Sfinţii închisorii de la Aiud. Meditaţie creştină a lui Traian Trifan.

Omul are trei prieteni:

Aurul: ne împlineşte dorinţele până suntem sănătoşi, la boală ne părăseşte.

Fiinţele dragi: ne ajută la greu, în suferinţe-boale, ne însoţesc până la mormânt, unde rămânem singuri.

Hristos: Unicul şi singurul ajutor după moarte. Ferice de cine şi l-a dobândit prieten în timpul vieţii.

VEGHEA: Prin suferinţă, spre mântuire. Poemul suferinţei şi învierii lui Radu Gyr.

Cu toată bogăţia sa indiscutabilă, limba română nu va reuşi vreodată să cuprindă tot ceea ce ar trebui spus despre suferinţa născută şi crescută hiperbolic, grotesc, diabolic în închisorile comuniste. Vina nu este, desigur, a limbii române nici măcar pe departe. Vina o poartă acei care, cuprinşi de iureşul satanic al “idealurilor comuniste”, au crezut că se pot aşeza, luciferic, în locul lui Dumnezeu, devenind ei înşişi creatori de oameni. Iar omul nou creat de ei ar fi trebuit să fie nimic altceva decât omul fără suflet, omul transformat în necuvântătoare, omul lozincard, incapabil să gândească şi să simtă altceva decât i se dictează.
Limba română s-a metamorfozat ea însăşi în suferinţă şi s-a aşternut, în chip minunat, pe filele curate din sufletul deţinuţilor, făcând „lacrimi din lacăte,/ plâns din zăbrele”. (R. Gyr – „Blestemul Aiudului”)
Cum am putea înţelege noi astăzi, cufundaţi în comoditatea unui confort tehnologic, precaritatea vieţii materiale pe care elita interbelică a suportat-o în temniţele comuniste? Noi condamnăm comunismul pentru că primele litere le-am scris la lumina lămpilor cu gaz şi pentru că stăteam la cozi interminabile pentru procurarea alimentelor. Dar ne e teamă să mergem mai departe, mai adânc, şi să vedem care era viaţa deţinuţilor politic: fără lumină, fără hrană, în schimb cu torturi inimaginabile fizice, psihice, sufleteşti, supuşi unui proces de des-fiinţare (zis reeducare), de spălare a creierelor, întocmit de minţi diabolice. Creion şi hârtie? Haine? Ziare? Veşti de acasă? Cărţi? Hrană? Drept la cuvânt? – nici măcar în visurile puţinului somn permis nu-şi mai făceau prezenţa.
„Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată,
şi umbra celeilalte vieţi
căzu de pe noi măcinată
ca tencuiala de pe pereţi”. (R. Gyr – „Vieţaşii”)
Iată de ce vorbeam despre chipul minunat în care, luând înţeles de cuvânt, suferinţa se transformă în rimă, se scrie pe file de suflet cu pana muiată în sânge, pentru ca peste ani, după eliberarea din lanţuri, să se descotorosească de codul Morse şi să ia auz de cuvânt şi, mai târziu, formă de cuvânt. Au apărut astfel mii de versuri, sute de autori, zeci de stiluri, toate îngemănate într-un poem al suferinţei şi totodată al credinţei, al nădejdii, al dragostei. Dacă trupul putea fi chinuit, torturat, nimicit, sfârtecat, ucis, sufletul a reuşit de cele mai multe ori să se elibereze şi să năzuiască spre Viaţă. Cu rana trupului e scrisă astfel biruinţa sufletului.
Suferinţa din temniţele comuniste depăşeşte chiar suferinţa lui Iov, prin aceea că lupta cea mare a dus-o acum diavolul mai ales pentru pierderea sufletelor deţinuţilor, pentru deposedarea lor de conştiinţă, scânteia dumnezeiască din om, şi transformarea în instrumente la rândul lor diabolice.

Studiu: Substanţă cancerigenă în mai multe sucuri comercializate în Europa.

Sucurile de fructe consumate de milioane de copii din mai multe state europene ar putea conţine o substanţă cancerigenă, au avertizat oamenii de ştiinţă danezi. Aceştia au descoperit în băutură un nivel ridicat de antimoniu, substanţă care în cantităţi mari poate fi mortală.

Cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga au descoperit că sucurile analizate conţin, în medie, o cantitate de antimoniu de 2,5 ori mai mare decât cea permisă.

Oamenii de ştiinţă cred că substanţa dăunătoare provine de la sticlele în care sunt îmbuteliate sucurile. Substanţa descoperită în sucuri poate provoca probleme la nivelul plămânilor şi al inimii, informează Daily Mail.

Studiul cercetătorilor danezi ridică semne

de întrebare referitoare la sănătatea a milioane de copii din întreaga Europă, motiv pentru care au dispus începerea unei anchete.

Oamenii de ştiinţă nu au făcut publice numele companiilor

producătoare ale sucurilor ce conţin substanţe dăunătoare. "Deşi concentraţia de antimoniu descoperită în sucuri depăşeşte cu mult limita normală, nici o măsură legală nu a fost luată până în prezent. Asta pentru că nu există legi pentru astfel de cazuri", a declarat Claus Hansen.

Cercetătorii au studiat 42 de tipuri de suc (de coacăze, căpşuni, zmeură şi cireşe amare) din state precum Danemarca, Scoţia şi Grecia

.

Antena3.ro

Prezenţa lui Iisus în poezia creştină de închisoare a lui Radu Gyr.

Categoria cea mai caracteristică a poeziei creştine de închisoare se cristalizează în jurul temei prezenţa lui Iisus. O putem numi „prezenţa Iui Iisus pe această talpă de iad", pentru că aceasta este semnificaţia ei profundă: coborârea Iui Iisus în iad. Iisus este acolo unde este omul. El a luat lotul asupra sa, tot ceea ce este omul, tot ceea ce trăieşte omul. Iisus este săracul printre săraci, cel bătut printre cei bătuţi, prizonierul de alături, şi cel care trăieşte moartea împreună cu cei care mor.

Voi da aici două exemple. Primul este poezia, cu statut clasic, a Iui Radu Gyr, „Iisus în celulă":

„Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.

O, ce trist şi ce nalt părea Crist!

Luna venea după El, în celulă

şi-L făcea mai înalt şi mai trist...

Uimit am sărit de sub pătura sură:

- De unde vii, Doamne, din ce veac?

Iisus a dus lin un deget pe gură

şi mi-a făcut semn ca să tac.

S-a aşezat lângă mine pe rogojină:

- Pune-Mi pe răni mâna ta!

Pe glezne-avea urme de cuie şi rugină

parcă purtase lanţuri cândva.

Oftând şi-a întins truditele oase

pe rogojina mea cu libărci.

Luna lumina dar zăbrelele groase,

lungeau pe zăpada Lui, vărgi.

Părea celula munte, părea Căpăţână...

Când m-am deşteptat din afunda genună,

miroseau paiele a trandafiri.

Eram în celulă şi era lună,

numai Iisus nu era nicăieri...

Am întins braţele, nimeni, tăcere.

Am întrebat zidul: niciun răspuns!

Doar razele reci, ascuţite-n unghere,

cu suliţa lor m-au străpuns...

- Unde eşti, Doamne? am urlat la zăbrele Din lună venea fum de căţui...

M-am pipăit... şi pe mâinile mele,

am găsit urmele cuielor Lui".

„Iisus în celulă" este poezia prezenţei Iui Iisus. Este aici un dublu proces, săvârşit în misterul credinţei. Pe de o parte, Iisus se identifică "cu suferinţa omului: intră in celulă, poart zeghe („zăbrelele groase, / lungeau pe zăpada Lui, vărgi"), are pe glezne urme de lanţuri, se întinde trudit - trudit ca orice prizonier-pe rogojina prizonierului. Este suferinţa pe care o ia asupra Sa - o suferinţă pe care o adaugă patimilor Sale sau, mai bine spus, care deja a făcut parte din patimile Sale. Îi sus poartă întreaga suferinţa omului, acesta este Iisus pe Golgota (Locul Căpăţânii). Iisus care rămâne, cum spunea Pascal, în agonie etemă. Pe de altă parte, Iisus îi dăruieşte omului propria Lui suferinţă („urmele cuielor" şi senzaţia suliţei în coaste), o suferinţă de o altă natură pentru că este suferinţa prin care a mântuit lumea. Îl iniţiază pe om în taina iubirii jertfelnice şi îl face părtaş la ea. Suferinţa omului şi suferinţa lui Dumnezeu se confundă în comuniune de iubire şi de jertfă.

