Analiza Roncea.ro: Statutul Minoritatilor este cel mai grav atentat la adresa Romaniei de la 15 martie 1990 incoace. Mai grav chiar decat Regionalizarea, ca germen al Federalizarii. Intrebarile lui Victor Roncea pentru Traian Basescu

 

Previziunile mele din materialul reprodus si de Ziaristi Online – Circul Regionalizarii si reorganizarii teritoriale, o diversiune menita sa strecoare Statutul Minoritatilor » – par, din nefericire, pe cale sa se implineasca.
Dupa ce am sesizat in materialul numit ca un articol din Legea Statutului Minoritatilor este anti-constitutional si pune in incompatibilitate proiectul Regionalizarii, ieri, parlamentarii PDL si ai minoritatilor, din Comisia pentru drepturile omului a Camerei Deputaţilor, au trecut la treaba si au revizuit aceste doua alineate ale articolul 14 din proiect:
“(2) Sunt interzise măsurile normative sau administrative, directe sau indirecte care pot duce la modificarea componenţei etnice a unor regiuni locuite în mod tradiţional de anumite comunităţi etnice.
(3) Este interzisă modificarea limitelor unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv a circumscripţiilor electorale în defavoarea ponderii minorităţilor naţionale care locuiesc în mod tradiţional în acestea.”

Desigur, aceasta demonstreaza ca PDL merge mai departe cu Regionalizarea pe genunchi, fara consultarea si informarea adecvata a intregii natiuni, si fara studierea ideii – caci altceva nu este, decat o idee, si nu foarte buna, ca sa nu zic proasta – de catre forurile universitare si ale Academiei Romane. Prima mare greseala. In al doilea rand, mai grav, ce mai demonstreaza acesta febrilitate pe marginea Legii anti-nationale a  Statutului Minoritatilor? Faptul ca urmeaza sa fie supusa la vot sau chiar ca se preconizeaza asumarea raspunderii asupra Legii de catre Guvern, pana la sfarsitul acestei sesiuni parlamentare. Aceasta din urma varianta ar fi perfecta pentru a se evita blocarea Statutului de catre parlamentarii romani care ar putea, probabil, sa se coalizeze pentru o cauza romaneasca indiferent de coloratura lor politica si ordinele venite “de sus”. Daca nu s-ar dori acest lucru atunci nici nu s-ar mai preocupa cineva cu cosmetizarea ei. Logic, nu?

Potrivit preşedintelui Comisiei, deputatul rom Nicolae Păun, dezbaterile asupra Legii Statutului Minoritatilor urmau sa fie reluate astazi şi continuate lunea şi marţea viitoare, “pentru a se da un raport cât de repede posibil“. Astazi insa, UDMR a cerut o amânare, fiind nemulţumită de modificările aduse legii, dupa cum relatează NewsIn. Amanarea a fost confirmata de deputatul UDMR Mate Andras şi de cel al PDL Marius Dugulescu, membru al Comisiei pentru Drepturile Omului si la randul lui parte a unei minoritati, religioase, cea baptista (Marius Mioc: Marius Dugulescu este fiul răposatului pastor baptist Petre Dugulescu, de la a cărui biserică, în 16 decembrie 1989, mai mulţi enoriaşi s-au alăturat mulţimii care se adunase în faţa casei preotului Laszlo Tokes). De subliniat, presei i s-a interzis accesul la lucrarile Comisiei, prin votul PDL-UDMR.

Prin amanarea obtinuta de UDMR se prelungeste termenul de negociere cu PDL, asupra trocului propus de Emil Boc intre Statutul Minoritatilor si proiectul PDL de transare a Romania in 8 judete. In acelasi timp se va incerca reformularea celor doua articole invocate, astfel incat ungurii sa aiba mentionat si faptul ca “statele trebuie să se abţină de la a modifica ponderea minorităţilor naţionale dintr-o anumită unitate administrativ-teritorială” (i.e. – “Tinutul Secuiesc”).

Dupa cum am aratat in articolul invocat, Statutul Minoritatilor va permite UDMR – chiar si cand ONG-ul etno-politic nu va mai accede in Parlament – sa creeze mini-parlamente locale in toate judetele tarii (indiferent cate vor fi), cu valente legislative in teritoriu, si sa controleze o agentie guvernamentala cu rol executiv.

Aceste prevederi sunt cuprinse, “intamplator”, in noua Constitutie a Ungariei, conceputa de nationalistii lui Viktor Orban, la Articolul D, care stipulează următoarele: “Având în vedere că există o singură naţiune ungară care trebuie să fie unită, Ungaria este responsabilă pentru soarta maghiarilor de dincolo de frontierele sale, va încuraja supravieţuirea şi dezvoltarea comunităţilor acestora; va sprijini eforturile lor de păstrare a identităţii ungare, de afirmare a drepturilor lor individuale şi colective, de stabilire a comunităţilor cu instituţii proprii şi prosperitatea în locurile lor natale şi va promova cooperarea între aceştia, precum şi cu Ungaria”.
La fel de “intamplator”, se pare, si in proiectul noii Constitutii a Romaniei, realizat de o Comisie prezidentiala condusa de un aghiotant de-al domnului Vladimir Tismaneanu, Ioan Stanomir, este cuprins un articol similar, dupa cum am aflat chiar ieri seara din gura lui Szasz Jeno, apologet al criminalului de razboi antisemit si antiroman Wass Albert si presedinte al Partidului Civic Maghiar. Activistul extremist al ilegalului PCM – partid constituit prin fals in acte publice, cu liste fictive de sustinatori, si aceasta in ciuda sesizarilor SRI si ale presei independente – a sustinut intr-o emisiune TV urmatoarele: “Dacă cetățenii românii de origine maghiară au legiferate drepturile colective, atunci ei sunt și mai loiali statului român. În acest sens, cred că trebuie să dăm curs soluției comisiei Stanomir, soluție care vorbește despre libera asociere a autorităților locale și cred că atunci am ajunge la soluția cea mai liberă și democratică posibilă și pentru maghiarii din România și pentru români. Asta e în esență ce credem noi despre reorganizarea teritorială.”

Cu alte cuvinte, “in esenta”, imbinarea reorganizarii administrativ-teritoriale cu Statutul Minoritatilor si revizuirea Constitutiei vor servi perfect dezideratele maghiare exprimate de “disidentul” PCM, “opozant” al UDMR. Dar ce “coincidenta”, pe 29 ianuarie 2011, cel care avea sa devina presedintele formatiunii etnice aflata la Putere in Romania inclusiv cu sprijinul agentului Laszlo Tokes, Kelemen Hunor, declara: “Priorităţile noastre pentru 2011-2012, pe plan legislativ, rămân cele două proiecte privind Legea minorităţilor naţionale şi Legea privind reorganizarea regiunilor de dezvoltare”. Repet, ca sunt 8 si 1/2 sau 16, organizarea pe criteriu etnic de “autonomie culturala” prevazuta de Statutul Minoritatilor, va permite UDMR sa fie stat in stat, indiferent de desenul hartii Romaniei.

Practic, prin Statutul Minoritatilor se va incalca, de facto, insusi Articolul 1 din Constitutia Romaniei.

