Parintele Arsenie Boca: Razboiul nevazut

„Câte unii mai aprinşi la minte, fie de la fire, fie de la boli, neavând cercarea dreptei socoteli, scâncesc în inima lor după daruri mai presus de fire, îmbulziţi nu de vreo virtute, ci de iubirea de sine. Având aceştia iubire fără minte pe care vor să o cinstească cu daruri mai presus de fire, Dumnezeu îngăduie duhului rău să-i amăgească desăvârşit (Tesaloniceni 2,11) ca pe unii ce îndrăznesc să se apropie de Dumnezeu, necuraţi la inimă. De aceea, pentru îndrăzneală, îi dă pe seama vicleanului să-i pedepsească. Astfel, când atârnă de la Dumnezeu o atare pedeapsă pentru oarecare, îl cercetează Satana luând chipul mincinos al lui Hristos, şi, grăindu-i cu mare blândeţe, îi trânteşte o laudă, cu care-l câştigă fulgerător şi poate pentru totdeauna, ca pe unul ce, pe calea cea strâmtă (Matei 7, 14.) şi cu chinuri ce duce la împărăţie, umblă după "plăceri duhovniceşti". Iată-l cu momeala pe gât. De-acu, după oarecare şcoală a rătăcirii, când încrederea îi va fi câştigată desăvârşit şi-i va fi întărită, prin potriviri de semne prevestite ajunge încrezut în sine şi în hristosul lui, încât şi moarte de om e în stare să tacă, întemeindu-se pe Scriptură.”

 

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.

Valori reprimate: sociologul martir Traian Braileanu (1888-1947, asasinat in temnita Aiudului)

1. Una dintre grupările sociologice cele mai văduvite din cultura română este Grupul de la Cernăuţi condus şi iniţiat de profesorul Traian Brăileanu. Cele mai semnificative informaţii despre această grupare le-am obţinut de la cel mai important membru al grupului, prof. dr. Leon Ţopa şi din memoriile marelui sociolog român Traian Brăileanu. Aflat în închisoarea de la Aiud, profesorul T. Brăileanu începe să-şi redacteze memoriile, ajungând cu mărturiile până la anul 1910. Manuscrisul a fost pus în circulaţie pentru prima dată de cercetarea noastră.

2. Personalitate sociologică cea mai contestată până înainte de 1989 a fost Traian Brăileanu. Profesorul Traian Brăileanu s-a născut la 14 septembrie 1888, în localitatea Bilca (Bucovina), într-o vrednică şi veche familie de intelectuali. Urmează şcoala primară la Bilca, apoi la Rădăuţi, continuând mai departe liceul german din aceiaşi localitate. Între anii 1901-1905 a fost student al Facultăţii de Filosofie din Cernăuţi. Satisface stagiul militar prin absolvirea scolii de ofiţer de la Lemberg, iar la 30 noiembrie 1909 obţine doctoratul în filosofie cu o teză cotată cu menţiunea “Cum laudae“. În acelaşi an este numit interpret al legaţiei române de la Viena. Este o etapă de acumulări ştiinţifice şi filosofice masive, audiază cursuri universitare şi frecventează asiduu bibliotecile vieneze. Revenind la Cernăuţi, este numit bibliotecar al Bibliotecii Universitare - la 1 aprilie 1920 - docent, pentru a fi titularizat ca profesor la 1 iunie 1924. Urmează o activitate profesională prodigioasă, dublată de calitatea de decan al Facultăţii de Litere şi Filosofie (1931 - 1933). O serie de volume, articole, traduceri etc. îi încununează cariera culturală.  

1. Ca o încununare a activităţii sale, a fost ales comandor al ordinului “Coroana României“, iar în 1936 a devenit membru al Academiei de Ştiinţe Politice de pe lângă Columbia University din New York.

3. “Însemnări sociologice“, publicaţia condusă de Traian Brăileanu a fost o veritabilă tribună interbelică a antibolşevismului. Profesorul Traian Brăileanu spunea: “Sociologia nu este şi nu poate fi decât mijloc; noi nu-i atribuim o valoare în sine. Ea serveşte constituirea unei tehnici sociale care, şi ea, e pusă direct în slujba unui scop precis. “Însemnări sociologice“ expun această tehnică, un ansamblu de reguli pentru arta politică, pentru acţiuni îndreptate spre înfăptuirea unui stat naţional român puternic“. 

