Costel Condurache a plecat la Ceruri. Dumnezeu sa-l odihneasca cu Dreptii! Actualizare: Inmormantarea lui Costel Condurache va avea loc joi, 1 august, la ora 12:00, la Biserica Sapientei din Bucuresti.

 

Actualizare: Inmormântarea lui Costel Condurache va avea loc joi, 1 august, la ora 12:00, la Biserica Sapienţei din Bucureşti.

Costel era prietenul tuturor bătrînilor deţinuţi politici şi era prezent la toate evenimentele organizate de aceştia, fie că erau la Bucureşti, la Aiud, la Tîrgu Ocna, la Turda, la Cluj sau la Timişoara. S-a implicat personal în editarea a zeci de volume de literatură memorialistică şi în apariţia a cîteva reviste, între care Gazeta de Vest, care apărea la Timişoara la începutul anilor 90, iar mai apoi revista Permanenţe, dar şi multe alte publicaţii. Prin eforturile sale personale s-au salvat amintirile şi memoria unei generaţii întregi, în orice formă a fost cu putinţă: scrise, vorbite, înregistrate. Iernile cu troiene îl surprindeau cu rucsacii de cărţi şi reviste în spinare, încercînd să bucure inimile ultimilor bătrîni scăpaţi din temniţele comuniste.

Dacă astăzi se ştie ceva în România despre Sfinţii Închisorilor, i se datorează, în mare parte, şi lui Costel Condurache. Neîncetatele sale osteneli au scăpat de la anonimat şi uitare totală faptele minunate ale jertfei unei întregi generaţii.

Toată disputa născută în jurul Sfîntului Valeriu Gafencu şi în jurul cetăţeniei de onoare oferită lui de primăria oraşului Tîrgu Ocna i se datorează, în cea mai mare parte, lui Costel Condurache, pentru că el a avut această idee şi a supus-o dezbaterii primăriei oraşului, care a aprobat-o în urmă cu cîţiva ani.

Mare parte din înregistrările şi interviurile cu Părintele Dionysie Ignat i se datorează tot lui Costel, care a insistat pe lîngă ucenicii sfîntului de la chilia Sf. Gheorghe - Colciu să nu lase neînregistrată nici o mărturie şi a primit binecuvîntarea bătrînului pustnic. Prin el, oaza de viaţă duhovnicească de la chilia Bătrînului Dionysie a răcorit ani de zile sufletele însetate de sfinţenie ale celor ce nu au putut ajunge în Athos. Deplin ancorat în trăirea creştină şi în prezenţa la toate slujbele Bisericii, Costel Condurache reprezintă pentru mulţi reperul întoarcerii la Hristos ori al întîlnirii cu El. Cu încă 10-20 de tineri rîvnitori şi neobosiţi precum fratele Costel, România întreagă ar fi arătat astăzi complet diferit.

Costel Condurache are un copil de doi ani şi un altul care e pe drum, în pîntecele soţiei sale.

Monah Filotheu Balan

Cuviosul Serafim Rose: Sufletul „doarme” după moarte?

(din cartea “ Sufletul după moarte “ a Cuviosului Serafim Rose)

 

Criticul se opune atât de mult lucrărilor sufletului din lumea cealaltă, mai ales după moarte, aşa cum se arată în multe Vieţi ale sfinţilor, că sfârşeşte prin a învăţa o întreagă doctrină despre „odihna” sufletului sau „somnul” care este după moarte – un procedeu care arată că aceste lucrări sunt pur şi simplu cu neputinţă! El spune: „Aşa cum se înţelege în ortodoxie, la moarte, sufletul este ţinut pentru a i se hotărî o stare de odihnă prin lucrarea voii lui Dumnezeu, şi intră într-o stare de nelucrare, un fel de somn în care nu lucrează, nu aude, nu vede” (6, 3-9, pag. 19); sufletul care se află în această stare „nu poate şti nimic, nici nu-şi poate aduce aminte nimic” (6, 2, pag. 23).

continuare la http://parohiacarpati.net/astazi.html?doc=din-cugetul-sfintilor-parinti-2013-07-26.pdf#nou

Din invataturile Parintelui Arsenie Boca: "Mironositele" (partea a II-a)

Maria Magdalena
 
            „Iisus s-a întâlnit apoi cu această Marie Magdalenă în Betania, satul surorilor lui Lazăr, în casa lui Simon fariseul.
             Aci adusese ea altceva lui Iisus, decât prima dată. Acum aduse un vas frumos cu mir de mult preţ. Transformarea ei sufletească a făcut-o să-L caute pe Iisus, - de data aceasta cu o iubire sfinţită de pocăinţă – şi, neavând ceva mai bun să-I aducă, I-a adus lacrimile, cu care I-a spălat picioarele şi I le-a şters cu părul bogat al capului ei.
            Simon fariseul, care reprezenta opinia publică, nu ştia cum că Maria Magdalena era o copilă a lui Dumnezeu. De aceea începe să-L judece pe Iisus, că „dacă ar fi Acesta Prooroc, ar şti cine-i şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de El” (Luca 7,39) şi nu s-ar compromite, primind-o cu atâta dragoste.
            (Ăştia-s oamenii, sau mediul social: te strică, îţi ajută să te strici, se bucură că-i strici şi tu, ca pe urmă tot ei să te ţintuiască la stâlpul de osândă…)
            Iisus a corectat această acuză necinstită, cu pilda celor doi datornici, dintre care, unul iubea mai mult pe stăpânul său, fiindcă i-a iertat o datorie mai mare.
            Iată ce-a făcut Iisus pentru Maria Magdalena.
De unde oamenii, între ei, cel mai adesea nu fac decât să-şi profaneze templul de lut al conştiinţei, Iisus le ridică viaţa la înălţimea şi la valoarea conştiinţei: că-s fiii lui Dumnezeu şi temple ale Duhului Sfânt.
            Această putere a lui Iisus, această încredere pe care i-a dat-o El: iubirea Lui curată, de făptura Sa, a transformat-o dintr-o profanată a vremii, într-o mironosiţă, model pentru toate vremile.
            Şi, din voinţa lui Iisus, e vestită fapta ei de iubire peste tot pământul.
            O aşa femeie nu se mai temea de primejdia de-a merge la mormântul lui Iisus: Iubirea ei pentru Iisus biruise frica de moarte.

            De aceea iubirii i s-a dat, prima, să vestească Învierea!”

 Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, „Cuvinte vii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 89-90.

O inimă cât o țară: părintele Justin Pârvu

Era prin anul 2007, când, văzând că șirul de oameni nu se mai sfârșește de la ușa chiliei părintelui Justin Pârvu, un monah mai tânăr i-ar fi spus cu îngrijorare marelui duhovnic: „Oamenii vă omoară din prea multă dragoste! Și ce ne vom  face fără Sfinția Voastră?!”. Replica bătrânului nu întârzie, fiind urmată de un surâs blând: „Păi ce, când o sa mor, crezi ca eu mă duc să mă odihnesc?”... Acest răspuns al părintelui, aparent unul ca multe altele, a devenit nu peste mult timp o certitudine dătătoare de nădejde pentru numeroși credincioși. Drept dovadă, peste 5000 de oameni au ținut să fie prezenți sâmbătă, 27 iulie 2013, la slujba de pomenire pentru 40 de zile de la trecerea la Domnul a părintelui Justin Pârvu, și să se închine și să se roage la mormântul cunoscutului arhimandrit.

Mormântul părintelui Justin, împrejurat cu un tricolor din trandafiri și având în mijloc reprezentată România Mare Fotografii: Tudorel Rusu

Momente emoționante, lacrimi de tristețe, dar și de nădejde sfântă, au avut loc loc sâmbăta trecută la Mănăstirea Petru Vodă din județul Neamț, la slujba parastasului pentru 40 de zile de la trecerea la Domnul a părintelui Justin Pârvu, ce a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de un sobor de preoți și diaconi, în prezența a 5 000 de oameni. Încă de la primele ore ale dimineții, curtea mănăstirii nemțene s-a umplut încet-încet de oameni veniți din toate colțurile Moldovei, care au format în liniște două rânduri: unul pentru închinarea la mormântul părintelui, și unul pentru vizitarea chiliei.

Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a venit la Mănăstirea Petru Vodă însoțit de arhim. Nichifor Horia, stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi şi exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, și de părintele Hariton Negrea, noul stareț al obștii monahale nemțene. După închinarea la mormântul părintelui Justin, şi după citirea rugăciunii de dezlegare, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a săvîrşit slujba Sfintei Liturghii în altarul de vară al mănăstirii.

„Trebuie să ne plasăm în starea de a auzi cuvintele pline de duh ale părintelui”

În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, IPS Teofan a vorbit despre viața părintelui arhimandrit Justin Pârvu, subliniind și ceea ce fiecare e dator să facă pentru a respecta învățătura marelui duhovnic: „Ne aflăm, prin mila Domnului, la mănăstirea pe care părintele Justin Pârvu a iubit-o atât de mult, lângă mormântul lui, îmbodobit ca o Românie mare, o Românie care a încăput în inima și mai mare a părintelui. Spun acest lucru fiindcă inima care se apropie de Dumnezeu, după cum afirmă Sfântul Ioan Gură de Aur, este mai mare decât Împărăția Cerurilor, pentru că mai mare decât împărăția este Domnul, și inima omului îl poate cuprinde pe Domnul. Fiecare dintre noi, în această zi de pomenire, sintetizând poate sentimentele care au fost trăite în aceste ultime șase săptămâni, trebuie să ne plasăm în starea de a auzi cuvintele pline de duh ale părintelui, și, cu inima deschisă și receptivă, vom primi cuvânt pentru fiecare în parte, în conformitate cu rana noastră sufletească. Aflându-ne aici ca obște, atât monahală, cât și mirenească, și formând poporul lui Dumnezeu adunat lângă mormântul părintelui, și având sufletele deschise, vom auzi de la părintele Justin Pârvu că ne spune două lucruri: călugării și călugărițele din mănăstire să nu uite rugăciunea, iar cei din lume să nu uite nașterea și creșterea copiilor. Dacă dorim să aducem o floare la mormântul părintelui, cred că floarea rugăciunii este cea pe care o primește părintele cu cel mai mare drag, iar existența unor familii adevărate în neamul românesc, constituie pentru părintele lumânarea pe care o așteaptă de la noi. Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace în sălașurile din Împărăția Cerurilor pe părintele Justin , să-l ierte și pe el de tot ceea ce ca un om născut din bărbat și din femeie a greșit în această viață, iar noi să nădăjduim că ne poartă în rugăciune în fața tronului Sfintei Treimi, așa cum ne-a purtat în timpul vieții sale pământești. Dacă plecarea părintelui Justin la Domnul, omenește vorbind, este o pierdere, duhovnicește este un câștig, căci părintele s-a apropiat de tronul Preasfintei Treimi, unde se poate ruga și mai fierbinte pentru cei care îi cer ajutorul”.

După otpustul Sfintei Liturghii, a urmat slujba parastasului, ce a avut loc la mormântul părintelui Justin, situat în curtea mănăstirii. Slujba pomenirii a fost însoțită și de câțiva stropi de ploaie, ce au încetat imediat după finalul prohodirii.

Răspunsurile la slujbe au fost date de corul „Macarie Ieromonahul” din Suceava, alături de părinții mănăstirii. La final, prin grija obștii monahale a Mănăstirii Petru Vodă și a maicilor şi a surorilor de la Mănăstirea Paltin,  toţi închinătorii prezenţi la pomenirea părintelui Justin au luat parte la o agapă.

„Întâlnirea cu părintele Justin mi-a schimbat viața”

Câțiva dintre credincioșii prezenți la slujba de pomenire, ne-au spus câteva cuvinte despre ce a însemnat pentru ei întâlnirea cu părintele Justin Pârvu. Redăm în continuare aceste cuvinte:

„Îl cunosc pe părintele Justin de 24 de ani, vizitându-l în fiecare lună. A fost pentru mine și tată, și învățător, și duhovnic, și tot ceea ce înseamnă dreptate, bunătate și adevăr. Deși a trecut la Domnul, îl simt pe părinte viu, îl simt că se roagă pentru noi și că ne ajută cum ne-a ajutat și în timpul vieții”- Marcelica Brânzucă din Hangu.

„Am venit în această zi la Mănăstirea Petru Vodă să-l pomenim pe părintele Justin, așa cum ne-a pomenit și el în rugăciunile sale toată viața. Părintele ne vorbește în continuare și amintirile frumoase despre sfinția sa, cât și clipele petrecute alături de el, ne vor însufleți întotdeauna. Pe părinte îl cunosc de mic copil, fiindcă, din fericire, ne-am născut în același sat. Părintele Justin rămâne în amintirea noastră ca un munte de smerenie și de demnitate națională”- preot Dumitru Pintilie de la parohia Grinţieşul Mare.

„Nu sunt eu în măsură să spun cum era părintele Justin, pentru că atâta lume știe. Mie personal, întâlnirea cu părintele Justin mi-a schimbat viața. Fiecare întrevedere cu el a avut rolul ei, tot timpul benefic, ceea ce nu pot spune despre o altă întâlnire cu nimeni altcineva. E infim efortul nostru de a veni astăzi la slujba pomenirii față de efortul pe care părintele l-a făcut și îl face pentru noi” - Ana Livadă din Târgu Neamț.

 „Eu personal, prin părintele Justin, l-am cunoscut pe Dumnezeu și am reușit, cu trepte mici, dar sigure, să mă înalț duhovnicește. Sper, ca de acolo sus, părintele Justin să mijlocească în continuare pentru mine” - Maria Paraschiv din Humulești.

„Trecerea la Domnul a părintelui Justin, această pomenire de 40 zile, ca și întreaga viață a Sfinției Sale, cât și ceea ce trebuie să facem noi de acum încolo, reprezintă o durere amestecată cu bucurie. Aceasta este până la urmă și pregătirea pentru Împărăția Cerurilor, anume suferința, peste care Dumnezeu trimite harul Său. Părintele Justin este un mare sfânt și un mare mărturisitor, care s-a învelit în dumnezeiasca haină a smereniei și a ascuns acest adevăr al măreției sale, dar care a lucrat în sufletele a mii de oameni, după cum s-a putut observa și în această zi. Dacă acum au venit câteva mii, cu siguranță de acum încolo va fi pelerinaj la mormântul său, ca la toți marii părinți ai Ortodoxiei. Mulțumim Domnului că are grijă părintele să ne țină într-o trezvie permanentă, așa cum ne-a ținut și în timpul vieții”- părintele Filotheu Bălan de la Mănăstirea Petru Vodă.

Continuarea la: Doxologia