11.8.11

Patriarhul Nifon, primul sfânt canonizat la noi. Grupul psaltic "Sf. Mare Mucenic Dimitrie" Craiova - Megalinarii la Praznuirea Sf. Ierarh Nifon


Biografia Sfantului Ierarh Nifon o aflam din lucrarea “Viata si traiul sfintiei sale parintelui nostru Nifon, patriarhul Tarigradului (Constantinopolului)”, alcatuita de Gavriil Protul, exarhul manastirilor din Muntele Athos, la porunca lui Neagoe Basarab, in 1520. Conform acestei biografii, Sfantul Nifon s-a nascut in sudul Greciei, in tinutul Peloponez, intre anii 1434-1440, primind la botez numele Nicolae.
A invatat greaca si slavona de la renumiti carturari ai vremii. La o varsta destul de tanara a imbratisat monahismul, fiind calugarit cu numele Nifon si hirotonit diacon. Datorita amenintarii turcilor, s-a refugiat, impreuna cu mai multi calugari din manastirea sa, in Albania. Ei au fost primiti la Kruja, la curtea despotului Gheorghe Kastrioti (Scanderbeg). Aici, Nifon a fost hirotonit preot. Dupa ocuparea Albaniei de catre Mahomed al II-lea Cuceritorul (1466), Nifon si dascalul sau, Zaharia, s-au refugiat in orasul Ohrida, la manastirea inchinata Maicii Domnului. Murind si mentorul sau, Nifon s-a retras in Muntele Athos, oprindu-se in cele din urma la Manastirea Dionisiu.
Mitropolit si patriarh ecumenic
In 1483, a fost ales mitropolit al Tesalonicului. Dupa numai trei ani, invatatul ierarh Nifon a fost ales Patriarh al Constantinopolului. Cucerita de turci, vechea capitala bizantina trecea printr-o situatie foarte grea. Numeroase biserici crestine fusesera transformate in moschei, inclusiv renumita catedrala Sfanta Sofia, iar clerul crestin si credinciosii erau persecutati. Dupa doar doi ani de pastorie, in 1488, sultanul Baiazid al II-lea Fulgerul l-a indepartat din scaun. Smerit, Patriarhul Nifon s-a retras in Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul din insula aflata in fata orasului Soyopolis, Bulgaria. Aici, aproape de tarmul Marii Negre, a ctitorit un schit cu hramul Sfantul Nicolae, dependent de manastirea in care se retrasese. In acest schit a petrecut opt ani de rugaciune si nevointa, pana in 1496, cand a fost chemat din nou la conducerea Patriarhiei Ecumenice. Nici a doua sa pastorie nu a fost linistita, caci dupa numai doi ani si cateva luni a fost din nou exilat de turci in orasul Adrianopol, la Biserica Sfantul Stefan.
Reorganizator al Mitropoliei Tarii Romanesti
In acest oras s-a intalnit cu domnitorul Tarii Romanesti, Radu cel Mare (1495-1508). Impresionat de cultura si statura duhovniceasca a marelui patriarh, domnitorul l-a rugat sa vina in Tara Romaneasca, in calitate de mitropolit, pentru a reorganiza Biserica de aici. Obtinand si aprobarea sultanului, patriarhul Nifon a venit in primavara anului 1503 in Tara Romaneasca, stabilindu-se probabil la Targoviste, unde era si curtea domneasca. Patriarhul Nifon este primul din lista lunga de patriarhi si mitropoliti straini care au venit in Tarile Romane, afland sprijin si adapost la curtea domnitorilor romani, in perioada suprematiei turcilor in Orientul mijlociu si Asia mica. Prima masura luata de Patriarhul Nifon in calitate de Mitropolit al Tarii Romanesti a fost cea de a convoca pe toti staretii manastirilor din Tara Romaneasca si reprezentantii clerului si credinciosilor si, impreuna cu domnitorul si boierii tarii, a hotarat infiintarea a doua episcopii, pentru o mai buna organizare bisericeasca. Apoi a hirotonit episcopi pentru cele doua eparhii, pentru a purta de grija preotilor si credinciosilor din eparhiile lor. Chiar daca nu sunt mentionate nominal, in baza dovezilor istorice se pare ca este vorba despre Episcopiile de Ramnic si de Buzau.
