PETRE ŢUŢEA DESPRE PARTIDELE POLITICE

Partidele politice sînt cai la carul de aur al istoriei românilor; cînd devin gloabe, poporul român le trimite la abator.

ACATISTUL SFÂNTULUI DIMITRIE-CEL-NOU BASARABOV - DE SANDU TUDOR ( Rev. Gandirea, nr. 10, 1927)

Mărire Ţie Treime înţelegerea — neînţeleasă,

Mărire Ţie Fecioară deapururi curată Mireasă,

Mărire Vouă Arhangheli oştiri înaripate cereşte,

Mărire Vouă Prea-sfinţii aleşi pecetluiţi duhovniceşte,

Mărire Ţie Cuvioase Dimitrie cel nou Basarabov,

cel cărui cânta-vom acatest prin stihul acestui ceaslov.

Mărire Unuia-veşnic prin carele lumile ţin.

Mărire deapururi în veacuri. Mărire. Mărire. Amin.

I

Condac

O! Tu Doamne Tată tainic ce ţii lumile în palmă,

Strălucire fără umbră ce doar nimbul pot să-Ţi văd

ghicituri ca'n oglindă, chip de orbitoare valma ;

Tu ce treci în spaimă sfântă în orcane de prăpăd

dulce-apoi ca să ne'ngâni din cavalele de vis

toată vraja de minune ce ne-aşteaptă prin sicriu ;

O! Tu Cela ce'n Scripturi proorocii Tăi Te-au scris:

Dumnezeul peste oşti, Domnul Dumnezeul viu.

Ţie în talaz de dor îţi urcăm suflarea toată,

din ţărână pân'la stele, de la schivnic pân' la gloată,

de trei ori suprem suna-vom pentru Tine prea sfânt imn :

Aliluia, Aliluia, Aliluiià, Amin.

1

Icos

Din ţărâna aspră, drept Icoana Ta,

formă împlinită cu mâna m'ai strâns.

Sub lumina-Ţi sfântă mi-arse huma grea,

pârguind spre carne de viaţă pătruns.

Şarpele cel verde mi-apleacă din pom

creanga grea cu fructul morţii purpurat,

de se-aprinse oarbă pofta mea de om ;

şi-am muşcat din miezul primului păcat.

Rupt de veşnicie trup m'am înmulţit.

Număr de nisipuri fiii lui Cain,

din turn vavilonic spre cer clădărit,

Ţi-asvârleau pe arcuri săgeţi în venin.

Dar Tu, Doamne Sfinte, printr'un darnic semn,

dragoste sub chipul omului Te-ai dat.

Noi Ţi-am spart chivotul pe cruce de lemn,

Tu ne-ai dat prin moarte trupul înviat.

Re'ntrupaţi în Tine Bisericii vii,

într'olaltă sfinţii ca viţa de vin

în butucul Vieţii, rodesc sfintei vii

strugurul de jertfă, sânge de sfânt chin,

plinătatea lumii să se împlinească.

Intru-aceasta, Doamne, din stih de ceaslov,

în suiri cânta-vom, să se proslăvească,

unuia în Tine sfânt Basarabov :

Bucură-te mlădiţă din Biserica vie,

Bucură-te aluat de cerească bucurie,

Bucură-te cel vămuit prin foc de 'nfricoşare,

Bucură-te os-tare spre zidit în altare,

Bucură-te văpaia dornică să ne îndrume,

Bucură-te revărsare harică în lume,

Bucură-te vădire că se schimbă pământul,

Bucură-te întărirea nădejdii în Sfântul,

Bucură-te împlinire în trupul lui Hristos,

Bucură-te aşezare la locul cel frumos,

Bucură-te temelie în fildeş de oase,

Bucură-te în racla de moaşte, luminoase,

Bucură-te Dimitrie-cel-nou, Cuvioase.

Acatistul Sfântului Dimitrie cel Nou Basarabov – în viziunea Părintelui Daniil Sandu Tudor

            În anul 1927 Sandu Tudor va surprinde cititorii revistei „Gândirea“[1] cu publicarea unui amplu poem, cunoscut credincioşilor sub denumirea de Acatist. Scriitorul dedică o poezie religioasă protectorului capitalei, Sfântul Dimitrie cel Nou Basarabov ale cărui moaşte se găsesc în Biserica Patriarhiei. 

