26.1.10

Gripa H1N1, în declin. Grupul farmaceutic Novartis avertizează statele care nu-şi onorează comenzile de vaccinuri şi anunţă o nouă pandemie!

Grupul farmaceutic elvetian Novartis, care produce unul dintre vaccinurile impotriva gripei pandemice H1N1, a lansat marti o avertizare la adresa guvernelor care isi anuleaza comenzile, precizand ca statele "fiabile" vor fi servite preferential, pe viitor, relateaza AFP.

"Aceleasi guverne care au exercitat multe presiuni asupra industriei farmaceutice pentru a furniza rapid vaccinurile spun acum ca nu mai doresc sa cumpere ce au comandat", a declarat presedintele Novartis, Daniel Vasella.

Seful gigantului farmaceutic a avertizat ca "data viitoare cand va mai fi o pandemie - si va mai fi o pandemie - guvernele care au fost parteneri fiabili vor fi tratate de o maniera preferentiala", a spus el.

Dupa slabul succes al campaniei de vaccinare si posibilitatea de a te vaccina cu o singura doza, in locul celor doua prevazute intial, mai multe guverne (Germania, Belgia, Norvegia si Spania, in special) au revizuit in scadere comenzile de vaccinuri.

"Avem contracte constrangatoare pentru ambele parti", a reamintit Vasella, care s-a declarat "inflexibile" asupra comenzilor deja onorate. "Ceea ce a fost livrat trebuie pastrat si trebuie platit", a insistat el.

Presedintele grupului elvetian a aratat insa ca trebuie sa existe flexibilitate asupra comenzilor in curs, Novartis fiind dispus sa propuna alte produse in locul dozelor de vaccin.

Gripa H1N1, in declin, a ucis cel putin 14.142 de persoane in intreaga lume.

Novartis, care a publicat rezultate anuale in crestere, a livrat anul trecut peste 100 de milioane de doze de vaccinuri, realizand in acest fel o cifra de afaceri de un miliard de dolari.

HotNews.ro

Profesorul Adrian Streinu-Cercel este contrazis de preşedintele Colegiului Medicilor din România în cazul Toni Tecuceanu!

Aşa cum am anunţat, Adrian Streinu-Cercel, cel care conduce Institutul Naţional de Boli Infecţioase ”Profesor Doctor Matei Bals” din Capitală, a refuzat să acorde familiei lui Toni Tecuceanu copia dosarului medical complet al cârcotaşului invocând prevederile Legii nr. 46/2003 referitoare la dreputirle pacientului. Totuşi, în legea respectivă nu se face însă vreo referire clară asupra caracterului confidenţial al informaţiilor, în cazul în care pacientul a încetat din viaţă, iar datele sunt solicitate de familia acestuia. Acest lucru este susţinut chiar de preşedintele Colegiului Medicilor din România, Profesor Doctor Vasile Astărăstoae, care a declarat pentru Evenimentul Zilei: “După decesul unui pacient, toate drepturile, inclusiv în ceea ce priveşte dosarul medical, se transferă către succesorii acestuia”.

Jurnalistul Victor Roncea pune sub lupă GDS-ul, înfiinţat de kominternistul Silviu Brucan. Gabriela Adameşteanu, sursă a Securităţii.

