso­ci­atiei Ziaris­tilor si Edi­to­rilor Cres­tini ne-au chemat la o dez­batere pub­lica, si, neatingandu-si scopul com­pro­mi­terii noas­tre, au ajuns ei sin­guri sa declare ca se impune des­fi­intarea sin­gurei aso­ci­atii a ziaris­tilor cres­tini din Roma­nia. Mireni care cre­deam ca ne vor fi ala­turi (si care isi facusera un obi­cei din a vorbi despre Par­in­tele Justin si man­a­s­tirea sa) au amu­tit cu totul dupa 14 Ian­uarie iar unii din­tre ei chiar s-au por­nit intr-o cam­panie fatisa de defaimare a noas­tra. Altii, preoti pro­fe­sori de teolo­gie, in loc sa lamureasca, con­form invata­turii orto­doxe, prob­leme teo­log­ice clare pe care le-am pus in dis­cutie inca de la inceput, s-au gra­bit sa defaime pub­lic intai pe Par­in­tele Justin si pe calu­garii sai, iar apoi pe toti mirenii care au ascul­tat de glasul batran­u­lui duhovnic si de al con­sti­in­tei lor. Chiar si unii arhierei au tinut sa se lep­ede in pub­lic de apelul Par­in­telui Justin, altii necrezand nici pana astazi ca par­in­tele ar fi autorul apelu­lui din 14 Ian­uarie si igno­rand cu totul spri­jinul duhovnicesc si teo­logic pe care marii duhovnici ai aces­tei tari i l-au acor­dat Par­in­telui Justin in lupta sa.

con­tro­versa teologica

S-a nascut, pe alocuri, si intre­barea: Este sau nu prob­lema cipurilor una teo­log­ica? Mintile mai iscodi­toare ale unor arhierei, preoti si mireni cu pre­ocu­pari teo­log­ice au pus la indoiala real­is­mul teo­logic al ini­tia­tivei Par­in­telui Justin si inte­meierea sa pe Ade­var. Dupa ce li s-au oferit argu­mentele scrip­tur­is­tice si patris­tice nece­sare, ei au afir­mat ca aceste cipuri nu ar fi cele ce in foarte scurta vreme vor deveni, prin implantare, parte a sem­nu­lui Fiarei din Apoc­alipsa 13 si 14. Vina pen­tru indoielile lor o poarta in primul rand sis­temul de invata­mant teo­logic actual, copiat la milimetru dupa cel romano-catolic, care nu pomen­este nimic nicio­data ceva despre cartea Apoc­alip­sei. Ast­fel, se trece sub tacere invatatura Bis­ericii priv­i­toare la cea de a doua Venire a Dom­nu­lui, iar ostenelile Sfin­tilor de ieri si de azi[5] de a nu ramane fara cunos­tinta implinirii fiecarui cuvant al Scrip­turii sunt luate in ras. De aici se trage o mare parte din vina rup­turii din­tre insti­tu­tia Bis­ericii Orto­doxe de pre­tutin­deni si madu­larele ei cele mai vii – mirenii si monahii.

In ce ne priveste, mar­tur­isim ca primim toata invatatura Sfin­tilor Apos­toli si Par­inti de-Dumnezeu-purtatori ai Bis­ericii, si ceea ce ei au invatat invatam si noi, iar ceea ce ei au respins, resp­ingem si noi. Daca Pro­nia Sfin­tei Treimi va ran­dui ca aceste cipuri sa nu fie parte a sem­nu­lui fiarei din Apoc­alipsa si sa nu urmeze acum o implantare a pop­u­latiei glob­u­lui, aceasta va fi doar pen­tru buna-vointa si iubirea de oameni a lui Dum­nezeu, insa noi ne facem dato­ria ca, fara de pan­ica si isterie, ci cu durere si iubire de semeni, si cu bucu­ria comu­ni­u­nii cu Dom­nul nos­tru Iisus Hris­tos, sa strigam impre­una cu Sfan­tul Apos­tol Ioan: „Fiilor, este cea­sul cel de apoi; si pre­cum ati auzit ca Antihrist vine, si acum antihristi multi s-au facut; din­tru aceasta cunoastem ca este cea­sul cel de apoi”(1 In. 2:18).

Greu­tatile, dar si bucuri­ile pe care aceasta cam­panie ni le-a adus ne-au facut sa ne intre­bam daca nu cumva s-au apropiat si de noi zilele luptelor impotriva monothe­lis­mu­lui si ale celor impotriva icon­o­clas­mu­lui, cand s-a ajuns la nedreapta dar sfanta lupta (vazuta) a unui sin­gur pas­tra­tor al Ade­varu­lui curat, impotriva voin­tei politice a unui imperiu si impotriva a sute de epis­copi „ascultatori”.

Ramanem pana la capat la intelegerea ca Hris­tos Ade­varul a fost si ramane cel mai prigo­nit din toata isto­ria omenirii si Ii mul­tumim ca ne face cin­stea de a suferi pen­tru El.

Toti cei ce voiesc cu buna cred­inta a vie­tui intru Hris­tos Iisus vor fi prigoniti”(2 Tim. 3:12).