Retragerea in Muntele Athos
Buna intelegere dintre patriarhul Nifon si domnitorul Radu cel Mare a fost tulburata insa de hotararea acestuia de a-si casatori sora, domnita Caplea, cu boierul Bogdan, refugiat din Moldova, unde isi lasase sotia si copiii. Intrucat patriarhul Nifon s-a pronuntat pe buna dreptate impotriva acestei casatorii nelegitime, ce contravenea canoanelor Bisericii, a fost nevoit sa paraseasca Tara Romaneasca. Inainte de a pleca, l-a avertizat pe domnitor de nedreptatea pe care i-o facea si l-a afurisit. Obosit si batran, patriarhul Nifon s-a retras din nou in Muntele Athos, la Manastirea Vatopedi si Manastirea Dionisiu. Aici a renuntat la toate onorurile cuvenite functiei sale de patriarh, vietuind asemenea calugarilor de rand. Gavriil Protul descrie astfel vietuirea patriarhului Nifon: “Cat petrecu acolo, in toate era intocmai cu alti frati, si cu mancarea si cu postul si cu osteneala si fara de preget, atata cat le era altor frati rusine de smerenia si de nevointa lui; ca era tuturor chip de invatatura si de mustrare si se nevoia spre toate ascultarile… Si pe multi din pagani, turci, armeni si de alte eresuri, i-a intors de i-a botezat si i-a uns cu Sfantul Mir si i-a adus in credinta cea adevarata a pravoslaviei (Ortodoxiei – n.n.) – mai mult de 4.000 de suflete. Iar pe cati misei au miluit si saraci si cati au scos din robie aceia n-au numar; asa era de milostiv si bun tuturor si dumnezeiesc si drept”. Si-a dat obstescul sfarsit la Manastirea Dionisiu la 11 august 1508.
Trecerea in randul sfintilor
In 1515, domnitorul Neagoe Basarab (1512-1521), care ii purtase de grija patriarhului Nifon in timpul neintelegerilor cu Radu cel Mare si apoi in timpul retragerii in Muntele Athos, a trimis o solie la Manastirea Dionisiu, pentru a cere aducerea osemintelor lui in Tara Romaneasca, “sa curateasca si sa tamaduiasca greseala Radului Voda”. Doi ani mai tarziu, moastele patriarhului Nifon au fost aduse la Manastirea Dealu si au fost asezate deasupra mormantului lui Radu cel Mare, facandu-se rugaciuni pentru iertarea lui. Dupa aceasta, moastele au fost duse la Curtea de Arges, unde, in prezenta mitropolitului Tarii Romanesti, Macarie, si a patriarhului ecumenic Teolipt I a avut loc slujba de sfintirea a bisericii Manastirii Curtea de Arges, la 15 august 1517. A doua zi, pe 16 august, s-a oficiat slujba de canonizare a Sfantului Ierarh Nifon, cu zi de pomenire 11 august, prima canonizare cunoscuta la noi in tara.
Ocrotitor al Olteniei
La indemnul domnitorului Neagoe Basarab, Gavriil Protul a alcatuit “Viata” Sfantului Ierarh Nifon. Din pacate, slujba Sfantului Nifon, alcatuita cu prilejul canonizarii, nu s-a pastrat. Abia la sfarsitul secolului al XVIII-lea, slujba lui a fost alcatuita in greaca de Sfantul Nicodim Aghioritul, fiind tradusa in romaneste de episcopul Iosif al Argesului si tiparita la Sibiu in 1806. Apoi, moastele Sfantului Ierarh Nifon au fost asezate intr-o frumoasa racla de argint poleit cu aur, impodobita cu pietre scumpe si cu email – in forma unei bisericute cu cinci turle – daruita de Neagoe Basarab, dupa care au fost inapoiate Manastirii Dionisiu. Pe langa aceasta racla, domnitorul a facut si alte numeroase danii. In semn de recunostinta, egumenul manastirii i-a trimis capul sfantului si o mana, pe care Neagoe Basarab le-a daruit frumoasei sale ctitorii de la Curtea de Arges. Au stat aici pana in anul 1949, cand au fost duse in catedrala mitropolitana, cu hramul Sfantului Dumitru, din Craiova, fiind considerat astfel ocrotitorul intregii Oltenii.
Daniela LIVADARU, in Flacara Iasului.