A fost cea mai importantă publicaţie bucovineană şi debutează la 5 aprilie 1935 sub directoratul lui Traian Brăileanu. Se tipăreşte până în februarie 1937, după care va fi interzisă. Îşi reia ciclul în septembrie 1940, iar cu numărul din 15 ianuarie 1941 îşi va încheia apariţia definitiv.

Istoricul şi contextul socio-politic în care a apărut ni le-a descoperit profesorul Leon Ţopa, unul dintre iniţiatorii şi susţinătorii constanţi ai revistei. Ideea s-a născut în mult frecventatele şi dinamicile seminarii conduse de T. Brăileanu.Temele predilecte erau selectate din cărţile profesorului apărute până atunci. Grupul principal era constituit din Leon Ţopa, Ion Ţurcanu, Sluşanschi, G. Macri, Ion Negură. Numele l-a propus şi impus profesorul Ţopa. Revista a avut o recepţie excelentă, publicul cititor constituindu-l studenţii din marile centre universitare Cernăuţi, Bucureşti, Cluj. A reuşit să obţină colaborarea unor condeie prestigioase: francezul Gaston Richard şi colaboratorul acestuia, Andre Jaussain, germanul G. Krielle, profesor universitar la Universitatea din Hildelberg. Cota înaltă a revistei o mai asigurau semnăturile unor: Traian Brăileanu, Ernest Bernea, Radu Gyr, D. C. Amzăr, V. Băncilă, P. P. Panaitescu, G. Racoveanu, T. Herseni etc., alături de grupul iniţiatorilor.

2. Dacă stăruim asupra publicaţie, motivul nu este doar valoarea ei intrinsecă, căci, în plus, “Însemnările“ deţin o performanţă unică în panoplia revistelor sociologice interbelice. Traiectul şi ţinta ei efectivă sunt anunţate în articolul ei de prezentare de însuşi directorul publicaţiei. Articolul se intitula “Ce vom însemna“, iar cuvintele lui T. Brăileanu sunt limpezi, tranţante şi precis focalizate: “Însemnările noastre s-au născut pentru luptă şi în vederea luptei“, decise să atace şi să doboare orice “monstru sociologic“, mai cu seamă acel “monstru“ care “pustieşte Europa de la începutul veacului XIX“. “Atacat“ şi “alungat“ în alte părţi, scria profesorul, îmncearcă să-şi găsească locul aici, trimiţându-şi înainte făţarnicele sloganuri: “teorii sociologice“, “poveşti egalitariste şi umaniste“, povestea păcii şi fericirii eterne“. După aceasta însă, avertiza Traian Brăileanu, va urma dezastrul: “ospăţul lui Polifem…“

Mesajul era limpede: Polifem era “bolşevismul“, iar “ospăţul“ său avea să fie comunizarea României. Îstoria a dat, din păcate, tragică confirmare previziunii sale. Rolul pe care şi-l asumase revista viza aşadar un scop politic precis. Cu instrumentele sociologiei, se declară război tuturor teoriilor prin care comunismul - ca ideologie - îşi pregătea vad ori se insinua în societatea românască. Articole şi analize din revistă dau seama despre cota înaltă la care sociologii bucovineni au înţeles să-şi ducă războiul. S-au demontat teorii şi curente ideologice, s-au construit teorii şi s-au trasat direcţii în slujba politicii româneşti. Curentul sociologic atacat cu metodă a fost cel descins din sociologia raţionalistă sau marxistă. O concepţie personalist-creştină se plasa fatalmente la polul opus. Simpatiile franceze ale grupului se îndreptau mai degrabă către linia lui Gaston Richard, urmărind cu interes evoluţiile lui Barres, Maurras, Lemaître etc., constituiţi în faimoasa “Action française“. Din sociologia italiană, Corrado Ginni era cel mai des prezent. Evoluţia politică europeană era urmărită “la zi“. Alegerile franceze din 1936, bunăoară, sunt receptate cu necamuflată dezamăgire, iar “ministeriatul lui Leon Blum“ era judecat prin consecinţele sale continentale. Catastrofale, scria A. Joussain, pentru destinul Europei sau sorţii încleştării cu bolşevismul.

Multe din articolele profesorului conţin idei sau germenii unor construcţii teoretice ce-şi vor afla împlinirea în tratatul său din 1939. O selecţie din studiile sale va compune volumul “Sociologia şi arta guvernării“ (1941, ed. a II-a), principala lucrare în care concepţia politică a lui T. Brăileanu se articulează sistematic.

Din bibliografia operei reprimate

Introducere în sociologie, 1925.

Sociologie generală, 1928.

Politica, Cernăuţi, 1928.

Statul şi comunitatea morală, Bucureşti, 1937.

