Sunt foarte optimist în privinţa viitorului Neamului
Românesc. Poporul român e cel mai adaptabil popor la învăţătura
creştină. N-am dus niciodată un război de cucerire, ci numai de
apărare. Exact poziţia Bisericii.
Faptele Neamului nostru de mii de ani sunt numai creştine.
N-am luat nimic de la nimeni. Nouă toţi ne-au luat. Ruşii pe-o parte,
ungurii pe-o parte, bulgarii la fel. Adică ce, suntem marfă fără
stăpân? Doar suntem fiii lui Decebal! Decebal n-a murit!
- mărturie consemnată de Crina Palas
Sursa: revista VEGHEA
Cum va rezista neamul românesc?
Va
avea neamul românesc, după părerea mea, o mare misiune. De ce? Nu
pentru că am avut un Ştefan cel Mare în Moldova, un Mihai Viteazul pe
care-l susţin cu tot sufletul, în partea astălaltă şi Vlad Ţepeş. Nu
pentru asta. Ci pentru că neamul românesc nu a uitat bătaia clopotelor.
Dacă tu cauţi viaţa ca un vierme, primeşte plată, dar de vierme. E
copleşitor, zice sfântul Grigore, căci învinge aspectele nevăzute ale
vieţii, ale existenţei pozitive ale vieţii. Dacă reuşiţi să suportaţi
lumea aşa cum e, aţi ieşit din categoria viermilor; intraţi în
categoria omului. Şi nu-i uşor. De aceea am vrut să vă văd şi eu, ca să
vă trăiesc. Că nu-i de-ajuns să mă iubeşti, trebuie să mă trăieşti.
Orice roman are o mişcare interioară trecătoare, dar o are când aude
bătaia clopotelor. Pentru că România nu a dus niciodată un război de
avangardă, adică de înaintare, ci de avanpost, de apărare. Avem voie să
ne apărăm. Şi ţara românească nu a vrut nicio palmă de pământ să ia de
la vecini. Atacată din toate părţile: ba de unguri, ba de ruşi, ba de
turci şi de greci. Toţi vor să tragă de noi. Şi a trecut un grup,
cântând nu în cuvinte romaneşti, ci ungureşti şi un oarecare Otto, cu
care făceam fotbal împreună. „Măi, Otto, tu eşti ungur”? Da!,
aşa cu emfază la mine. „Aţi uitat că sunt şi eu roman”. Şi m-am suit pe
banca aia şi am vorbit o jumătate de zi şi m-a făcut primar în oraşul
ăla. În trei zile am scos toţi ungurii de-acolo, asta am făcut în primul
rând. Cu nicio condiţie, nici nu am vrut să stau de vorbă. M-au dat în
judecată. Revenise axa: Budapesta – Bucureşti – Zărneşti. Bineînţeles
că nu m-am jucat cu viaţa mea, dar aveam o răspundere de român. M-au
condamnat bineînţeles, dar nu s-a aplicat. Asta era la Braşov. Dar pe
urmă i-am pus şi eu în mişcare. La proces a venit o parte din oraş, plus
cetăţile de-acolo. Şi-am zis: Mi-am făcut datoria. Şi m-a luat Aiudul… Deci pregătiţi-vă să rezistaţi unde nu vă e voia, printre pietre.
Dragii
mei, trebuie să alergăm după două lucruri. De ce Mântuitorul a spus să
fiţi înţelepţi ca şerpii? De ce a ales animalul acesta atât de fioros,
de înspăimântător – şarpele? V-aţi gândit vreodată? Şarpele nu moare,
orice i-ai face, numai dacă-l loveşti în cap. Aşadar, fereşte capul!
Fiecare a văzut un şarpe şi şi-a dat seama că dacă îl loveşte în cap
tot nu moare şi Mântuitorul e capul nostru şi trebuie păzit cum îşi
păzeşte şarpele capul. Nu fugi la Hristos, ai pierdut tot! Cine este
Hristos? „Eu sunt Cel ce sunt” este. El e totul. Deci de aceea să fim
înţelepţi ca şerpii. Dar acuma am pus mâna pe vierme. Ce înseamnă că am
pus mâna pe vierme? Mă rog să mă ia şi pe mine în plimbarea lui. Să
caut şi eu viaţa. Sunt călugăr şi vă rog să mă scuzaţi, nu vă invit că
sunteţi neputincioşi, dar dac-aţi îndrăzni, e cel mai mare lucru:
călugăria.
[1] Interviu înregistrat în data de 13 martie, 2010.
cititi integral aici.