Al doilea exemplu pe care îl voi da are aceeaşi calitate antologică. Este vorba de „Clopotele din Aiud" din oratoriul Calvar de Traian Popescu. „Clopotele din Aiud" sunt plasate central în oratoriu, ca o axă sau ca la o întretăiere de drumuri. Vin imediat după partea care se cheamă „Deznădejde" şi înaintea celei care descrie „Infernul Piteşti-Gherla".

„Bat clopotele-n turlă sus

La o biserică-n Aiud

Şi parcă glasul lui Iisus

De peste veacuri îl aud

Încet atâta de încet

Răsună şoaptele divine,

În ceruri sau în Nazaret

Cei osteniţi veniţi la Mine (Mt 11,281).

Bat clopotele altor vremi

Armonios ca şi acum,

Plângi, tristă mamă, şi mă chemi

În noaptea sfântă de Crăciun.

O! Blândule Mântuitor,

Cu Tine toţi cei dragi suspină,

Revarsă-n inimile lor

Potop de tihnă şi lumină

în calde melodii de-argint

Bat clopotele tot mai tare

Celor ce suferă alint

Iar celor ce nu cred, „chemare"!

„Clopotele din Aiud" sunt ca o poartă. Prin această poartă se va coborî în infern. Plasate la intrarea în infern, clopotele vestesc prezenţa Iui Iisus şi arată că omul care coboară în suferinţă şi moarte este însoţit de El, Cel care a fost acolo, cunoaşte iadul şi îl învinge.

Şi într-adevăr, la sfârşitul infernului se aude rugăciunea „O Doamne! Când noaptea vierii se lasă peste mine / Tu singur eşti nădejdea, ridică-mă la Tine!". O coborâre în iad şi o ridicare din iad, pe axa prezenţei Iui Iisus.

- fragment din conferinţa “Poezia şi muzica Gulagului românesc”, susţinută de doamna Monica Popazu în cadrul Colocviului “A intra în Împărăţia Cerurilor cântând”, organizat de Fundaţia Hjelmseryd, Suedia, în perioada 21-22 august 2006. Textul conferinţei (trades din limba daneză de autoare) ne-a fost pus la dispoziţie de regretatul luptător anticomunist Traian Popescu, invitat special al fundaţiei suedeze.

Cum sunt promovate paşapoartele biometrice la Braşov? De la 1 martie s-au mărit taxele pentru eliberarea paşapoartelor temporare!

Din 11 ianuarie până pe 26 februarie au fost aproape 1.300 de solicitări pentru paşapoarte cu cip şi puţin peste o mie de cereri pentru documente simple. Totul este legat de bani şi de timp. Un paşaport electronic costă 266 de lei, ceea ce înseamnă taxa de paşaport şi cea consulară, este gata în maximum 20 de zile dar este valabil 5 ani. Taxele pentru documentul simplu temporar ajung începând cu acestă lună până la 214 lei şi asta pentru că la cele pentru paşaport şi taxa consulară se va mai adăuga un tarif suplimentar de 100 de lei. Astfel începând de ieri, tarifele pentru eliberarea paşapoartelor simple temporare au fost majorate. Astfel, cine are nevoie de acest document, va trebui ca, în loc de 64,2 lei să achite la CEC 82 de lei, iar la Trezorerie să mai dea 32 de lei, taxă consulară, precum şi 100 de lei, tarif suplimentar. În schimb, pentru eliberarea paşapoartelor biometrice, tarifele au rămas neschimbate, adică 234 de lei, ce trebuie achitaţi la CEC şi 32 de lei, taxă consulară, ce trebuie plătiţi la Trezorerie.

Creşteri.

Ţinând cont de faptul că paşaportul simplu temporar este valabil doar 1 an şi costă aproape la fel cu cel electronic se aşteaptă ca solicitările pentru documentele biometrice să crească şi mai mult. Aici se mai pune la socoteală şi faptul că peste 120 de misiuni diplomatice din SUA, Canada, Italia şi Spania au fost dotate cu aparatură necesară procesării cererilor şi reînnoirii documentelor fără ca persoana stabilită în străinătate să mai fie nevoită să vină în ţară.

Sorin Focşa
Braşovul Tău