Aflu gratie lui Dan Badea (nu, nu comediantul, alalalt, de la Asociatia Investigatorilor Anonimi - AIA, care studiaza si acum daca HotNews e al lui Vintu sau al copiiilor copiiilor lui), ca a innebunit Tismaneanu. Cica ar fi scris pe blogul lui ca vrea sa taie toate pensiile membrilor GDS si parintilor lor. Sa nu-mi vina sa cred. Deschid si eu cu temere pentru societatea civila blogul stimabilului si ce gasesc? Adevarul-adevarat. Scris cu cerneala rosie, ca la pioneri: "Nu este niciodata prea tarziu pentru infaptuirea justitiei. A dreptatii morale ca si a celei reparatorii, menita sa rectifice cele mai socante si revoltatoare stari de fapt ce tin de mostenirile unui regim, declarat oficial, de presedintele Romaniei, drept ilegitim si criminal. Justitia post-dictatoriala include sanctiunile criminale, sanctiunile non-criminale si pe cele morale" (Sforaitor pana la boxeri! Desi cred ca, ajuns aici, Dan Badea era deja in pozitia regulamentara, in genunchi, cu gurita pe ecran, inghitind pe nerasufllate versetele Ayatollahului societatii in civil si budigai, ce chestie!, si el angajat al lui Vintu. Nota mea pentru mine: Sau al copiiilor lui? Sa-l intreb pe Badea. Dar ce, sunt vinovati copiii lui Vintu pentru ca traiesc bine de pe urma ticalosiilor tatalui? Sa-l intreb pe Tismaneanu.) "Petitia initiata de istoricii ieseni propune o forma de sanctiune non-criminala de o maxima urgenta morala. Este un pas extrem de important in procesul decomunizarii. Securitatea a fost o institutie criminala pe intreg parcursul existentei sale. Actiunile Securitatii au fost concepute de aparatul de partid. Cei mai multi dintre ofiterii de rang inalt ai Securitatii erau recrutati din rindurile activistilor PCR. Crimele impotriva umanitatii sunt imprescriptibie, iar cei care le-au comis trebuie sa plateasca pentru ele... (bla, bla, bla, ca la Partid, da' pe invers...). A sosit clipa ca acest stat care, prin cea mai autorizata voce a sa, a condamnat regimul comunist, sa spuna categoric si irevocabil: Ajunge! (Pe scurt, ca sunt sensibil la stomac: sa le taie pensiile!) Da, da, da! Pentru prima oara sunt de acord cu domnul Vladimir Tismaneanu, celebrul politolog de la revistuta domnului Sorin Ovidiu Vintu, Idei in Dialog, al carei singur (si ultim) abonat, inainte de falimentul total, este nu mai putin celebrul intelectualist Dan Badea de la nemaipomenita revista Atac la persoana!
In fine, prea multe cuvinte pentru nimic. Ca sa fac povestea scurta, stiti vorba: a innebunit Tismaneanu! Pai ce-o sa zica colegii lui de la GDS cand o sa auda de traznaia asta: sa li se taie si lor si parintilor lor pensiile? Vreti sa va demonstrez ca asta s-ar intampla? Hai sa vedem:

La ceva timp dupa ce am lansat Operatiunea Voci Curate, care a dus, printre altele, la deconspirarea doctorului inchipuit Sorin Antohi, membru al GDS si al Comisiei Tismaneanu, Mariana Celac si Calin Anastasiu, la randul lor membri de vaza ai Grupului pentru Dialog Social si colaboratori de baza ai Revistei 22, au fost chemati la audieri la Colegiul CNSAS, ne-au declarat surse din cadrul institutiei. Conform acestora, Colegiul ar fi intrat în posesia unor probe vizând relaţia acestora cu Securitatea: „Amândoi au angajament. În ceea ce o priveşte pe Mariana Celac, avem şi o notă a ofiţerului care se ocupa de ea, în care se spune că era foarte apreciată”, a declarat ziarului Gandul o sursă din CNSAS.
Rezultatele au ramas in coada de peste. Acum, in urma campaniei Civic Media, iata ca mi se comunica ca (alta) celebra "ghedesista" - vorba lui Brucan - scriitoarea Gabriela Adamesteanu, sefuta pe la 22, a fost sursa (adica ceva mai mult decat informatoare) la DIE, respectiv UM 0544.
Informatiile de mai sus au fost tinute la rece de catre tovarasul celor trei, membrul Colegiului CNSAS Mircea Dinescu. Civic Media - care a introdus toti membri GDS pe lista "Voci Curate" - saluta totusi actul CNSAS - desi venit cu o intarziere de vreo trei ani - si isi exprima speranta ca si restul membrilor GDS vor fi chemati in curand la "raportul final". Civic Media a averizat atat CNSAS cat si opinia publica asupra faptului ca acest grup infiintat de Silviu Brucan si un alt informator al Securitatii, Mihnea Berindei, este intesat de colaboratori ai regimului comunist si urmasi ai nomenklaturistilor bolsevici proveniti din Komintern, Kominform si structurile NKVD. Mariana Celac, de exemplu, este sora lui Sergiu Celac - celebrul traducator al lui Ceausescu din caleasca Reginei Angliei si primul ministru de Externe plantat la "revolutie" de Guvernul FSN-KGB - si fiica lui Nicolae Celac (Cealik), instalat de trupele sovietice la prefectura Craiovei si ulteroir membru al Comitetului de Stat al Planificarii. Totodata, Celac Mariana este si fosta sotie a lui Mihai Botez, primul ambasador al Romaniei in SUA si la ONU, instalat - ati ghicit - tot de catre Iliescu-KGB. Dar despre Mihai Botez, dupa cum imi spune o pasarica, ar putea sa povesteasca muuuult mai muuuuulte, distinsa "sursa" Gabriela Adamesteanu. E drept, si Mariana Celac are ce povesti, dupa cum ne aminteste Stefan Andrei...
Un alt informator al Securitatii si agent, dar al Securitatii Republicii Populare Ungare, este chiar Alin Teodorescu - primul presedinte al GDS si al Fundatiei Soros (simultant), fost sef al Cancelariei Primul Ministru PSD Adrian Nastase. De altfel, el a infiintat IMAS (acum al lui Vintu) impreuna cu cercetatul sociolog Călin Anastasiu. Acesta a intrat în viaţa publică imediat după 1990, ca membru marcant al GDS şi al Alianţei Civice (al cărei deputat este între 1992 şi 1996). Bun coleg de-al lor este Dorel Sandor, de-a dreptul fost ofiter de Securitate, bagator de seama pe la mai toate Guvernele. Altii, ca Vasile Secares si Dorel Abraham, sunt cadre de baza ale fostei pepiniere PCR "Stefan Gheorghiu", care astazi isi continua munca alaturi de "formatorii" GDS Dan Pavel, Cristian Pirvulescu, Mihaela Miroiu, etc, la noua pepiniera a Partidului din umbra, SNSPA.
Iata cum prezinta GDS regretatul opozant anticomunist, jurnalist si scriitor Victor Frunza, in ultima sa editie a lucrarii "Istoria comunismului in Romania" (editia a IV-a ilustrata):