CEDARE. Academia Română recunoaşte că a greşit cu cuvântul „jidan" în DEX şi îl va schimba

Academia Română va modifica definiţia cuvântului "jidan" în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (DEX) pentru a fi limpede că acest cuvânt este peiorativ, scriu „Washington Post" şi „New York Times", două zile după ce Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului a solicitat schimbarea definiţiei în dicţionar astfel încât să reiasă clar că termenul are conotaţie antisemită. Ştirea a fost preluată, printre altele, de „The New York Times", „The Washington Post", „Forbes", „The Seattle Intelligencer", Yahoo! News şi Fox News şi a făcut valuri în Statele Unite, provocând o reacţie din partea Anti-Defamation League şi a altor grupuri din America.
Academia Română a trimis miercuri o scrisoare la Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului, declarând că cuvântul „jidan" ar trebui descris ca peiorativ, scrie Associated Press. Conform DEX, termenul este folosit într-un sens "familiar", dar omite faptul că are o conotaţie antisemită, adaugă agenţia americană. În scrisoarea Academiei se spune: "Vom face tot ce putem pentru a face o corecţie imediată şi permanentă în definiţia cuvântului".

Sursa: Cotidianul

Ştefan Doru Dăncuş îi da o replica lui Serghei Markov: Maramureşul a înfiinţat Moldova, nu Rusia!

 
Deputatul rus Serghei Markov (foto), membru al partidului lui Putin, “Rusia Unita”, a declarat in cadrul dezbaterii “Rusia, in contextul relatiilor moldo-romane”, organizata de agentia de stiri Ria Novosti, ca: “Dupa ce i-am avertizat pe partenerii nostri europeni de ce a fost in stare Saakasvili sa faca in urma cu trei ani, cred ca acum nu vor dori ca Basescu sa procedeze la fel ca liderul georgian si sa submineze securitatea europeana. Este necesar ca Basescu sa fie avertizat ca nu are voie sa faca asa ceva. Nu noi trebuie sa-l avertizam, ci acele forte care il sustin financiar. Cine il plateste, acela trebuie sa-l tina si in frau”. Tot el a mai afirmat ca Basarabia este o provincie ruseasca, si ca “Rusia este tatăl României”. Scriitorul Stefan Doru Dancus ii da o replica.

