Reputatul profesor Ovidiu Moceanu declară: Nu există perspectiva creştină în "Istoria" lui Nicolae Manolescu

Nu există perspectiva creştină în “Istoria critică a literaturii române”, scrisă de Nicolae Manolescu. Nu există pentru că nu există organul de receptare a unui astfel de mesaj. Nici el, nici critica literară, în general, nu şi-au propus acest lucru. Au fost două dificultăţi: neştiinţa, incompetenţa adică, şi poate un duh care împiedică personalitatea respectivă să descopere adevărul în această privinţă, fiindcă în momentul în care ţi-ai propus să vorbeşti despre acest lucru trebuie să fii şi întărit duhovniceşte.

Tratatul de la Lisabona reintroduce pedeapsa cu moartea în "situaţii de criză"

In 20 februarie 2008 a avut loc o intrunire la Parlamentul German din Munich, cu scopul discutarii Tratatului de la Lisabona.
La aceasta intalnire, Profesorul Schachtschneider, Facultatea de Stiinte Umaniste - Universitatea din Nuremberg, a scos la lumina un paragraf care nu a fost mentionat inainte. Profesorul Schachtschneider a explicat ca paragraful nedezvaluit va insemna, odata cu ratificarea Tratatului de la Lisabona, reintroducerea pedeapsei capitale in Europa. Pedeapsa capitala se va aplica in cazul unor infractiuni ca rebeliunea si revolta populara, si pe timp de razboi. (Cand nu suntem in razboi si cine va defini rebeliunea si revolta?)
Profesorul Schachtschneider a facut observatia ca aceasta clauza e deosebit de revoltatoare pentru ca a fost inteligent ascunsa intr-o nota de subsol a unei note de subsol si nu ar fi putut fi detectata de nimeni altcineva in afara unui cititor super-expert.
NOTA: Daca nu stiti ce e “Vara furiei”, cititi stirea asta.

E vorba de ceea ce s-ar putea intampla in Europa in aceasta vara, din cauza crizei economice. Astfel de situatii sunt posibile dar si evitabile. Cum? In primul rand asa. Trebuie sa fim mai inteligenti decat ei. Si sa-i sprijinim pe cei care ne ajuta sa intelegem natura si intentiile mega-structurii numite EU si pe cei care nu accepta regulile ei. Bietii irlandezi, englezi, sau altii ca ei, care fac nazuri cand vine vorba sa accepte Tratatul. Ce galagios au cerut Referendum in Parlamentul European - video. Se pare ca vor fi printre cei mai afectati de criza. Asa patesc neascultatorii.
Ca o observatie: ce coincidenta ca tocmai acum au avut loc cateva incidente sangeroase in comunitati din SUA si Europa, tocmai la tanc ca sa justifice modificari in legislatia portului de arma care sa ne dezarmeze si mai mult.
Cititi articolul original aici
Incercati sa vedeti si filmele de mai jos, astea pentru ca va vor ajuta sa intelegeti cum e posibil sa fim tratati cu atata lipsa de consideratie fata de anumite nevoi ale noastre (cum sunt cele de a fi liber si demn). Adevarul e terifiant dar trebuie privit in fata pentru ca numai asa putem sa intelegem in mod real situatia. Si altfel nu putem gasi solutii.
AMERICA - Freedom To Fascism (Subtitrat in romana)
The Ocult World of Commerce (Pentru ei suntem doar NUMERE)
End Game (Subtitrat in romana)
Vezi si altele