Sociologia şi arta guvernării, Bucureşti, 1941.

Teoria comunităţii omeneşti, Cugetarea-Georgescu Delafras, Bucureşti, 1937, Ed a 2-a, 1941.

Articole:

- în “Însemnări sociologice”:

Ce vom însemna (nr.1)

Sociologia şi condiţiile apariţiei ei (nr.1),

Democraţia modernă şi criza actuală a civilizaţiei (nr.1),

Mulţimea şi elitele (nr.2),

Apariţia oamenilor mari (nr. 6-7)

Legea degradării elitelor (an. II, nr.10)

Extras din volumul II al lucrării ENCICLOPEDIA VALORILOR REPRIMATE. CAZUL SOCIOLOGIEI ROMÂNEŞTI (COORDONATĂ DE PROFESORUL ILIE BĂDESCU)

Ilie Şerbănescu: Săracii şi coloniile nu pot pierde decât lanţurile!

Evenimentele politice controversate de la Bucureşti nu pot, evident, avea decât efecte negative asupra climatului şi mediului economic. Dar nu poate fi vorba de un impact grav, distrugător, de care au vorbit politicieni afectaţi de aceste evenimente şi, din păcate, şi analişti independenţi obişnuiţi cu o retorică de tip bursier indiferent dacă aceasta are potrivire sau nu cu anume realităţi specifice.
Politicienii perdanţi ai acestor evenimente sunt de înţeles. Iar plângerile şi incriminările lor sunt total în regula jocului, cu excepţia celor care exagerează pe la Washington sau Bruxelles exagerările fără îndoială întreprinse de adversarii lor politici de la Bucureşti. Să fim însă corecţi: străduinţa deranjantă a celor de la USL de a confisca puterea în toate cotloanele ei, odată cu majoritatea parlamentară dobândită, este strict identică celei a PDL pe care o înlocuieşte! Nu era altfel ieri decât a ajuns să fie azi! Este o continuitate perfectă. Cu zece ani în urmă tot aşa era şi pe vremea lui Adrian Năstase, când, nu întâmplător,se vorbea de „partidul-stat” şi de procesul de „PDSR-izare” a societăţii. „PDL-izarea” din ultimii ani s-a străduit din răsputeri chiar să depăşească „PDSR-izarea”, iar acum USL încearcă „USL-izarea”. Nu ştim dacă cei de la USL îşi vor depăşi înaintaşii, dar ne-a uimit pe toţi viteza cu care încearcă.
Ce s-ar putea însă întâmpla în economie la o asemenea schimbare doar de figuri din cadrul unei solide continuităţi pe fond în plan politic? Nimic! Ne va arunca Washingtonul sau Bruxellesul în statutul de colonie?! Dar, vai, România are deja acest statut! Ni se va tăia votul din Consiliul European?! Dar ce, decide ceva România acolo?! Ne vor da Washingtonul şi Bruxellesul afară din lume?! Doamne ajută de ar face-o, căci poate am scăpa şi noi din statutul de colonie! Dar, să fim serioşi, nimeni nu-i fraier să piardă chiar pe mâna proprie vreo colonie! Delirul unor politicieni pârâcioşi de la Bucureşti, ca şi al unor demagogi de la Bruxelles este aproape minunat pe cât este de alături de drum în legătură cu sancţiuni de acest tip la adresa României. Nu interesează de fapt la Washington sau Bruxelles cine se află politic la cârmă la Bucureşti în măsura în care România este şi va rămâne o colonie!
Restul sunt poveşti. Nu vor mai fi daţi României bani europeni?! Dar ce, îi luarăm până acum?! Nu ne vor mai admite în Schengen?! Ce blagoslovire, am scăpa de obligaţii pe care nu prea le putem duce! Sau nu ne vor mai primi în euro?! Vai, ne vor opri să ne punem tichie de mărgăritar!
Săracii şi coloniile n-au ce să piardă, oameni buni, decât sărăcia şi lanţurile! Aceasta, pe fond!
Şi acum câteva variaţiuni pe claviatura folosită de analiştii cu retorică bursieră. Impactul negativ al unor evenimente politice nefericite este rezumat de către aceştia în felul următor: 1) nu mai vin investitorii; 2) ţi se scade ratingul; 3) nu te mai poţi împrumuta de pe pieţe sau n-o poţi face decât mai scump. Să vedem concret situaţia pe puncte: 1)investiţiile directe externe s-au prăbuşit demult şi complet; 2) de când cu acordul cu FMI-UE, în ciuda balivernelor despre salvarea de către acesta a României şi certificatul obţinut astfel pentru accesul pe pieţele de capital, România are un rating „underinvestment grade” (adică nerecomandabil pentru investiţii), căruia în jargon financiar i se spune „junk” (adică de aruncat la gunoi) şi atunci la ce ladă să ne mai trimită?!; 3) recursul statului român la resurse atrase pentru finanţare este făcut masiv de la băncile străine de pe piaţa internă, neexistând absolut nici un pericol de a nu mai primi bani de la acestea, căci băncile străine de aici tocmai din asta trăiesc, economia reală nemaicreditând-o de mult (şi dacă nu mai au bani, le dă BNR bani ca să împrumute statul şi ele s-o ducă tot mai bine)!
Dar apropo de BNR! Cei care încearcă să pună şi căderea leului pe seama turbulenţelor politice, să aibă în vedere că de trei ani BNR ţine artificial cursul supraevaluat şi că banii cu care a finanţat această costisitoare supraevaluare sunt cei împrumutaţi de la FMI-UE care, din acest an încolo, trebuie daţi accelerat înapoi! 