GDS, un PCR in ilegalitate
"In interesul puterii sale, PCR putea si poate sa imbrace orice haina, sa-si ia drept travesti orice chip, chiar si acela al advesarilor sai. Intre operatiile publice efectuate de Silviu Brucan in zilele Revolutiei din decembrie 1989 a fost infiintarea unei organizatii de intelectuali, simpatizanti ai miscarilor disidente din estul Europei, cu caracter antitotalitar (chiar si anticomunist), careia i s-a aflat si o denumire cat se poate de potrivita: Grupul de Dialog Social (GDS).
Grupul, ai carui membri, persoane extrem de onorabile, capata prin mediile din presa si de televiziune un binemeritat prestigiu, se pare ca este conditionat de existenta unui cerc inchis de membri, dar mai ales de menirea de a influenta opinia publica intotdeauna intr-o directie pozitiva. Dupa ce, o scurta perioada, Silviu Brucan s-a convins personal de binefacerile pe care organizatia infiintata de el le aduce la progresul societatii romanesti, si de faptul ca ea isi face treaba asa cum a fost gandita, s-a retras discret. Dar a lasat in locul sau, pentru a monitoriza justetea liniei, un alt fost ilegalist PCR, un distins intelectual, pe nume Pavel Campeanu, de a carui si mai discreta prezenta si activitate in GDS, revista "22" (cu care Brucan a dotat organizatia) nu a fost prea darnica in informatii. Dezbaterile initiate de grup, ca si continutul de un bun nivel publicistic al revistei, sunt orientate spre a influenta publicul neconformist intelectual, mai ales segmentul anticomunist al societatii actuale, in directia dorita.
Cand GDS-ul lui Brucan il sprijinea pe Iliescu
Din cand in cand, "Grupul" - sau separat numai revista "22" - dadea si cate un test de eficienta. De pilda, se remarca momentul impresionant si caldura cu care s-a recomandat electoratului Romaniei sa fie votat Ion Iliescu pentru functia de presedinte, intr-un Apel pe care l-au semnat numerosi intelectuali de marca, admiratori ai GDS-ului. Revista este eficienta si prin ceea ce cenzureaza. De pilda, exista o seama de disidenti anticomunisti interzisi in paginile ei. Il avem in vedere, de pilda, pe Dorin Tudoran, cu care doamna redactor-sef de odinioara a avut o altercatie juridica. Din aceasta revista reproducem interviul entuziast pe care revista "22" l-a luat in momentul in care Traian Basescu l-a numit pe fiul activistului de la Komintern, Tismanitki, ulterior devenit Tismaneanu, sa patroneze Comisia prezidentiala pentru nominalizarea crimelor regimului comunist. Din fericire, ceea ce strica presa de scandal, dar libera, cum este ziarul ZIUA, drege presa legala. Ca la Cuza. Numai ca putin invers: unde scuipa opinia publica, pupa "22"!"

