Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc: Stiliştii au căzut în erezie nu pentru calendar, ci pentru că repetă botezul. Cine n-ascultă, este păgân.

De exemplu stiliştii; ei cum revin la Ortodoxie? Prin mirungere?

- Arhimandrit Arsenie: Stiliştii nu.

- Dar cum? Se primesc prin pocăinţă?

- Arhimandrit Arsenie: E vorba de calendar; calendarul este o măsurătoare.
Ce zice p Arsenie Papacioc:

- Deci ei vin aşa, pur şi simplu?

- Arhimandrit Arsenie: Pur şi simplu să revină, numai că ei s-au complicat acuma – ca să-i primeşti; pentru că te botează încă o dată dacă eşti botezat, şi dacă eşti cununat te cunună încă o dată.

Botezul repetat, îţi dai seama ce mare greşeală; şi au căzut în erezie. Nu pentru calendar, ci pentru că repetă botezul.

- Din cauza calendarului au dat în…

- Arhimandrit Arsenie: Păi sigur, dacă n-asculţi. Cine n-ascultă intră în păgînătate: “şi, dacă nu te ascultă, să-ţi fie ca un păgîn şi vameş”, deci păgînătatea”.

(extras din “Singur ortodoxia”)

Consiliul Europei acuză O. M. S.: A creat o panică inutilă în legătură cu pandemia de gripă porcină. Proşti ne mai cred unii!

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi alte instituţii publice au creat panică inutilă în legătură cu pandemia de gripă A/H1N1, potrivit unui raport despre gestionarea pandemiei prezentat de britanicul Paul Flynn prezentat, luni, Adunării Parlamentare a Consiliul Europei, transmite NewsIn.

Paul Flynn, vicepreşedinte al Comitetului de sănătate din cadrul Consiliului Europei, a fost însărcinat să pregătească un raport despre gestionarea pandemiei de gripă A/H1N1.

Potrivit lui Flynn, OMS s-a jucat cu siguranţa publică prin exagerarea pericolelor pandemiei de gripă. Potrivit britanicului există o mare discrepanţă între numărul de decese estimat de OMS şi numărul celor care au murit din cauza gripei - estimările iniţiale vorbeau de 65.000 de decese în Marea Britanie, însă numărul persoanelor care au murit a fost de 360. Parlamentarul britanic spune că diferenţa dintre cifre riscă să scadă încrederea în OMS.

Potrivit site-ului Consiliului Europei, Flynn spune că pierderea credibilităţii OMS ar putea pune în pericol vieţi. "Declinul încrederii ar putea fi riscant în viitor. Când următoarea pandemie va veni s-ar putea ca multe persoane să nu mai aibă încredere în recomandările OMS. Aceste persoane ar putea refuza vaccinarea şi şi-ar pune astfel în pericol viaţa", spune Flynn.

Raportul acuză OMS de lipsă de transparenţă şi pune la îndoială independenţa grupului consultativ de experţi al Organizaţiei - unii membrii ai acestui grup ar fi primit fonduri de la companiile farmaceutice care au produs antivirale şi vaccin antigripal.

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a comandat o anchetă cu privire la gestionarea pandemiei de A/H1N1 de către guvernele europene, raportul final privind această problemă urmând să fie prezentat a sfârşitul lunii aprilie.

OMS, care nu a participat, luni, la Adunarea Consiliului Europei pe tema pandemiei, a anunţat că un comitet de experţi care va evalua modul în care Organizaţia a gestionat pandemia de gripă se va reuni la Geneva, în aprilie. Prima reuniune a celor 29 de experţi, aleşi de OMS, va avea loc între 12 şi 14 aprilie.

Surse: NewSin / DW / Consiliul Europei

Părintele Mihail Stanciu: Ortodoxia = Smerenie și Dragoste. Să fim smeriţi că suntem ortodocşi.

Să ținem rânduiala în care suntem, cu demnitate, delicatețe și pace. La Judecata cea Mare vom fi sigur întrebați de ce nu ne-am rugat pentru păstorii și învățătorii noștri, pentru cei ce ne urăsc și pentru cei ce ne iubesc pe noi… Eu trag nădejde că pentru toți, și mici și mari, Dumnezeu are un plan de îndreptare a calendarului pocăinței pe care noi o tot întârzieeem…

Spunea Părintele nostru Sofian că trăsăturile fundamentale ale Ortodoxiei sunt smerenia și dragostea. Cu aceste frumuseți și puteri ale sufletului mărturisim și noi ascultarea de Dumnezeu și dăruirea către semenii noștri. Smerenia și dragostea sunt roadele pe care ni le caută Dumnezeu la vremi de cercetare și încercare… Întru acestea arătăm, de fapt, cât de ortodocși suntem.