            Termenul de acatist[2] provine din grecescul „akathistos“ ce se traduce „stând în picioare,“ fiind o formă veche de imn închinat unei persoane sfinte. Acatistul aparţine cultului bizantin, având o formă fixă, fiind format dintr-o succesiune de douăsprezece condace şi icoase. Termenul de „condac“  desemna în vechime băţul pe care se înfăşurau manuscrisele de pergament sau hârtie. Prezentarea succintă a vieţii sfântului elogiat se realizează în strofele denumite „icos“  - termenul provinind din cuvântul grecesc care înseamnă „casă.“  Acatistul Sfântului Dimitrie cel Nou, respectă întru totul tipicul tradiţional, fiind format din treisprezece condace şi douăsprezece icoase, fiecare având un număr rânduit de versuri. Textul este o amplă  prezentare a vieţii Sfântului Dimitrie, respectând întru totul metrica şi ritmica vechiului acatist de tip bizantin. Scriitorul aduce nou metafore cu valoare de simbol şi muzicalitatea versurilor.

            În anul 1928 Sandu Tudor va depune la Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române spre cercetare şi aprobare, poezia de rit bizantin, publicată cu puţin timp în urmă în paginile revistei „Gândirea,“ în speranţa că lucrarea va fi învestită cu valoarea de rugăciune, pentru a „fi întrebuinţată de credincioşi în pioasele lor citiri şi mângâieri duhovniceşti, fără temere de erezie sau inovaţie nepotrivită învăţăturii Sfintei noastre Biserici ortodoxe.“[3] La scurt timp, mai exact la data de 13 iunie 1928, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române aprobă tipărirea lucrării, apreciindu-i „valoarea ei atât din punct de vedere literar, cât şi din punct de vedere al păzirii intacte a adevăratei învăţături a Sfintei noastre Biserici.“[4] Astfel, actul respectiv certifică decizia Bisericii de a introduce compoziţia religioasă în rândul celor recomandate de cultul ortodox spre citire. Precizăm că scriitorul se numără printre puţinii laici ortodocşi care au reuşit să compună o creaţie poetică atât de amplă închinată unui sfânt. 

            În anul 1942 Sandu Tudor va tipări Acatistul la Editura Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă. În Cuvânt înainte mărturiseşte cititorilor câteva amănunte biografice cu privire la motivul care a stat la baza creării acestei poezii de rit bizantin. „Am început acatistul acesta în înserarea Sâmbetei Morţilor, ajun al Sfintei Duminici a Rusaliilor. Sunt cincizeci de zile de la trecerea din această viaţă a celui mai tânăr dintre ai mei. O rugăciune pocăită Sfânt – Domnului, Cel cu nume de taină, Cel peste cugetele noastre, Nădejdea cea din veac în veac. Pentru aşezarea la loc de linişte a sufletului fratelui meu, Eugeniu.“[5] De asemenea, face câteva precizări cu privire la importanţa şi rolul pe care poezia de rit bizantin o are în traseul de înduhovnicire al fiecărui credincios. „Acatistul este o mare cântare duhovnicească, tipică evlaviei creştin-răsăritene. Dintre toate măreţiile solemnităţi de la curţile crăieşti ale Ţaringradului, poate cea mai măreaţă, mai impunătoare era tocmai această slujbă a «Imnului Acatist», care în greceşte înseamnă «sfântul cântec în picioare». Nici luminatul Împărat nu putea să se abată de la canon şi să se aşeze cumva jos în vremea zicerii lui. La auzirea lui trebuie să stai neclintit, drept ca o lumânare care arte în încremenită slăvire. Acatistul face parte din mistica liturgică, din ceea ce se cunoaşte în ortodoxie prin: «închinare neîntreruptă» sau «slăvire neîncetată». [...] Cum spunea un bătrân schimonah din Muntele Atonului, el e o «roată heruvică de cântec şi smerenie» care sue, sue mereu. [...] Măreţia şi măestria lui e îndoită: una, din afară, de sunet şi culoare bine măsurată, cealaltă, lăuntrică, de descoperire şi tâlc dogmatic. Închis în tiparul unui canon aspru şi dinainte hotărât în cele mai mici amănunte, desăvârşirea aceasta formal rece, ca precizia unui misterios cristal, e de fapt, numai un fel a stăpâni şi ordona aprinderile spirituale ce trebue să izbucnească din inimile noastre. [...] Aşa, după un «condac» - ceea ce în elineşte înseamnă iatac – după această scurtă rugăciune intimă, ce totdeauna e un dramatic dialog cu Dumnezeu, urmează fără abatere un «icos» - adică momentul – bucată imnologică mai mare şi narativă şi care la rândul ei se încheie cu o litanie, cântec de laudă. Ritmul acesta creşte de douăsprezece ori de-a-lungul vieţii întregi a sfântului sau sfintei căruia îi e închinat acatistul, îmbinându-se într-un tot nedespărţit. Cele douăsprezece cicluri interioare, odată terminate, acatistul se începe iară de la capăt şi aşa pururea, la nesârşit, către starea de răpire. [...] Fără îndoială, nimeni nu poate să primească şi să înţeleagă, necum să încerce o bucurie, sorbind din acest fel de poezie, dacă nu a fost niciodată chinuit de foamea şi setea contemplării.“[6]