Dar sa revenim la pensiile GDS-istilor. Dupa cum afirmam si in alte materiale, nu putem sa nu constatam, la rece, pura “intamplare” a faptului ca in acest cuib se afla la un loc, personaje ca Mihnea Berindei (racolat de Securitate in 1968, nume de cod: "Sandu" si "Mircea", etc), Sorin Antohi (alias “Valentin”, informator si doctor inchipuit, retras in pragul deconspirarii), Nicolae Corneanu, membru al Comisiei Tismaneanu si turnator al Securitatii timp de peste 40 de ani, Smaranda Enache (informatoare si activista a PCR), Stelian Tanase (activul UTC, cu tatal in CC al PCR), Mircea Dinescu (absolvent “Stefan Gheorghiu”, secretar UTC al USR), Rodica Culcer de la Era Socialista (apoi "sursa" la Ambasada Americii), Marius Oprea, "mancatorul de securisti" fara ORNISS, fost turnator cu rude de gradul intai, Andrei Pippidi (si el o "sursa" buna, dupa cum ne spune o alta sursa), Romulus Rusan si Ana Blandiana (propagandisti ordinari si vilegiaturisti ai PCR), Andrei Plesu (informator si lector al Securitatii), Gabriel Liiceanu, colaborator al regimului comunist, alaturi de ceilalti "intelectuali" cu menirea de a demonstra Occidentului (unde au beneficiat de burse, cu acordul si sprijinul Securitatii, si au facut peste 100 de vizite inainte de 1989) ce “libertate” au intelectualii RSR; sau fiii si nepotii unor siluitori ai Romaniei, ca Leonte Rautu (Anca Oroveanu, Andrei Oisteanu; “Scanteia”, “Pamant sovietic”, Propaganda CC al PCR, Rector “Stefan Gheorghiu”, etc), Dionisie Patapievici (Horia Roman Patapievici; Partidul Comunist Austriac, CAER, etc), Mirel Iliesiu (Sorin Iliesiu; operatorul lui Ghe Gheorghiu Dej, propaganda PCR, “Sub steagul Partidului”, etc), Nicolae Celac (Mariana Celac, Sergiu Celac; Prefect sovietizare, Comitetul de Stat al Planificarii, etc), Paul Cornea (Andrei Cornea; secretar CC al UTM, sovietizator al culturii romane, Komintern) si, sa subliniem apropo de GDS, Petru Groza, primul ministru al regimului sovietic comunist, al carui nepot este chiar presedintele GDS, Radu Filipescu si, sa nu-l uitam, ultimul pe lista, cu voia dvs, celebrul Volodea Tismaneaaanuuu, si el un biet propagandist la Stefan Gheorghiu si nomenklaturist plantat in Occident sub atenta obladuire a Securitatii.
Civic Media a prezentat o parte din aceasta Retea in mai multe materiale documentare, dintre care amintim Un analist CIA pune la punct Raportul Tismaneanu. "Romanii meritau ceva mai bun"... , Dorel Sandor si alti capitanasi, "Universitati curate" cu vocile si mainile murdare, Ion Caramitru acuzat de relatii cu Securitatea, MI6 si KGB , "Cazul Daianu", agentul electoral Andrei Plesu si boala societatii civile "curate", Deconspiratii, Campania "Voci curate", Afisul "Voci curate" - "Esti in carti cu Iliescu-KGB", Colaboratori ai Securitatii RSR si RPU “albiti” de Coalitia pentru un Parlament Curat-Murdar, etc.

Alianţa Familiilor din România atrage atenţia parlamentarilor europeni că homosexualitatea nu este un drept al omului

Drepturile homosexualilor = Drepturile omului?

Aţi auzit de atâtea ori argumentele lor. „Homosexualii sunt o minoritate discriminată, aşa cum erau discriminaţi odată negrii sau femeile". „A le refuza homosexualilor nişte drepturi înseamnă a încălca drepturile omului.”
Întâlnim aceste argumente, în forme variate, în toate dezbaterile legate de drepturile homosexualilor. Luna trecută, consiliul municipal din Washington a legalizat căsătoriile între homosexuali. Susţinătorii căsătoriei adevărate au început să plătească afişarea unor anunţuri pe autobuzele din oraş. Anunţul era simplu: imaginea a două verighete peste care era suprapus textul „Lăsaţi-i pe oameni să voteze în privinţa căsătoriei”. Atât. Două verighete şi textul „Lăsaţi-i pe oameni să voteze în privinţa căsătoriei".
Homosexualii din Washington au sărit ca arşi. Pe internet şi în luări de poziţie, susţinătorii căsătoriilor între homosexuali au catalogat anunţul drept incitare la ură, iar unii au cerut chiar îndepărtarea lui.