Prin smerenie și dragoste devenim și noi ucenici ai Domnului, ne integrăm și noi în trupul lui Hristos, în comunitatea Bisericii, răspunzând chemărilor Mântuitorului nostru: ”Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor.” (Matei 3, 2) și ”Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.” (Ioan 13, 34-35)

Cu smerenia punem începutul urcușului duhovnicesc, al înnobilării și îmbunătățirii vieții, iar cu dragostea deschidem și altora acest drum pe care nu trebuie să-l săvârșim singuri. De fapt, cu cât deschizi mai multor semeni drumul către împărăția lui Dumnezeu, cu atât mai mult înaintezi și tu pe acest drum împreună cu ei. Nu este un drum ușor, nici larg. Nu are scurtături, nu poți face salturi. Cu toții trecem printr-un lanț de încercări, de examene ale credinței prin care Dumnezeu-Tatăl nostru ne ajută să creștem. Nu să cădem, ci să ne mai ridicăm cu câte o biruință peste noi înșine.

Oare am trecut toate examenele, oare le-am ratat pe cele mai multe? Suntem notați cumva în catalogul lui Dumnezeu, în ”cartea vieții” (Apocalipsa 3, 5)? Cum ne mai putem îndrepta din căderile trecute? Din examenele căzute? Tot prin smerenie și dragoste. Căci Dumnezeu ne dă iară și iară șanse să ne pocăim și să iubim, să-L iubim smeriți și să-L mărturisim senini prin fapte, prin cuvinte și prin gânduri ziditoare de comuniune. Doar așa-L mărturisim pe Dumnezeu. De aceea, să fim smeriți că suntem ortodocși… Nu c-am fi meritat. Poate că nu puteam duce crucea căutării lui Dumnezeu în afara Bisericii, și de aceea ne-a întărit și binecuvântat El cu harul Duhului Său Sfânt și Iubitor ca să-I mulțumim pentru aceasta și să mijlocim smeriți mântuirea celorlalți semeni care nu-L cunosc încă. Iubindu-i și pe cei ce nu-s ca noi, dorindu-le mântuirea lor precum ne-o dorim și nouă.

Totuși, mă tem… că din prea multă ”ortodoxie” nu le dorim mântuirea neortodocșilor. Poate nici a tuturor ortodocșilor… Și tare mă tem să nu o ratăm și noi… Ar trebui să ne bucurăm când întâlnim un neortodox, sau un ortodox rătăcit. Să mulțumim Tatălui nostru că ne-a dat o nouă șansă a mărturisirii iubirii Lui și a lui rugându-ne pentru mântuirea lui, purtându-i neputințele, răbdându-i neștiințele, pansându-i rănile și alinându-i durerile… Și pentru el a venit Hristos. Și ni l-a adus nouă înainte ca să-l îngrijim, nu ca să-l judecăm. Ca să-l luminăm prin iubire, nu ca să-l întunecăm prin izgonire. Ca să-l ajutăm, nu ca să-l anatematizăm. Ca să-l împodobim cu harul lui Hristos, nu ca să-l dezgolim de orice virtute… Nu care cumva din nedibăcia noastră vreun suflet să se smintească și calea mântuirii să fie defăimată!

Ne trebuie, e drept, multă înțelepciune, multă răbdare și gingășie ca să-L mărturisim pe Hristos, fără agresivitate, fără aroganță, fără îndârjire. Să fim creștini adevărați, smeriți și iubitori. Dar pe cât de râvnitori suntem când ne rugăm pentru noi, la fel de râvnitori se cade să fim și când ne rugăm pentru ceilalți. Pentru că Însuși Dumnezeu-Tatăl nostru iubitor ”voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Timotei 2, 4). Să ne rugăm și noi împreună cu Sfântul Siluan Athonitul:

Așa cum ai dat Apostolilor Tăi pe Duhul Sfânt

și ei Te-au cunoscut pe Tine,

așa, Doamne Iisuse Hristoase, dă tuturor oamenilor

să Te cunoască pe Tine

prin Duhul Tău cel Sfânt. Amin.

Teologul Ioan Vlăducă: Prin schimbarea calendarului, Biserica Ortodoxă Română nu şi-a pierdut harul.

Revista Atitudini: Comentariu la Pateric al Părintelui Arsenie Boca. DESPRE ISPITE.

Despre ispite

Avva Antonie: Ridică ispitele şi nimeni nu este carele să se mântuiască. Adică fără ispite nu te poţi mântui.

Mântuirea înseamnă un alt mod de a trăi, dobândirea altei firi, nu aceasta care o avem. Pentru că aceasta trebuie toată topită, scărmănată, omorâtă prin tot felul de ciopleli, altfel nu e cu putinţă să crească firea după Dumnezeu.

Mântuirea e imposibilă fără ispite pentru că numai cu prilejul lor ne cunoaştem; dându-ţi seama de greşeli şi felul cum puteai să rezolvi, adică cunoscând ceva în vremea ispitei, tot e ceva, adică este un început spre creşterea duhovnicească (aceasta în cazul încercării când ţi se face îndreptare).

Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni, ci fiecare se ispiteşte de pofta sa (cuvântul Sfintei Scripturi).

Ispitele au rostul:

1. De a ne umili, de a ne compromite chipul nostru cel iubit de noi, ochişorii noştri, în ochii noştri, în viaţa aceasta.

2. Dau prilejul să te cunoşti mai bine şi să-ţi pierzi încrederea în tine însuţi, şi te fac să alergi la cineva mai tare ca tine, la Dumnezeu.

3. De aceea îngăduie Dumnezeu ispitele, că ele au însuşirea de a ne observa mai bine răutăţile noastre.

4. Ispita este indicatorul care dovedeşte mărimea duhovnicească la care eşti. În încercări (ispite) îţi trebuie o convingere, adică temelie puternică. Convingerile trăite sunt realităţi religioase, adică realităţi trăite. Convingerile să nu fie numai o bibliotecă în cap, ci să le trăieşti. Ispitele te trag afară de la Hristos, spunându-ţi: Nu trăi o viaţă aşa de grea, nu-ţi chinui tinereţea. Toate aceste momeli te sustrag de la temelia, Hristos şi de la crucea Lui şi te dai spre plăcere, spre cruţare de sine. În încercări trebuie să ai o casă a ta, care să fie întărită pe o temelie puternică, să ai ceva trainic, un foc, un cărbune aprins în sufletul tău, care să-ţi ajute ca în încercări să n-o luăm către noi, ci către Hristos. În felul acesta, încercările dovedesc de ţi-e mai drag de tine sau de Hristos.

Asemănarea cu casa clădită pe nisip. Pe ce temelie stai? Dacă este Hristos, treci prin toate cu veselie, dar trebuie să te laşi cu totul în conducerea lui Dumnezeu. Nu-i altă soluţie decât să te îndrăgosteşti de Iisus, Care a trăit cândva în chip văzut. El continuă să fie cu noi până la sfârşitul veacurilor.

Şi dacă am fi curaţi cu inima, L-am vedea şi acum.

La ziua judecăţii ne întreabă Dumnezeu: ce asemănare avem cu Iisus? Şi noi numai în cruce ne putem asemăna cu Iisus. Nu ne putem asemăna nici în înţelepciune, nici în putere, deci numai în cruce.

(Însemnări din manuscrisele de la Sinaia)

ATITUDINI – Revista de gandire si traire romaneasca, editată de Mănăstirea Petru Vodă
Anul II, Numarul 4, Ianuarie 2009

Sfântul Arsenie Boca: "Sabia Papei va fi frântă. Altă cale de unificare a Bisericii nu rămâne".

Sfântul Apostol Petru e pus de Biserica romano-catolică, nu numai primul Episcop al ei în Roma, ci şi “temelia” Bisericii lui Hristos.

După ei, Biserica se întemeiază pe Petru, pe un om.
Pe omul care tremura de frică în faţa unei servitoare, pe omul care s-a lepădat cu jurământ, că nu-l cunoaşte pe Hristos.
Căderile acestea i-au fost o smerire a firii sale prea pripite.

Din reintegrarea sa în apostolie, romano-catolicii au scos prerogativele de drept divin ale supremaţiei papale asupra întregii Biserici a lui Iisus Hristos.

Poate că nu e numai o întâmplare, faptul că romano-catolicii şi-au legat atât de mult soarta de Apostolul Petru.

De la a declara că Petru este temelia Bisericii şi până la infailibilitatea Papei nu e nici un pas; dar până la declararea papei ca temelie a Bisericii, iarăşi nu e decât prea puţin. E curentă expresia: “Biserica este unde e Papa !” Toate acestea sunt deducţii şi dezvoltări logice, dar dintr-un principiu greşit: că Petru e temelia Bisericii. Temelia Bisericii e divinitatea Întemeietorului.

Poate că nu e fără legătura să le amintim confraţilor episodul de la arestarea Mântuitorului, când Petru a vrut să-L apere pe Iisus cu sabia, tăind urechea unui slujitor al stăpânirii.

Iisus i-a atras aminte: “Petre bagă sabia în teacă, fiindcă tot cel ce scoate sabia, de sabie va pieri !” (Matei 26, 52).

Şi Biserica romană a cam pus adeseori mâna pe sabie. La scadenţa istoriei i se aduc toate înainte. Cezarul îşi pretinde sabia luată.

De data asta, poate că sabia Papei va fi frânta. Altă cale de unificare a Bisericii nu rămâne.

Sursa:

Blogul Vestitorul Ortodox