Panerezie. SĂPTĂMÂNA DE "RUGĂCIUNE" ECUMENISTĂ - BRAŞOV. Să nu le ajute Dumnezeu!

De miercuri până pe 25 ianuarie, la Braşov, are loc „Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor 2012".
La evenimentul religios  participă toate cele şapte biserici istorice din Braşov - Biserica Ortodoxă Română, Biserica Romano-Catolică, Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică), Biserica Reformată, Biserica Evanghelică-Lutherană (maghiară), Biserica Evanghelică C.A. (germană) şi Biserica Unitariană.
Timp de o săptămână, creştini din întreaga lume şi cei din Braşov vor participa la un program special de rugăciune. În acest an, tema „Săptămânii de rugăciune" a fost aleasă de bisericile din Polonia cu mottoul: „Toți vom fi schimbați prin victoria Domnului nostru Isus Cristos". În fiecare din bisericile unde vor avea loc serile de rugăciune vor fi organizate şi colecte, banii strânşi urmînd a fi folosiţi pentru ajutorarea Centrului de Asistenţă de la Timişul de Jos şi pentru Centrul de Asistenţă «Sfîntul Anton» de la Timiş. Iată programul de rugăciune.

• miercuri 18 ianuarie -Biserica Romano-Catolică Braşov-Blumăna

„Inima sfântă a lui Isus” (Str. Zizinului Nr. 7)
Dănuţ-Gheorghe Benga
ortodox

• joi 19 ianuarie- Deutsch-Evangelische „Bartolomeus”-Kirche

(Str. Lunga Nr. 251)
Csiszér Albert András
romano catolic

• vineri 20 ianuarie -Biserica Unitariană

(Str. Dr. Victor Babeş nr.1)
Kassay Géza
reformat

• sâmbăta 21 ianuarie- Biserica Reformată din Centru

(Str. Şaguna Nr. 3)
RUGĂCIUNEA ENORIAŞILOR 
Se roagă scurt din fiecare confesiune câte 2  persoane laice în limba maternă
Între rugăciuni sunt cîntece din Taize

• duminica 22 ianuarie- Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” (Piaţa. Sfatului)

Moldovanu Enil
greco catolic

• luni 23 ianuarie - Biserica Evanghelică maghiară

(Str. Iuliu Maniu Nr. 2)
Szász Ferenc,
unitarian
marţi

• 24 ianuarie- Biserica Reformată „Casa Speranţei”

(Str. Moldovei Nr. 2)
Koszta István,
evanghelic maghiar
miercuri

• 25 ianuarie - Biserica Greco-Catolică „Sf. Petru”

(Str. Zizinului Nr. 24 / A)
Peter Klein,
sas evanghelic

În fiecare biserică rugăciunea va începe zilnic la ora 18.00.

Sursa: Braşovul tău