Autor: Ilie Serbanescu

Sursa: Jurnalul

Scoala de la Frankfurt si ucenicii Vladimir Tismaneanu si Monica Macovei

“Oarecum contrariat de aplombul lui Vladimir Tismăneanu, am fost curios să văd dacă în CV-ul dumnealui postat pe site-ul University of Maryland se regăsesc următoarele contribuții la ideologia comunismului:
Tismăneanu, Vladimir, Noua stângă și Școala de la Frankfurt, București, Editura Politică, 1976, 105 p. – VEZI AICI
și
Tismăneanu, Vladimir, „Conceptul de revoluție în ideologia Noii Stângi“, în Caiet Documentar al Academiei „Ștefan Gheorghiu“, nr. 6/1980, p. 49-73 – VEZI AICI
Eu nu am găsit cele două texte în CV-ul oficial al lui Vladimir Tismăneanu. Poate nu am fost atent, deși mă îndoiesc!”, scrie istoricul Ilarion Tiu, pe blogul sau.
Deranjat ca Ilarion Tiu i-a descoperit si publicat teza marxist-leninista, Vladimir Tismaneanu, “liderul spiritual” al “Institutului de Studii Populare” (ISP) si al afacerii ONG-iste a cercetatului Valeriu Stoica, pompos intitulatul “Centru de Studii si Analiza Institutionala” (CADI), il mustra amarnic, fara sa-l numeasca, pe tanarul doctor in istorie. Tismaneanu sustine si azi, in luarile sale de pozitie, ca analiza sa asupra Scolii de la Frankfurt, ale carei “idealuri” le-a imbratisat si le propaga in continuare, este valabila si astazi, drept pentru care si-a propus (dar nu a avut timp)  sa si publice Teza sa de doctorat (niciodata echivalata in sistemul academic occidental).
Tismaneanu, care se afirma drept un “convertit” – ca si cum comunismul ar fi o religie – sustine cu nonsalanata ca bazele ideologiei marxiste antiumane ale Scolii de la Frankfurt erau, de fapt, “idealuri utopice”, care o indepartau de marxismul sovietic.
“Aceasta a fost convertirea lui Georg von Lukacs devenit dialecticianul en titre al marxismului revolutionar, fondatorul de fapt a ceea ce avea sa se inchege drept marxism occidental, opusul marxismului sovietic. Era marxismul (ori mai exact spus hegeliano-marxismul) ereticilor, al perdantilor, al indragostitilor de utopie (ca opus al ideologiei), al unui radicalism care nu uita omul, caruia ii pasa de supliciile subiectivitatii.”, scrie Tismaneanu, ca aparare, pe blogul sau.”Teza mea doctorat, sustinuta in 1980, despre acest marxism vorbeste.  Trebuia sa apara in colectia “Idei Contemporane”, am plecat din tara in 1981, n-a mai fost sa fie.  Acum cativa ani, am vorbit cu Mihaela Miroiu si Adrian Miroiu sa o public, fara absolut nici o modificare, eventual cu o prefata semnata de Adrian. Sper sa se intample si acest lucru. In fine, toate la timpul lor…” N-a venit timpul, se pare, pentru dl Tismaneanu, nici dupa 22 de ani de continua minciuna.
“Georg von Lukacs” despre care vorbeste Tismaneanu este in realitate  György Lukács, alias Löwinger György Bernát, nascut intr-o familie de bancheri evrei din Budapesta, conform Wikipedia. Este fondatorul Scolii de la Frankfurt (“Institutul de Cercetari Sociale”), in 1922, creuzetul anti-uman unde s-a conceput distrugerea Occidentului prin atacul la valorile crestine traditionale si instaurarea “corectitudinii politice” de azi.  Tinand cont ca a fost si comisar bolsevic pe cultura, nu e de mirare ca Tismaneanu il idolatrizeaza pe “von Lukacs”. Tismaneanu nu foloseste, insa, degeaba, termenul de “convertire” in ce-l priveste. El ramane loial Scolii de la Frankfurt, unde s-au pus bazele permutarii religiozitatii taranului rus dinspre Biserica Ortodoxa spre Partidul Bolsevic. Rezultatul il constatam azi, cand “sfintii” Putin si Stalin sunt asezati printre icoanele ortodoxe din bisericile “celei de-a treia Rome”.
Daca despre Monica Macovei stim ca s-a convertit  – vorba lui Tismaneanu -, conform spuselor ei, de la comunism la greco-catolicism, in ce-l priveste pe lidericiul spiritual al PDL, nu este deloc clar de la ce la ce s-a “convertit”, cand el s-a declarat public drept ateu. Un ateu “de dreapta”, ce-i drept. Ca si Monica Macovei, sustinatoarea infocata a lesbianismului si homosexualitatii, inclusiv prin programe scolare (Conform HJ nr. 6727/25.10.1996 a Judecatoriei Sectorului 2 Monica Luisa Macovei este membra fondatoare si de onoare a asociatiei homosexualilor si lesbienelor ACCEPT).

