Biografia Sfantului Ierarh Nifon o aflam din lucrarea “Viata si traiul sfintiei sale parintelui nostru Nifon, patriarhul Tarigradului (Constantinopolului)”, alcatuita de Gavriil Protul, exarhul manastirilor din Muntele Athos, la porunca lui Neagoe Basarab, in 1520. Conform acestei biografii, Sfantul Nifon s-a nascut in sudul Greciei, in tinutul Peloponez, intre anii 1434-1440, primind la botez numele Nicolae.
A invatat greaca si slavona de la renumiti carturari ai vremii. La o varsta destul de tanara a imbratisat monahismul, fiind calugarit cu numele Nifon si hirotonit diacon. Datorita amenintarii turcilor, s-a refugiat, impreuna cu mai multi calugari din manastirea sa, in Albania. Ei au fost primiti la Kruja, la curtea despotului Gheorghe Kastrioti (Scanderbeg). Aici, Nifon a fost hirotonit preot. Dupa ocuparea Albaniei de catre Mahomed al II-lea Cuceritorul (1466), Nifon si dascalul sau, Zaharia, s-au refugiat in orasul Ohrida, la manastirea inchinata Maicii Domnului. Murind si mentorul sau, Nifon s-a retras in Muntele Athos, oprindu-se in cele din urma la Manastirea Dionisiu.
Mitropolit si patriarh ecumenic
In 1483, a fost ales mitropolit al Tesalonicului. Dupa numai trei ani, invatatul ierarh Nifon a fost ales Patriarh al Constantinopolului. Cucerita de turci, vechea capitala bizantina trecea printr-o situatie foarte grea. Numeroase biserici crestine fusesera transformate in moschei, inclusiv renumita catedrala Sfanta Sofia, iar clerul crestin si credinciosii erau persecutati. Dupa doar doi ani de pastorie, in 1488, sultanul Baiazid al II-lea Fulgerul l-a indepartat din scaun. Smerit, Patriarhul Nifon s-a retras in Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul din insula aflata in fata orasului Soyopolis, Bulgaria. Aici, aproape de tarmul Marii Negre, a ctitorit un schit cu hramul Sfantul Nicolae, dependent de manastirea in care se retrasese. In acest schit a petrecut opt ani de rugaciune si nevointa, pana in 1496, cand a fost chemat din nou la conducerea Patriarhiei Ecumenice. Nici a doua sa pastorie nu a fost linistita, caci dupa numai doi ani si cateva luni a fost din nou exilat de turci in orasul Adrianopol, la Biserica Sfantul Stefan.
Reorganizator al Mitropoliei Tarii Romanesti
In acest oras s-a intalnit cu domnitorul Tarii Romanesti, Radu cel Mare (1495-1508). Impresionat de cultura si statura duhovniceasca a marelui patriarh, domnitorul l-a rugat sa vina in Tara Romaneasca, in calitate de mitropolit, pentru a reorganiza Biserica de aici. Obtinand si aprobarea sultanului, patriarhul Nifon a venit in primavara anului 1503 in Tara Romaneasca, stabilindu-se probabil la Targoviste, unde era si curtea domneasca. Patriarhul Nifon este primul din lista lunga de patriarhi si mitropoliti straini care au venit in Tarile Romane, afland sprijin si adapost la curtea domnitorilor romani, in perioada suprematiei turcilor in Orientul mijlociu si Asia mica. Prima masura luata de Patriarhul Nifon in calitate de Mitropolit al Tarii Romanesti a fost cea de a convoca pe toti staretii manastirilor din Tara Romaneasca si reprezentantii clerului si credinciosilor si, impreuna cu domnitorul si boierii tarii, a hotarat infiintarea a doua episcopii, pentru o mai buna organizare bisericeasca. Apoi a hirotonit episcopi pentru cele doua eparhii, pentru a purta de grija preotilor si credinciosilor din eparhiile lor. Chiar daca nu sunt mentionate nominal, in baza dovezilor istorice se pare ca este vorba despre Episcopiile de Ramnic si de Buzau.
Retragerea in Muntele Athos
Buna intelegere dintre patriarhul Nifon si domnitorul Radu cel Mare a fost tulburata insa de hotararea acestuia de a-si casatori sora, domnita Caplea, cu boierul Bogdan, refugiat din Moldova, unde isi lasase sotia si copiii. Intrucat patriarhul Nifon s-a pronuntat pe buna dreptate impotriva acestei casatorii nelegitime, ce contravenea canoanelor Bisericii, a fost nevoit sa paraseasca Tara Romaneasca. Inainte de a pleca, l-a avertizat pe domnitor de nedreptatea pe care i-o facea si l-a afurisit. Obosit si batran, patriarhul Nifon s-a retras din nou in Muntele Athos, la Manastirea Vatopedi si Manastirea Dionisiu. Aici a renuntat la toate onorurile cuvenite functiei sale de patriarh, vietuind asemenea calugarilor de rand. Gavriil Protul descrie astfel vietuirea patriarhului Nifon: “Cat petrecu acolo, in toate era intocmai cu alti frati, si cu mancarea si cu postul si cu osteneala si fara de preget, atata cat le era altor frati rusine de smerenia si de nevointa lui; ca era tuturor chip de invatatura si de mustrare si se nevoia spre toate ascultarile… Si pe multi din pagani, turci, armeni si de alte eresuri, i-a intors de i-a botezat si i-a uns cu Sfantul Mir si i-a adus in credinta cea adevarata a pravoslaviei (Ortodoxiei – n.n.) – mai mult de 4.000 de suflete. Iar pe cati misei au miluit si saraci si cati au scos din robie aceia n-au numar; asa era de milostiv si bun tuturor si dumnezeiesc si drept”. Si-a dat obstescul sfarsit la Manastirea Dionisiu la 11 august 1508.
Trecerea in randul sfintilor
In 1515, domnitorul Neagoe Basarab (1512-1521), care ii purtase de grija patriarhului Nifon in timpul neintelegerilor cu Radu cel Mare si apoi in timpul retragerii in Muntele Athos, a trimis o solie la Manastirea Dionisiu, pentru a cere aducerea osemintelor lui in Tara Romaneasca, “sa curateasca si sa tamaduiasca greseala Radului Voda”. Doi ani mai tarziu, moastele patriarhului Nifon au fost aduse la Manastirea Dealu si au fost asezate deasupra mormantului lui Radu cel Mare, facandu-se rugaciuni pentru iertarea lui. Dupa aceasta, moastele au fost duse la Curtea de Arges, unde, in prezenta mitropolitului Tarii Romanesti, Macarie, si a patriarhului ecumenic Teolipt I a avut loc slujba de sfintirea a bisericii Manastirii Curtea de Arges, la 15 august 1517. A doua zi, pe 16 august, s-a oficiat slujba de canonizare a Sfantului Ierarh Nifon, cu zi de pomenire 11 august, prima canonizare cunoscuta la noi in tara.
Ocrotitor al Olteniei
La indemnul domnitorului Neagoe Basarab, Gavriil Protul a alcatuit “Viata” Sfantului Ierarh Nifon. Din pacate, slujba Sfantului Nifon, alcatuita cu prilejul canonizarii, nu s-a pastrat. Abia la sfarsitul secolului al XVIII-lea, slujba lui a fost alcatuita in greaca de Sfantul Nicodim Aghioritul, fiind tradusa in romaneste de episcopul Iosif al Argesului si tiparita la Sibiu in 1806. Apoi, moastele Sfantului Ierarh Nifon au fost asezate intr-o frumoasa racla de argint poleit cu aur, impodobita cu pietre scumpe si cu email – in forma unei bisericute cu cinci turle – daruita de Neagoe Basarab, dupa care au fost inapoiate Manastirii Dionisiu. Pe langa aceasta racla, domnitorul a facut si alte numeroase danii. In semn de recunostinta, egumenul manastirii i-a trimis capul sfantului si o mana, pe care Neagoe Basarab le-a daruit frumoasei sale ctitorii de la Curtea de Arges. Au stat aici pana in anul 1949, cand au fost duse in catedrala mitropolitana, cu hramul Sfantului Dumitru, din Craiova, fiind considerat astfel ocrotitorul intregii Oltenii.
Daniela LIVADARU, in Flacara Iasului.
