Ceea ce fac azi hackerii de la Romanian National Security este un fel de haiducie modernă care se leagă de aceea istorică prin:
-pedepsirea vinovaţilor pe căi specifice, directe, dincolo de lege.
-anonimatul relativ sau pseudonimul.
-apariţia episodică, la nevoie.
La fel ca şi haiducia istorică, în forma modernă haiducia trezeşte valuri de simpatie şi susţinere.
De fapt, haiducia a apărut din necesitatea de a face dreptate în condiţiile în care statul nu avea posibilitatea sau nu voia să acţioneze spre rezolvarea unor situaţii limită.
Avertismentul dat de haiduci prin atacarea boierilor sau a conacelor este înlocuit acum cu atacarea site-urilor. In lumea virtuală, un site este sinonim cu o casă, o proprietate particulară.
De pildă presiunii pe care mass-media occidentală a aplicat-o românilor în cursul anului trecut prin prezentarea în mod repetat ca pe o naţiune de infractori, RNS i-a răspuns prin desecurizarea site-urilor cu pricina şi postarea pe pagina lor de intrare a unor mesaje româneşti. Această acţiune a făcut mai mult decât discursul unei oficialităţi sau o acţiune în instanţă.
Acelaşi tratament l-au primit în cazul spânzurării simbolice a lui Avram Iancu şi patru site-uri ungureşti precum şi blogul extremistului Csibi Barna.
Este ca şi cum cineva ar intra pe o proprietate particulară păzită de zeci de mii de sisteme, ar pătrunde în casă, ar schimba mobila, ar vopsi-o în roşu, galben şi albastru şi la sfârşit ar lăsa şi un mesaj pe care nu ai fi dorit să îl auzi în viaţa ta. Şi, mai mult, ţi-ar lăsa impresia că pot face oricând acest lucru. Bun venit în Balcani! Adio, siguranţă!
Haiducii au fost întotdeauna un semn bun. De regulă, după apariţia lor, în societate aveau loc schimbări pozitive. Probabil că frica de ei şi imaginea de stat nevolnic pe care o creeau autorităţilor le obliga să ia măsuri.
Bravo lor! Le dedic şi eu două ,,şlagăre,, pe această temă.
Haiducul era numele dat acelor personaje din epoca modernă, în Balcani (mai ales în România, Bulgaria şi Serbia) pe seama căruia folclorul a pus de multe ori legende. În firul invariabil al acestor legende, haiducul jefuieşte pe cei bogaţi, mai ales pe boieri şi pe turci, şi ajută ţăranii cu o parte din pradă (în special pentru a avea susţinerea lor). Haiducii sunt personaje care au adunat în jurul lor mult romantism, fiind echivalenţi ai personajelor de tip Robin Hood din Occident. De aceea, deseori faptele lor erau cântate în balade populare.
Sursa:Wikipedia.
haidúc (haidúci), s. m. – 1. Soldat de infanterie din armata ungară. – 2. (Trans.) Paznic, vardist. – 3. Om în afara legii care se ocupa cu jaful, mai cu seamă ca protest împotriva dominației străine sau a nedreptății sociale, îndeosebi în perioada de la sfîrșitul sec. XVIII și începutul sec. următor. Mag. hajdú, pl. hajdúk (Cihac, II, 503), de unde și tc. haydud „muncitor ungur”. Poate să fi intrat în rom. prin tc. (Lokotsch 781; Ronzevalle 82) sau sl. (Miklosich, Slaw. Elem., 51; DAR; dar. cf. Berneker), cf. bg., sb. hajduk „tîlhar”, alb. hajdut (din tc.), rus. gaiduk. – Der. haiducesc, adj. (de haiduc); haiducește, adv. (ca haiducii); haiducie, s. f. (viață sau îndeletnicire de haiduc); haiducime, s. f. (ceată de haiduci); haiduci, vb. (a duce viață de haiduc).
Sursa: Viata fantastica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu