Sfântul Apostol Petru e pus de Biserica romano-catolică, nu numai primul Episcop al ei în Roma, ci şi “temelia” Bisericii lui Hristos.
După ei, Biserica se întemeiază pe Petru, pe un om.
Pe omul care tremura de frică în faţa unei servitoare, pe omul care s-a lepădat cu jurământ, că nu-l cunoaşte pe Hristos.
Căderile acestea i-au fost o smerire a firii sale prea pripite.
Pe omul care tremura de frică în faţa unei servitoare, pe omul care s-a lepădat cu jurământ, că nu-l cunoaşte pe Hristos.
Căderile acestea i-au fost o smerire a firii sale prea pripite.
Din reintegrarea sa în apostolie, romano-catolicii au scos prerogativele de drept divin ale supremaţiei papale asupra întregii Biserici a lui Iisus Hristos.
Poate că nu e numai o întâmplare, faptul că romano-catolicii şi-au legat atât de mult soarta de Apostolul Petru.
Poate că nu e numai o întâmplare, faptul că romano-catolicii şi-au legat atât de mult soarta de Apostolul Petru.
De la a declara că Petru este temelia Bisericii şi până la infailibilitatea Papei nu e nici un pas; dar până la declararea papei ca temelie a Bisericii, iarăşi nu e decât prea puţin. E curentă expresia: “Biserica este unde e Papa !” Toate acestea sunt deducţii şi dezvoltări logice, dar dintr-un principiu greşit: că Petru e temelia Bisericii. Temelia Bisericii e divinitatea Întemeietorului.
Poate că nu e fără legătura să le amintim confraţilor episodul de la arestarea Mântuitorului, când Petru a vrut să-L apere pe Iisus cu sabia, tăind urechea unui slujitor al stăpânirii.
Iisus i-a atras aminte: “Petre bagă sabia în teacă, fiindcă tot cel ce scoate sabia, de sabie va pieri !” (Matei 26, 52).
Şi Biserica romană a cam pus adeseori mâna pe sabie. La scadenţa istoriei i se aduc toate înainte. Cezarul îşi pretinde sabia luată.
De data asta, poate că sabia Papei va fi frânta. Altă cale de unificare a Bisericii nu rămâne.
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu