Proteste pentru susţinerea părintelui Macarie de la Poiana Marului, surghiunit de Epifanie “Norocel”

de Aurel Şelaru

Mai mulţi locuitori din comuna Nereju se pregătesc să organizeze un miting de amploare în faţa Episcopiei Buzăului şi Vrancei. Aceştia sunt nemulţumiţi de faptul că fostul stareţ, Macarie Beşliu de la Poiana Mărului, a fost exilat de reprezentanţii Episcopiei la schitul Munteoru. Liderul nerejenilor, Toader Gemănaş, spune că valorile creştinismului sunt terfelite şi aruncate în derizoriu prin această „mârşăvie“, la care a fost supus fostul stareţ Macarie. „Suntem profund dezamăgiţi de nelegiuirile făcute de Episcopia Buzăului şi Vrancei la Mănăstirea Poiana Mărului. Locuitorii de la noi, dar şi din comunele învecinate sunt mâhniţi de faptul că părintele Macarie a fost mutat forţat la schitul Munteoru. Este tare greu şi oamenii nu mai pot ajunge să primească un sfat, o vorbă bună pentru a trece mai uşor peste necazurile de zi cu zi. Deja relele ne urmăresc la tot pasul, iar starea noastră sufletească este încărcată la maxim. La Munteoru nu se poate ajunge. Părintele Macarie ne dădea acea bunăstare sufletească, mai ales prin orânduirile bisericeşti pe care le respecta cu sfinţenie. Cei de la Episcopie mint în toate felurile, iar realitatea din teren este cu totul alta. După plecarea părintelui nu se mai ţin slujbe la Poiana Mărului. Acest lucru nu au reuşit să-l facă nici măcar comuniştii şi se întâmplă acum în zilele noastre. E strigător la cer“, a declarat Toader Gemănaş. Acesta îi îndeamnă pe vrânceni să fie alături de fostul stareţ Macarie Beşliu şi îi cheamă la schitul Munteoru. „Oamenii aşteaptă revenirea părintelui Macarie la Poiana Mărului. Nu vom mai aştepta mult acest lucru şi ne vom face dreptate singuri, deoarece dreptatea de aici de pe pământ este una strâmbă. Îi rog pe toţi cei care sunt alături de Mănăstirea Poiana Mărului şi care cred în slujbele părintelui Macarie, să încerce să ajungă la schitul Munteoru, unde se află fostul stareţ, pentru a participa la slujba de aghiasmă, ce are loc pe 1 ale fiecărei luni de peste an. Toate acestea dovedesc faptul că, în continuare, credincioşii sunt alături de părintele Macarie. Dacă nu vom avea câştig de cauză la mitingul de la Buzău, vom face acelaşi lucru în faţa Patriarhiei Române, să vedem dacă Preafericitul Daniel tolerează abuzurile celor de la Buzău. Suntem hotărâţi să mergem până în pânzele albe şi cu ajutorul lui Dumnezeu, Testamentul Lui Vasile Cel Mare să nu fie batjocorit în fel şi chip de anumite personaje“, a mai spus Toader Gemănaş.

Stareţul Tadei: Pe cel nelinistit poti sa-l pui si in Rai, si tot i se va parea ca nici acolo nu ii este bine!

"Daca cineva nu vrea, nu-l puteti baga cu sila in Rai. Trebuie sa fim buni ca sa ne fie bine. Cum sunt gandurile cu care ne indeletnicim, asa ne este si viata. Acela care are ganduri bune, acela are simtirea launtrica a pacii si linistii; pe cel nelinistit poti sa-l pui si in Rai, si tot i se va parea ca nici acolo nu ii este bine - va cauta sa fie si acolo cel dintai, iar acolo nu este nimeni cel dantai, nici cel din urma, ci toti sunt la fel . "

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR: Cuvânt la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

din “Predici la duminici si sarbatori”

(29 iunie)

„Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt;
şi harul Lui care este în mine n-a fost în zadar”
(I Corinteni 15, 10)

Cuvânt de laudă Apostolului Pavel

Ce este omul, cât de mare este nobleţea firii noastre şi de câte virtuţi mari este capabilă această făptură -omul – nimeni nu a arătat mai bine decât Apostolul Pavel.

El stă acum de faţă cu glas mare spre a răpune pe toţi pârâşii firii, spre a apăra pe alcătuitorul firii, spre a ne încuraja la fapta cea bună şi spre a astupa gura clevetitorilor care mint, spunând că firea omenească nu este capabilă de nici un bine. Pavel nu a primit o altă fire decât noi, nu a dobândit alt suflet, nu a locuit în altă lume, şi, cu toate acestea, a întrecut cu mult pe ceilalţi oameni.

Mai întâi, acest Apostol nu s-a înspăimântat de nici o pătimire, de nici un necaz care i s-a întâmplat pentru fapta bună şi pentru dreptate, ci cu bucurie s-a supus tuturor necazurilor şi le-a numit pe acestea „vremelnice şi uşoare” (II Corinteni 4, 17). Dar încă şi mai vrednic de mirare este că el a făcut toate acestea fără să urmărească vreo răsplătire.

Noi nu suportăm niciodată nici un fel de osteneală şi necaz, fără să aşteptăm răsplătire; el însă le-a luat asupra lui fără răsplată, cu bucurie şi cu dragoste, şi nu s-a tânguit de slăbiciunea trupească, nici de mulţimea treburilor, nici de tirania trupului, nici de nimic altceva.

In toate zilele el se făcea mai râvnitor, şi cu cât primejdiile îl împresurau mai mult, cu atât el devenea mai curajos. Aceasta a arătat-o el însuşi, prin cuvintele: „ Uitând cele din urma mea şi tinzând către cele dinainte” (Filipeni 3, 14). Şi când moartea îi stătea înainte, el îndemna pe alţii să se bucure cu dânsul, scriind către filipeni: „Bucuraţi-vă şi fericiţi-mă” (Filipeni 2, 18). El sălta de bucurie pentru primejdii, pentru pătimiri şi ocări de tot felul.

Către corinteni scria: „Pentru aceasta mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi” (II Corinteni 12, 10). El le numea pe acestea arme ale dreptăţii, şi arăta cu aceasta, că tocmai prin ele s-a împărtăşit de cele mai mari foloase.

Cu toate că pretutindeni era biciuit, batjocorit şi hulit, el totuşi triumfa; lăsa peste tot semnul biruinţei şi mulţumea lui Dumnezeu pentru aceasta prin cuvintele: „Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos” (I Corinteni 15, 57).