De ce sunt atât de supăraţi?

Anunţul este discriminatoriu, pretind ei. Anunţul îndeamnă la negarea unui dreptul fundamentul al unei minorităţi discriminate. Din punctul lor de vedere, e ca şi cum le-ai nega negrilor sau femeilor dreptul la vot. Pretind că întreaga dezbatere e o chestiune de drepturi ale omului. Cei ce se opun căsătoriilor între homosexuali se aseamănă celor ce s-au opus abolirii sclaviei.
Însă, acest argument nu e numai incorect din punct de vedere intelectual, ci face parte şi din strategia lor pe termen lung de a face ca apucăturile homosexuale să fie acceptate ca normale.

Discriminare sau distincţie?

A pune toate formele de discriminare - rasism, sexism, heterosexism sau alte –isme în aceeaşi oală este o manipulare şi creează multe probleme. Discriminarea (însemnând, în sens clasic, a distinge şi a judeca) joacă un rol necesar şi central într-o societate. Apar însă probleme atunci când judecăţile se bazează pe distincţii eronate, incorecte sau inexistente. În cazul rasismului, discriminarea se baza pe distincţia inexistentă între oameni de culori diferite, majoritatea oamenilor acceptând astăzi că culoarea pielii e numai la nivelul... pielii.
A spune că homosexualitatea este echivalentă cu rasa e ca şi cum a-i spune că nu există nici o distincţie reală între heterosexuali şi homosexuali. Acest lucru este un fals grosolan. Aşa cum explica Shelby Steele de la Wall Street Journal, „există o diferenţă profundă între homosexualitate şi heterosexualitate. În cazul celei din urmă, dorinţa sexuală şi romantică este îndreptată către acelaşi sex, în cazul primeia, către sexul opus. Procrearea naturală este posibilă numai pentru heterosexuali, un lucru natural care le obligă sexualitatea să perpetueze specia noastră. Spre deosebire de diferenţa dintre rase, cele două orientări sexuale sunt profund diferite. Rasismul afirmă o falsă diferenţă în scopul exploatării ei. Homofobia este o prejudecată reactivă faţă de o diferenţă reală şi fermă care deja există.”
Afirmaţiile prin care se încearcă prezentarea „comunităţii homosexualilor” drept o mişcare pentru drepturile omului, aşa cum încearcă să se prezinte asociaţia lor din Romania Accept, nu ţin cont de această distincţie profundă şi necesară. Totuşi, discriminarea împotriva homosexualilor nu este greşită sau incorectă, ci se bazează pe o distincţie notabilă necesară pentru perpetuarea unei societăţi sănătoase.
Homosexualitatea nu este un drept al omului
Homosexualitatea, ca sumă de comportamente sexuale, nu poate reprezenta un drept al omului întrucât nu îndeplineşte criterii necesare pentru a-i identifica pe homosexuali ca grup protejat prin legislaţia drepturilor omului. Pentru a putea beneficia de această protecţie, trăsătura care identifică acel grup ca minoritate trebuie să fie moştenită, înnăscută sau fixă (să nu se poată schimba). Ştiinţa ne arată că homosexualii nu îndeplinesc nici unul dintre aceste criterii.
Voi prezenta mai jos o scurtă expunere a acestor cercetări. Pentru informaţii mai detaliate despre studiile ştiinţifice, puteţi accesa http://www.homosexualitate.ro.

Homosexualitatea nu este genetică

Nu există nici o dovadă convingătoare sau suficientă care să indice o cauză biologică, genetică sau hormonală absolută a homosexualităţii. Un mic procent din populaţie poate avea o predispoziţie către sentimente homosexuale, dar aceasta nu înseamnă că aceşti oameni se implică în comportamente homosexuale ca urmare a unei explicaţi genetice. Predispoziţia către un lucru nu înseamnă că acel lucru este inevitabil sau că acea predispoziţie nu poate fi sau nu trebuie să fie controlată sau depăşită.

