XIII Despre trîndăvie şi lenevie
Trîndăvia este slăbănogirea
sufletului. Destrămarea minţii 117-2
Opt căpetenii ale răutăţii
118-10
Trîndăvia este cel mai greu.
Cel ce plînge pentru sine nu
cunoaşte trîndăvia. 119-13
Treapta a 13-a, în toate va fi
iscusit.
XIV Despre pîntece, stăpînul viclean şi iubitor de
toţi
Evagrie cel împotrivitor lui
Dumnezeu 121-12
Să urmăm mai întîi bucăţele care
îngraşă, pe urma cele care fac aprindere, care iar pe urmă şi pe cele ce
îndulcesc. 122
E lucru de mirare că mintea,
fiind fără de trup, de la trup se spurcă şi se întunecă, şi că dimpotrivă, cele
nematerialnice de la ţărînă se subţie şi se curăţă. 124-28
Căpetenia dracilor este
luceafărul căzut. Căpetenia patimilor este îmbuibarea
Tiranul tuturor oamenilor este
lăcomia 125-30
Postul este o silire a firii, şi
luminător al sufletului
Îmbuibarea a doborît pe Adam, Esau,
Israeliţi, Noe, Gomora, Lot
Sau dulceaţa Mângâietorului sau
dulceaţa patimii. 126-36
Adam, dacă nu ar fi fost biruit
de pîntece apoi desigur că nu ar fi cunoscut ce era femeia. 127
XV Despre curăţia cea nestricăcioasă şi întreaga-înţelepciune,
curăţia minţii,
care se agonisesc de către cei muritori prin osteneli
şi sudori
Curăţia este însuşirea firii
celei fără de trup, este casa cea dorită a lui Hristos. Curat este acela care
înlătură dragostea trupească cu cea dumnezeiască. 127-3
Întreaga-înţelepciune, curăţia
inimii este o numire atotcuprinzătoare a tuturor virtuţilor. Curăţia sufletului
şi a trupului 128-5
Fericit cine şi-a agonisit o ne-simţire
desăvîrşită faţă de orice trup şi chip şi frumuseţe. Curat este cine şi-a supus
mădularele sufletului 128-12
Să nu crezi trupului pînă la
înfăţişarea la Hristos 129-17
Fericesc pe cei care s-au
învăţat ca, prin minte, ca printr-un cuţit, să se cureţe pe sine. 130-21
Trupul nu poate fi învins fără
Domnul 130-25
Sf Pavel a numit trupul moarte.
Dar cine este omul care va fi viu şi nu va vedea moartea adică întinarea
trupului său? 132-31
Îmbuibarea se vindecă prin
înfrînare şi smerenie. 134-40
Eresul se iartă prin mărturisire
şi se învredniceşte de împărtăşire cu sfintele Taine. Curvia, chiar mărturisită,
îndepărtează de la Sfintele Taine pentru mulţi ani, conform canoanelor. 135-47
În timpul somnului să avem în
minte amintirea morţi şi rugăciunea lui Iisus 136-53
Cine a învins trupul, a învins
firea, şi cine a învins firea e mai presus de fire, şi aproape de îngeri.
140-70
Ruşinea sexului feminin apără
firea, căci dacă femeile ar alerga după bărbaţi nu ar mai fi mîntuit nici un
trup. 140-72
După Sfinţi Părinţi, una este
momeala, şi alta însoţirea, învoirea, vorbirea, luptă şi patimă din suflet. 140
Momeala este un simplu cuvînt
sau chipul unui lucru care din nou se arată minţii şi pătrunde în inimă.
Însoţirea este convorbirea cu
chipul arătat din patimă sau fără patimă.
Învoirea este unirea sufletului
cu cugetul din închipuire însoţită de o dulceaţă.
Robirea este o depărtare a
inimii silită şi fără de voie, sau o împreunare mai îndelungată prin gândul cu
lucrul care strică orînduirea noastră cea bună
Lupta o numesc pe egalitatea
puterilor celui ce luptă şi a celui ce luptă din război unde acesta din urmă de
bună voie sau biruie sau este biruit.
Patimă este deja păcatul însuşi
care de multă vreme se cuibăreşte în suflet şi prin obişnuinţă a devenit parcă
o însuşire naturală a lui, astfel că sufletul de voie şi singur de la sine
tinde către el. 141-73
Unele dintre patimi născându-se
în suflet, trec în trup, iar altele invers. Primii monahii, al doilea cei din
lume. 142-76
Toţi dracii încearcă de la
început să ne întunece mintea, iar pe urmă ne îndeamnă la cele ce vor. 144-82
Trup învins înseamnă inimă
înfrîntă, moartea voii. 145-84
Trupul e prieten şi vrăjmaş,
ajutor şi potrivnic. Judecînd pe aproapele cad în puterea lui. Dacă mă înalţă,
sînt doborît de el. Cum să-l omor pe acela care trebuie să învie cu mine? Taină
de unire de lucruri potrivnice. 145-86
Treapta a 15-a cine a biruit,
acela a murit şi a înviat, şi încă de aici a cunoscut vi începutul
nestricăciunii celei viitoare.
XVI Despre iubirea de argint
Iubirea de argint este închinare
la idoli. 147-2
Cel ce şi-a agonisit dragostea a
irosit banii, iar cine zice că are şi una şi alta se înşeală. 147-3
Cel iubitor de argint e
milostiv, pînă cînd îşi adună banii, iar după ce i’a adunat, a şi strîns mîna
147-8
XVII Despre neagonisire
Neagonisirea este lepădarea
grijilor pămînteşti.
Monah este cel care a
încredinţat lui Dumnezeu grija pentru sine 148-2
Cel ce a gustat din bunătăţile
cele de sus uşor le dispreţuieşte pe cele pămînteşti. 149
Să nu fim mai necredincioşi
decît păsările. 149-8
Mare este cel care şi-a lepădat
averea şi se va îmbogăţi însutit. Sfînt este cel ce şi-a lepădat însăşi voia sa
şi va moşteni viaţa veşnică. 149-9
Iubirea de argint este şi se
numeşte rădăcina tuturor relelor. I Tim 6, 1 149-14
Treapta a 17a - cine i-a ridicat
de pe ea acela merge la cer, dezbrăcîndu-se de materie.
XVIII Despre nesimţire, adică despre mortificarea
sufletului şi moartea sufletului care se petrec înainte de moartea trupului
Fără post niciodată nu poate fi
învinsă 153