Sursa: http://zonadecriza.wordpress.com/
www.victor-roncea.blogspot.com

Naţiunea suspectă

Jurnalul Naţional: Mihai Ungheanu a încetat din viaţă

“Sunt preocupat să pun în ordine nişte manuscrise pentru o viitoare carte. O carte intitulată «Cominternul după Comintern», o suită de articole apărute în presă prin care vreau să demonstrez că de fapt mentalitatea şi metodele cominternului nu au dispărut după 1989, ba chiar au luat proporţii. Acest lucru mi se pare de ordinul evidenţei.
M-a interesat literatura de idei, în primul rând. Multe din cărţile care nu ţin de eseu sunt şi ele litera­tură de idei. Îmi plac în egală măsură toate genurile, speciile lite­rare, dar mărturisesc că am înclinat mult către proză. Am scris cronică literară ani de zile. I-am închinat lui Marin Preda cartea «Marin Preda, vocaţie şi aspiraţie». A apărut în 1973, iar în anul 2002, pentru că trebuia dusă până la capăt, a apărut şi a doua ediţie. Din anul 1973, anul în care a apărut prima versiune, scriitorul a tipărit până în 1980 mai multe cărţi şi trebuia să dau o vi­ziune finită asupra întregii opere. A doua ediţie s-a numit la fel, dar, evident, cu capitole în plus, pentru cărţile care nu apăruseră încă în 1973.
Pentru cei din generaţia mea, cel mai important lucru a fost supra­vieţuirea. Eu cred că am reuşit prin activitatea mea de critic literar să fac aşa ceva, prin cărţile pe care le-am tipărit. Regret că nu am scris cât de mult am dorit şi pe temele pe care le-am dorit.
Pasiunea pentru scris este inevitabilă, până la urmă, pentru un intelectual care vrea să comunice cu cei din jur şi cu publicul. Am făcut facultatea de litere, care m-a dus direct la presă, la gazetărie şi, evident, la scris, aşa că era prescrisă traiectoria mea. În ceea ce priveşte viaţa politică, m-am ţinut departe de ea până în 2000, cu convingerea că nu este un loc ideal de existenţă, dar am ajuns la concluzia că, dacă nu intri în politică, nu poţi rezolva anumite chestiuni de ordin profesional, nu poţi să duci până la capăt, pentru tine şi pentru alţii, o sumă de acţiuni începute, aşa că am intrat în politică, dar concluziile sunt, ca pentru oricare inte­lectual, decepţionante, dezamă­gitoare.
Cred că politica mi-a adus numai decepţii. Mi-aduc aminte cum s-a făcut revizuirea Constituţiei din 2003, şi acţiunea asta făcută în grabă şi neserios m-a făcut să părăsesc prin demisie Parlamentul.
În adolescenţă visam să joc rugby. Acum nu mai am visuri. Însă eu eram, din păcate, în provincie, unde nu se făcea acest sport, şi situaţia spune foarte multe despre vise şi posibilităţi. Nu îmi place să visez... îmi place să-mi propun lucruri tangibile.”
Mihai Ungheanu 17 martie 2008

CURENTUL: Nicolae Manolescu şi inima lui subţire

Într-un număr recent al revistei eoliene „Academia Caţavencu“, criticul literar Alex. Ştefănescu e descris, ca un clasic pupător al fundului pe care-l poartă în pantaloni, pe marele Nicolae Manolescu. Să fie chiar aşa? Am în faţă cartea lui Ştefănescu, „Întâmplari“, apărută în 2000 la editura „Institutul European“. O deschid la pagina 51, în dreptul pamfletului „Nicolae Manolescu şi călugăriţa“, unde dom’ profesor nu numai că nu capătă pupături în fund, dar e zugrăvit ca un ins rece, având o inimă egală în subţirime cu buzele sale celebre.Despre ce este vorba? Manolescu, aflat în plină ascensiune politică, e căutat de o călugăriţă la redacţia revistei „România literară“. „I-am spus călugăriţei că Manolescu nu vine la redacţie decât o dată pe săptămână, joia, şi că nici nu-i cunosc numărul de telefon (fiindcă refuză să şi-l declare)“. În loc să plece, femeia rămâne câteva zile şi câteva nopţi în redacţie, aşteptându-l pe Manolescu, al cărui ajutor îl dorea cu orice chip, în numele mănăstirii sale. „Ziua stătea pe coridor, în picioare, ca o statuie a resemnării, iar noaptea îşi aşternea pe jos un fel de şal scos din desagă şi se ghemuia pe el“.Toată lumea e impresionată de aşteptarea călugăriţei, mai puţin Manolescu. În ziua când în sfârşit apare la redacţie, fluierând nepăsător, el nu găseşte pentru toată povestea un comentariu mai uman decât:„- Îţi dai seama că în toată perioada asta a stat nespălată!“Pamfletul este scris cu mână de maestru, deşi un observator neutru îşi poate pune întrebarea: „dacă Alex. Ştefănescu este atât de empatic cu aşteptarea călugăriţei, de ce nu dovedeşte pic de înţelegere faţă de Nicolae Manolescu, colegul său de redacţie, care şi el putea să traverseze un moment prost, cauzat, să spunem, de una din acele dimineţi angoasante, proprii unui slujitor al slovei scrise?“

Cătălin MIHULEAC