Homosexualitatea nu este înnăscută

Ceea ce face o persoană (comportamentul) nu trebuie echivalat cu ce este acea persoană. Nici o fiinţă umană nu poate şi nu trebuie redusă la impulsurile ei sexuale. Impulsurile nu îi pot impune comportamente sau identităţi fără acceptul acelei persoane.
În plus, dovezile actuale sugerează că influenţele externe de mediu, familiale şi personale determină în mare măsură formarea tendinţelor homosexuale. Şaptezeci de ani de consiliere terapeutică şi studii de caz arată o uniformitate remarcabilă în identificarea impulsurilor homosexuale ca fiind cauzate de o identitate de gen nefinalizată, de căutarea propriului sex şi a împlinirii unor nevoi cărora nu li s-a răspuns în perioada copilăriei.

Homosexualitatea se poate schimba

Studii reputabile şi decenii de tratare cu succes arată că comportamentul homosexual se poate schimba. Miile de foşti homosexuali sunt o dovadă în acest sens. Conform asociaţiei Positive Alternatives to Homosexuality (PATH), o coaliţie de organizaţii dedicate ajutării celor ce vor să-şi schimbe atracţiile homosexuale, „în peste 50 de ani de cercetare, incluzând 48 de studii... există date şi materiale publicate care documentează peste 3.000 de cazuri de schimbare de la homosexualitate la heterosexualitate – în termeni de atracţii, identitate şi comportamente”. Puteţi vedea lista acestor studii aici.
Mulţi activişti homosexuali citează decizia Asociaţiei Americane de Psihiatrie (APA) de a scoate homosexualitatea din lista bolilor, în anul 1973, ca fiind o dovadă că homosexualitatea este naturală şi că nu se poate schimba. Totuşi, decizia de a scoate homosexualitatea din Manualul De Diagnostic şi Statistică (DSM) s-a luat numai după ce liderii şi membrii APA au făcut obiectul câtorva ani de presiuni politice şi acţiuni perturbatoare din partea grupurilor de homosexuali militanţi. Chiar şi psihiatrii pro-homosexualitate recunosc că decizia APA a fost una pur politică, nu una ştiinţifică.

Homosexualitatea este caracterizată prin comportamente distructive pentru individ şi societate

Homosexualitatea este caracterizată prin comportamente riscante, dovedite a fi distructive pentru individ şi societate. Cele mai grave consecinţe ale stilului de viaţă homosexual sunt expunerea la HIV/SIDA şi alte boli cu transmitere sexuală. Dovezile arată că 50% dintre homosexuali se vor infecta cu HIV sau cu o altă boală cu transmitere sexuală fatală.
De asemenea, cercetările arată că homosexualitatea este legată de creşterea semnificativă a consumului de droguri şi alcool şi de tulburări mintale şi emoţionale. Un studiu a constatat că bărbaţii care au parteneri de acelaşi sex au de 6,5 ori mai multe şanse decât bărbaţii heterosexuali să încerce să se sinucidă, iar un alt studiu a demonstrat că homosexuali au de trei ori mai multe şanse să sufere de depresii acute şi tulburări de anxietate generalizate.
Incidenţa violenţei casnice este mult mai mare în cuplurile de homosexuali, în special la perechile de lesbiene. Un studiu efectuat pe o mie de lesbiene a constatat că peste jumătate au declarat că sunt agresate verbal, emoţional, psihologic sau fizic de partenerele lor.
Cercetările arată că nu există nici o reducere a incidenţei suicidului, bolilor mintale, abuzului de substanţe, alcoolismului şi violenţei casnice în acele state în care homosexualitatea este acceptată social, ceea ce dovedeşte că incidenţa ridicată a problemelor emoţionale ale homosexualilor nu este generată de societate, ci este mai degrabă rezultatul comportamentului sexuale deviant care afectează sănătatea emoţională şi fizică. Aceeaşi listă de consecinţe negative aferentă oricărui alt comportament ar determina societatea să facă eforturi în sensul prevenirii şi descurajării acelui comportament.

Concluzie

Homosexualitatea nu este un drept al omului. Ştiinţele sociale sunt încă de partea familiei. Deşi corectitudinea politică şi o politică oficială de „nediscrimare” la adresa homosexualilor au un efect negativ asupra afirmării adevărului, afirma realitatea este atât în beneficiul celor ce se confruntă cu probleme de homosexualitate, cât şi în folosul societăţii, în sensul limitării şi gestionării responsabile a unor comportamente individuale care pot avea repercusiuni ce depăşesc nivelul individual.

Bogdan Mateciuc, director executiv Alianţa Familiilor din România

Blestemul aurului de la Roşia Montană ia minţile politicienilor.