Maramureşul a înfiinţat Moldova, nu Rusia!
de Ştefan Doru Dăncuş

 
Evident, un cretin încălţat ca Serghei Markov, deputat al Dumei de stat ruseşti, nu putea să dea în alte străchini decât în cele româneşti (care, dacă sunt din lemn şi sunt sparte, se transformă în cuţite).
Spaima că Basarabia s-ar putea lipi de România (în contextual noilor mişcări geopolitice şi strategice ale Europei şi Americii) a isterizat “poporul conlocuitor” ce comandă ţara numită Rusia (pentru că rusul de rând nu mai are chef de violenţe şi războaie fabricate “de sus”).
Markov acesta, pus de alţi dobitoci cu funcţii mai mari, desigur, emite următoarea incredibilă axiomă (despre România): “Această ţară există graţie faptului că mii de soldaţi de-ai noştri au eliberat-o de sub jugul otoman. Cum poate să se întoarcă împotriva celui care a creat-o, care i-a făcut bine? Istoric, Rusia este tatăl României”. E democraţie – putem spune orice, dar orice axiomă trebuie demonstrată mai întâi.
Delirul acestuia nu se opreşte aici, dar cititorii mei ştiu din alte surse media ce a mai spus împotriva istoriei universale, nu naţionale (adică istoria noastră).
Dar să revenim la istoria noastră: cine a creat Moldova, până la urmă? Nu Dragoş Vodă, care urmărind un zimbru, a ajuns în acea “Moldovă” nelocuită de nimeni (şi unde a lăsat un pâlc de oşteni, pentru a-şi lărgi proprietatea?); nu s-au izbit oştenii aceia de urdiile tătare şi au cerut ajutor voievodului? N-a întărit acesta graniţa aceea atunci?
Ei, acum e rândul meu să afirm: maramureşenii au fondat Moldova. Dragoş Vodă a plecat din Maramureş în fabuloasa lui vânătoare. În consecinţă – Mihai Eminescu este un produs al Maramureşului, nu al “republicii” Moldova de la Chişinău.
Mă înţeleg perfect în limba noastră cu scriitorul Leo Butnaru, de exemplu (eu fiind maramureşean) în timp ce românul de pe stradă se uită la noi cu gura căscată, neştiind ce spunem. Cum explicăm, ştiinţific sau istoric, acest fapt?
Markove, treci la colţ, prostănacule!, vorba lui Iliescu – râde lumea de tine bre prostovane, care zici că ai salvat România de otomani! Alianţele făcute de Petru Rareş sau Dimitrie Cantemir cu ţarii ruşi au expirat de mult! Pleacă în cuşca ta repede, până nu se debarasează ai tăi de tine, că ştii cum o fac: mortul nu mai deschide gura!

Revista Singur 
preluat de pe Ziaristi Online
 

Moscova crede că România are un plan de anexare a Moldovei

RIA Novosti, agenţia rusă de presă, a organizat aseară o dezbatere la care au participat istorici şi experţi în politică de la Moscova şi de la Chişinău, informează NewsIn. Tema discuţiilor a fost ”Rusia, în contextul relaţiilor moldo-române”, la dezbatere fiind prezenţi şi Liviu Iurea şi Doru Dendiu, corespondenţii TVR la Moscova şi respectiv Chişinău. Aceştia au declarat că ideea principală a discuţiilor a fost că România are un plan de anexare a Republicii Moldova. Planul nu va putea fi pus niciodată în aplicare, mai ales că, susţin experţii, Rusia susţine statalitatea Moldovei.
Experţii cred că moldovenii ar avea de suferit dacă teritoriile de peste Prut ar aparţine României, istoricul Aleksandr Diukov spunând că acest lucru s-a întâmplat şi în perioada interbelică. „Ştim din perioada interbelică la ce poate duce politica unui naţionalism agresiv - o românizare agresivă şi dorinţa de a înfăptui România Mare. O repetare a unui asemenea scenariu acum, chiar şi într-o formă mai uşoară, cred că nu şi-ar dori nimeni nici în Rusia, nici în Republica Moldova, şi nici într-o ţară din Uniunea Europeană”, menţionează Diukov.
Mai mult, Mihail Garbuz, preşedintele partidului „Patrioţii Moldovei”, spune că o parte din teritoriile din partea de nord-est a României aparţin Republicii Moldova. Astfel, avocaţii formaţiunii politice vor pregăti „documentele necesare pentru câteva organizaţii internaţionale pentru reîntoarcerea teritoriilor care au fost cândva în componenţa Moldovei Mari”, menţionează Garbuz.

Dragoş Secărea
Sursa: Transilvania Expres 
Related Posts with Thumbnails