Tezele antiumane de la Frankfurt: de la distrugerea moralitatii la “corectitudinea politica”
In cadrul Scolii de la Frankfurt s-au pus bazele distrugerii programatice a Occidentului, de la credinta la arta si cultura. Theodor Adorno, de exemplu, cel de la care Andrei Plesu a plagiat cu nesimtire titlul cartii “Minima Moralia”, a pus la punct un plan de pervertire a muzicii, care trebuia sa fie – cum a si ajuns azi – fara linie melodica, fara tonuri, “pentru ca numai muzica urata ne spune adevarul despre uratenia existentei noastre mizerabile”. Walter Benjamin, unul dintre idolii populari ai “Scolii”, a sustinut eliminarea bucuriei din arta. Scopul artei este sa exprime pesimismul pentru ca “a organiza pesimismul nu inseamna altceva decat a expulza metfora moralitatii din politica”, se arata intr-un studiu asupra subiectului, din 1993, intitulat “The Evil Philsophy Behind Political Correctness”.
Ceea ce poate parea straniu insa, este faptul ca “liderul spiritual” al laboratoarelor “de dreapta” ale PDL impartaseste, inca – si pune in practica – planurile diabolice ale acestei “Scoli”. Daca luam in considerare si faptul ca “preoteasa” societatii civile si “procuroare natiunii” via PDL, recte Monica Macovei,  este si membra fondatoare si de onoare a asociatiei homosexualilor din Romania ACCEPT, tezele Scolii de la Franfurt par a fi parte din ideologia transpusa in fapte de fostii guvernanti “de dreapta” ai PDL.
Iata-le, asa cum sunt ele sintetizate in studiul “The Frankfurt School: Conspiracy to corrupt“, realizat de Timothy Matthews, in 2009, pentru Catholic Insight:
Pentru a promova si avansa pe furis “revoluţia lor culturală”, dar fara a ne da noua nici o idee despre planurile lor de viitor, “Scoala” recomanda, printre altele:
1. Crearea infracţiunii de “rasism”.
2. Continua schimbare pentru a crea confuzie generala.
3. Invatarea copiilor in cadru didactic a aspectelor ce tin de sex şi homosexualitate.
4. Subminare autoritatii şcolilor şi a profesorilor.
5. Imigraţia intensa cu scopul de a distruge identitatea nationala.
6. Promovarea consumului excesiv de alcool.
7. Golirea bisericilor.
8. Un sistem juridic nesigur, duplicitar fata de victimelor infracţiunilor.
9. Dependenţa de stat si de alocatiile de stat.
10. Controlul şi amuţirea mass-media.
11. Încurajarea distrugerii familiei.
Daca privim la “liniile directoare” ale lui Vladimir Tismaneanu si ale Monicai Macovei o sa constatam, fara surprindere, suprapunerea dezideratelor lor cu cele ale “Scolii de la Frankfurt”. (Colimator)
Foto/Info Monica Macovei: Realitatea mea

Sursa: Ziaristi Online