Aurul le-a luat minţile politicienilor. Un adevărat război se prefigurează pe tema Roşiei Montane, subiect re-încins după venirea la putere a PD-L, partid unde se află susţinători de top ai proiectului Roşia Montană. Nici alţi actori politici, de la alte partide, cum ar fi PNL-ul, nu sunt departe de ispitele aurului (ori şpăgii?). Chiar astăzi, europarlamentarul Adina Vălean, împreună cu Roşia Montană Gold Corporation, organizează în Parlamentul European un seminar cu titlul „A face din Europa un lider în exploatarea minieră sustenabilă şi responsabilă“. Asta după ce în 2007 politicianul liberal sponsoriza audierea cu numele „Pericolele tehnologice pe bază de cianuri în exploatarea minieră“. Pare de Divertis, dar nu e o glumă. Dimpotrivă, este o amară constatare a nivelului de interes (a se citi corupţie) generat de această controversată „afacere“.
Împotriva proiectului se pronunţă de ani de zile istorici, experţi de mediu şi o sumă întreagă de organizaţii neguvernamentale, iar ca instituţie de vårf a inteligenţei romåneşti şi for suprem de autoritate ştiinţifică Academia Romånă a emis, încă din 2004 şi, respectiv, din 2006, avize ştiinţifice negative. În 2009, academicieni s-au adresat direct candidaţilor la preşedinţie, într-o scrisoare deschisă publicată şi de „Curentul“, somåndu-i să-şi definească priorităţile ca viitori oameni de stat şi în raport cu problema de nivel naţional a Roşiei Montane.
„Academia Română cere din nou autorităţilor Statului Român să analizeze cu multă atenţie proiectul, sub toate aspectele sale, antrenând specialişti dezinteresaţi şi oneşti din ţară şi străinătate, inclusiv din organismele europene, înainte de a da cale liberă acestui proiect atât de controversat şi - după părerea noastră - extrem de periculos. Academia Română încearcă astfel să prevină un dezastru ecologic şi cultural, cu multiple consecinţe inacceptabile“ - se afirmă în comunicatul Academiei.

Otrava de la Roşia Montană

Săptămâna trecută, un număr de 70 de organizaţii au semnat o nouă scrisoare de protest, cerând autorităţilor să acţioneze responsabil în cazul proiectului otrăvit iniţiat de o corporaţie condusă de un fost infractor, Frank Timiş. Organizaţiile societăţii civile au reacţionat faţă de declaraţia emfatică a Ministrului Economiei: „Vreau pornirea proiectului Roşia Montană cât mai curând posibil!“ - care a fost acuzat că, prin declaraţia de susţinere a proiectului, s-a antepronunţat. „Declaraţia este foarte gravă şi e o antepronunţare care afectează tot procesul legal de autorizare de mediu a investiţiei. Treaba unei autorităţi este să ia în calcul toate opiniile, costurile de orice fel, şi atunci să se pronunţe într-un fel de admitere sau de respingere a acestei autorizaţii“, au afirmat reprezentanţii organizaţiilor ce contestă proiectul Roşia Montană.
Roşia Montană a fost şi a rămas o temă de top inclusiv la nivelul campaniei electorale prezidenţiale - asumarea politică fiind cerută de presiunea opiniei publice care este defavorabilă „proiectului Roşia Montană“ în pofida agresivelor campanii mincinoase ale Gold Corporation.
Încă de la începutul anului trecut, a fost demarată o campanie publicitară-mamut, realizată de mercenari lipsiţi de orice scrupule, specialişti ai PR-ului negru, sondaje, întâlniri cu presa (a se citi încercări de „captare a presei“), strângeri de semnături, şi undeva în fundal s-a înteţit efortul de „pozitivare a actorilor politici“.
Nu mai puţin de trei miniştri ai cabinetului Boc, Adriean Videanu, Laszlo Borbely si Kelemen Hunor, şi-au exprimat public poziţia faţă de proiectul minier de la Roşia Montană, în cadrul audierilor parlamentare care au avut loc luna tecută. În acest moment, procedurile de avizare ale proiectului minier de la Roşia Montană sunt îngheţate la Ministerul Mediului, după ce mai multe acte au fost contestate în instanţă de ONG-urile care se opun deschiderii minei de aur.
Iniţial, proiectul Roşia Montană a fost blocat de UDMR prin ministrul Attila Korodi, acum însă UDMR, în urma negocierilor cu PD-L, a primit din nou Ministerul Mediului împreună cu Ministerul Culturii. UDMR ar urma să aibă un rol în contrasemnarea unor avize favorabile şi la Ministerul Culturii şi la Mediu. Dacă Proiectul Roşia Montană va trece, PDL-ul iese cu basmaua curată şi în cârca UDMR va cădea dezastrul afacerii Roşia Montană.
Gabriel Resources, acţionarul majoritar al Roşia Montană Gold Corporation, a făcut demersuri pentru obţinerea unui nou plan urbanistic zonal, fostul PUZ fiind anulat în instanţă, ceea ce a dus la stoparea procedurii de evaluare a proiectului de către guverul român, în 2007.