[1] In ordinea fireasca a lucrurilor par­la­men­tarii ar tre­bui sa faca legi si guver­nul sa se ocupe de apli­carea lor. La noi guver­nul face legi si par­la­men­tul este doar un apen­dice al sau.

[2] Iata cum se pot duce in fun­da­turi initiativele…

[3] Masurile leg­isla­tive sunt:

  1. Legea 28/2008, intrata in vigoare la 21 Ian­uarie 2009, sta­bilea oblig­a­tia furni­zo­rilor de ser­vicii si retele pub­lice de comu­ni­catii elec­tron­ice de a retine timp de 6 luni anu­mite date gen­er­ate sau pre­lu­crate. Infor­mati­ile colec­tate puteau fi puse la dis­pozi­tia autori­tatilor com­pe­tente in scopul uti­lizarii in cadrul activ­i­tatilor de cerc­etare, descoperire si urmarire a infrac­tiu­nilor grave, aplicandu-se doar datelor de trafic si de localizare a per­soanelor fiz­ice si juridice, pen­tru iden­ti­fi­carea abon­at­u­lui sau a uti­liza­toru­lui inreg­is­trat. Mai multe orga­ni­za­tii negu­ver­na­men­tale, printre care si Aso­ci­a­tia ProDe­moc­ra­tia, APADOR-CH si Cen­trul de Resurse Juridice au solic­i­tat Avo­cat­u­lui Poporu­lui, printr-o scrisoare din 5 Feb­ru­arie 2009, sa sesizeze Curtea Con­sti­tu­tion­ala cu privire la lim­itarea drep­turilor con­sti­tu­tion­ale ale cetate­nilor adusa de Legea 298/2008. Guver­nul a adop­tat, Mier­curi, 25 Feb­ru­arie a.c., un mem­o­ran­dum de amanare a apli­carii preved­er­ilor aces­tei legi pana la data de 31 Decem­brie 2009.
  2. Noile per­misele auto s-au intro­dus ile­gal in Roma­nia, printr-un ordin al M.A.I.[3] care invoca Direc­tiva 126/2006 a UE. Aceasta direc­tiva legifer­eaza un sin­gur tip de car­net de con­duc­ere pen­tru toate tar­ile Uni­u­nii Europene, per­mis auto pre­vazut cu cip elec­tronic de tip RFID, care sa stocheze infor­mati­ile despre con­d­u­ca­torul auto, despre starea sanatatii sale, despre auto­mo­bil, etc. Cativa comis­ari ai MAI au pre­cizat, in inter­ven­tii tele­vizate, ca noile per­mise con­tin cip. Altii au revenit, dupa aceea, si au negat exis­tenta cip­u­lui in noile per­mise auto. Un lucru este, totusi, limpede. Roma­nia nu este gubernie a UE, iar regle­men­tar­ile Par­la­men­tu­lui Euro­pean nu pot fi apli­cate in aceasta tara fara sa treaca prin Par­la­men­tul Romaniei. Asadar, elib­er­area noilor per­mise auto, incepand cu Noiem­brie 2008, este ilegala!
  3. OUG 184/2008 prevede exis­tenta unei noi carti de iden­ti­tate per­son­ala (bulet­inul de iden­ti­tate elec­tronic), pre­vazute cu cip de tip RFID[3]. Acest act de iden­ti­tate oblig­a­to­riu pen­tru toti cetatenii romani va fi intro­dus, con­form legii, de la 1 Ian­uarie 2011. OUG 184 a tre­cut prin par­la­ment in cea mai mare graba, fara dis­cu­tii, fara inter­pelari, ba chiar fara vot. Atat la Senat, cat si la Cam­era Dep­u­tatilor, apro­barea sa s-a facut prin „defectarea” masinilor de vot elec­tronic si votul prin ridi­carea mainilor. in 12 Feb­ru­arie aceasta lege a tre­cut prin Sen­atul Romaniei cu 63 de voturi pen­tru si 2 voturi impotriva, iar la Cam­era Dep­u­tatilor s-a apro­bat cu 173 de voturi pen­tru si 2 impotriva, care au insi­s­tat, la pauza, sa se inscrie ca ei au votat impotriva. Cin­ste par­la­men­tar­ilor care s-au opus, si vai noua, cetate­nilor de rand!… Aceasta lege este una din cele mai abom­inabile masuri luate vre­o­data, pen­tru ca pune in peri­col sig­u­ranta tuturor cetate­nilor tarii in caz de razboi. Gaura de sarpe nu va mai fi nicide­cum un ada­post unde cineva sa se ascunda. Citi­toarele RFID vor iden­ti­fica cu pre­cizie pe cei care vor face gre­seala sa plece ori­unde cu cartea de iden­ti­tate. Ar fi, intai de toate, de com­pe­tenta Con­sil­i­u­lui Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) sa declare OUG 184/2008 nula si neavenita.