„Munţii noştri aur poartă/ Noi cerşim din poartă-n poartă“

Roşia Montană este considerată de UNESCO cel mai mare zăcământ de metale preţioase din Europa şi este estimată la peste 100 miliarde de euro. În spatele proiectului stau vulturi de pradă de talia unui George Soros, partener permanent al tentativelor de colosală prăduire a României care au loc sistmatic de 20 de ani încoace. După ce pentru prima oară în cariera sa George Soros şi-a rupt dinţii încercând să împingă România în faliment, în perioada recentă a marilor speculaţii financiare blocate de BNR, acum tentaculele sale se întind printre politicienii mult mai uşor de „convins“.
Miliardarul american de origine multiplă maghiaro-evreiască, George Soros, este acţionar indirect al Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), el deţinând părţi sociale la compania Newmont, care este, la rândul ei, „partener junior“ al firmei care vrea să exploateze aurul din localitatea din Apuseni, compania romåno-canadiană Gabriel Resources, partenerul statului romån în Roşia Montană Gold Corporation (RMGC).
Atacul la Roşia Montană ar urma să fie probabil, valoric, cel mai tare jaf realizat după 1990, iar reţeaua care patronează „combinaţia“ testează acum reacţiile oamenilor sperând să împingă „afacerea“ înainte.
Problema Roşiei Montane nu (mai) este una „locală“, deoarece pe lângă RMGC (compania care vrea să exploateze la Roşia Montană) mai există alte două companii siameze, Carpathian Gold şi European Goldfields, de asemenea canadiene, cu aceiaşi acţionari, dar cu cote de participaţii diferite, care au concesionat perimetrul minier al întregilor Munţi Apuseni şi până în Nord, în Maramureş, la Rovina şi Baia Sprie, astfel că situaţia de la Roşia Montană se poate multiplica în toată zona Apusenilor.

Statul român - perdant al afacerii aurului

Problema banilor care ar reveni statului romån din această afacere a mai fost analizată în „Curentul“. Teoretic, dacă luăm în seamă afirmaţiile propagandistice ale suporterilor „afacerii“, am câştiga cică 4 miliarde de dolari dintre care 1.8 miliarde din dividende, redevenţe, taxe şi impozite, restul de 2.2 miliarde reprezentând cheltuielile pe care RMGC le va face în România. Însă acele 2.2 miliarde de dolari reprezintă cheltuieli de exploatare (salarii muncitori, energie electrica, transport, construcţii, reactivi etc) - pe care dacă le scădem din cele $10 miliarde cât ar putea fi încasate din vånzarea aurului şi a argintului, ar rămåne un profit net de vreo 6 miliarde de dolari (fără impozitul pe profit şi investiţiile realizate înainte de începerea proiectului).
Din acest profit net, practic doar 1.2 miliarde vor reveni statului romån (19.3%), iar RMGC va lua grosul, adică în jur de cel puţin $4.5-5 miliarde.
Comparativ, de la aderarea la UE, România a pierdut deja fonduri nerambursabile pentru dezvoltare în valoare de două ori mai mari - aprox. 6 miliarde de euro - decât ar „câştiga“ în 14 ani de la Roşia Montană. Cele 200 de milioane/ an în medie de la Roşia Montană sunt praf în ochi ca şi promisiunile pe care Roşia Montană Gold Corporation le tot face prin documentaţiile elaborate.
Exploatarea de fapt contravine conceptului de dezvoltare durabilă, concept implementat de politica de dezvoltare europeană. Companiile de exploatare a aurului se bazează pe prostia, corupţia, lăcomia şi incompetenţa guvernanţilor. Din acest motiv, marile exploatări auro-argentifere le întâlnim în Peru, Bolivia, Chile sau în ţări africane. Pentru aceste companii nu contează istoria pământului răscolit, vestigiile culturale, mediul, viaţa şi sănătatea oamenilor. Totul este doar spre profitul lor. „Profitul“ României va fi, ca şi până acum, din „cerşitul din poartă în poartă“...

George RONCEA


Related Posts with Thumbnails