  4. OUG 207/2008 (si OUG 94/2008, impre­una cu HG 1566/2008 si OUG 87/2009) sta­bilesc intro­duc­erea pas­apor­tul elec­tronic pen­tru cetatenii romani. Aceste masuri au fost cele mai dez­batute in presa si in par­la­ment, lasand-o pe cea de mai sus, OUG 184/2008, intr-un oare­care anon­i­mat, cu toate ca era cu mult mai impor­tanta. Noile legi ale pas­apoartele elec­tron­ice pre­vad, destul de ambiguu (HG 1566/2008), ca aces­tea sa con­tina „datele de iden­ti­tate ale tit­u­laru­lui (numele, prenu­mele, data si locul nas­terii), autori­tatea emi­tenta, data elib­er­arii pas­apor­tu­lui, data expi­rarii pas­apor­tu­lui, codul numeric per­sonal — C.N.P., sex, cetate­nia, fotografia tit­u­laru­lui gra­vata laser si fotografia in umbra real­izata prin per­fo­ratie cu laser, numarul pas­apor­tu­lui, sem­natura tit­u­laru­lui, datele informa­ti­zate citibile optic (MRZ), mediul de sto­care elec­tron­ica a datelor bio­met­rice ale per­soanei”. S-ar putea intelege, din for­mu­la­rea HG 1566/2008, ca acest MRZ este si mediul de sto­care elec­tron­ica a datelor bio­met­rice ale per­soanei, el fiind un suport ase­m­ana­tor CD-urilor sau DVD-urilor, pe care datele sunt inscrise o data pen­tru tot­deauna. Sigur, cel mai prob­a­bil este sa nu fie asa, ci „mediul de sto­care elec­tron­ica a datelor bio­met­rice ale per­soanei” sa fie un lucru sep­a­rat; dar de unde rezulta ca acesta tre­buie sa fie un cip RFID, asa cum am vazut in mostrele elib­er­ate de Direc­tia Pas­apoarte? Acesta ar fi un temei sufi­cient pen­tru ca, pe langa argu­mentele priv­i­toare la ingradi­rea lib­er­tatilor pre­vazute de Con­sti­tu­tie, oricine con­testa in justi­tie aceste norme leg­isla­tive priv­i­toare la pas­apoarte sa cas­tige pro­ce­sul. Pe langa aceasta hiba de expri­mare mai sunt si altele despre care vom vorbi mai jos. Mai tre­buie stiut ca pas­apoarte bio­met­rice s-au elib­erat intre 30 Ian­uarie si 20 Mai 2009 „cu titlu exper­i­men­tal” in jude­tul Ilfov. Ca urmare, Autori­tatea Nation­ala de Supraveg­here a Pre­lu­crarii Datelor cu Car­ac­ter Per­sonal obtine de la Par­la­ment oprirea elib­er­arii pas­apoartelor elec­tron­ice bio­met­rice, moti­vand ca „Pana la data de l0 aprilie 2009 nu a fost emis un act nor­ma­tiv care sa regle­menteze aceste pro­ce­duri si in cazul doc­u­mentelor elec­tron­ice.” si amendeaza Direc­tia Pas­apoartelor cu 10.000 RON. Presa[3] s-a gra­bit sa anunte ca noile pas­apoarte elec­tron­ice vor fi elib­er­ate incepand cu 15 Sep­tem­brie 2009 in jude­tul Arges, insa real­i­tatea este ca, in urma unor decizii interne, aces­tea nu se elibereaza nicaieri in tara la data scrierii aces­tui material.
  5. HG 55/2009, privind dis­poz­i­tivele med­icale implantabile active, care legifer­eaza si implantarea cipurilor RFID, nu a fost inca ata­cata in justi­tie, desi avo­catul Mihai Rapcea a anun­tat ca va incepe aceste demer­suri daca ea va trece prin Parlament.
  6. Un oare­care suc­ces s-a obt­inut prin decizia din 16 Iunie 2009 a Cur­tii Con­sti­tu­tion­ale, care a declarat necon­sti­tu­tion­ala OUG 149/2007 privind plata salari­ilor pe card a buge­tar­ilor, aces­tia avand drep­tul sa solicite elib­er­area salari­u­lui in orice alta forma (numerar, cec, etc). Aceasta decizie a ramas pana astazi anon­ima, nepub­li­cata de mass-media din tara.

[4] Ploiesti, Brasov, Cluj, Bucuresti, Dej, Zalau, Iasi, Turnu Sev­erin, Timisoara, Arad, Boto­sani, Suceava, Bacau, Con­stanta, Ram­nicu Sarat, Foc­sani, Bistrita, Onesti

[5] De la Sfin­tii Par­inti Irineu de Lug­dunum si Ippolit Romanul (sec. 2. d.Hr.) pana la con­tem­po­ranii nos­tri Paisie Aghior­itul, Petro­niu Tanase, Ioanichie Balan, Adrian Fageteanu, Arse­nie Papa­cioc, Justin Parvu, Rafail Noica, mai toti Par­in­tii cei insul­fati de Duhul Sfant au vor­bit si au scris despre sem­nele sfar­si­t­u­lui aces­tei lumi.

Materialul a aparut in revista ATITUDINI, NR. 8, 2009