Si acum intrebarile pentru Traian Basescu, presedintele Romaniei:
1. A uitat Traian Basescu ca o formatiune care reprezinta o minoritate etnica a cerut si militat pentru suspendarea presedintelui Romaniei si al tuturor romanilor?
2. A uitat Traian Basescu ca in 2007, cand se lupta pentru supravietuire, politica si fizica, afirma ca “Verestoy Attila şi Marko Bela sunt echivalentul lui Ion Iliescu din maghiarime”?
3. A uitat Traian Basescu ca tot atunci il identifica pe cel cu care se afiseaza azi umar la umar in “Tinutul Secuiesc” drept unul dintre “oligarhii României” alaturi de Vintu, Patriciu si Voiculescu?
4. A uitat Traian Basescu ca, in aceleasi vremuri epocale, intrebat la o emisiune, parca chiar de 4 iulie, daca Viorel Hrebenciuc, Verestoy Attila si Bogdan Olteanu sunt capii mafiei politice din Romania, a raspuns ca acestia sunt “artizanii constructiei legate de suspendarea sa si principalii negociatori ai demersului”?
5. A uitat Traian Basescu ca peste doi ani, la alegerile din 2009, Verestoy Attila a intins toate sforile pentru ca UDMR sa sustina “proiectul politic pentru România format în jurul domnului Klaus Johannis cu domnul Geoană preşedinte”, afirmand ca “aşa se conturează şi este o şansă mare pentru România”?
6. A uitat Traian Basescu ca senatorul UDMR Verestoy Attila intrebat ce şanse îi mai dă lui Traian Băsescu să câştige un nou mandat prezidenţial, ungurul a raspuns categoric: „Niciuna!”
7. A uitat Traian Basescu ca presedinele executiv al UDMR, deputatul Kelemen Hunor, a declarat in 2009, intr-o conferinta de presa la Miercurea Ciuc, ca “empatia presedintelui Basescu fata de maghiari si dezideratele acestora se opreste la palinka si kurtos kalacs”?
8. A uitat Traian Basescu ca Kelemen Hunor afirma despre el ca: “Jucator nu inseamna sa faci scandaluri! Jucator nu inseamna sa fii tot timpul bagat in fel de fel de scandaluri, sa creezi tu scandaluri si tensiuni si dupa aceea sa vii sa rezolvi scandalul”.
9. A uitat Traian Basescu ca UDMR sustine categoric disolutia Romaniei, chiar prin statutul sau, si nu se sfieste sa o faca si declarativ prin gura presedintelui ei, Kelemen Hunor: “Noi de fiecare data am spus: in legatura cu Articolul 1 avem o singura problema – sintagma de stat national. Sintagma de stat unitar e ok, indivizibil, nu avem nimic, dar nu suntem de acord cu stat national. Noi spunem ca intr-o tara in care cam 10% din populatie reprezinta o alta etnie decat cea romaneasca, nu poti sa spui ca statul este national. Poti sa spui ca statul este un stat multietnic, poti sa spui ca exista minoritati si atunci nu mai vorbim de stat national. Stat national in acest moment nu exista decat pe hartie si poate in gandirea catorva politicieni”.
10. A uitat Traian Basescu ca, aflat in vizita in Ungaria si intrebat de un jurnalist maghiar cand va fi conferita autonomia teritoriala a Tinutului Secuiesc, a raspuns. “Niciodata, pentru ca Romania este definita ca stat unitar suveran si nu cred ca vreun politician roman ar avea o alta abordare decat Constitutia”?
Eu unul cred, inca, in cuvantul presedintelui Romaniei.

Din pacate, Statutul Minoritatilor pe care vrea PDL sa-l bage pe teava in Parlament impreuna cu stipularile din Constitutia Ungariei si cele din proiectul noii Constitutii a Romaniei, asa cum au fost ele dezvaluite de Szasz Jeno, indiferent de forma de reorganizare administrativ-teritoriala, le va oferi extremistilor maghiari minoritari atat putere – legal si fara egal – incat nu vor mai avea nevoie de trasarea nici unei granite, mai ales ca aceasta deja este recunoscuta intr-o Hotarare a Guvernului Romaniei. Vezi: Guvernul Romaniei, intre prostie si ticalosie, sustine din nou in acte existenta stemei si a granitei Tinutului Secuiesc, atacand in Instanta Forumul Romanilor din Harghita, Covasna si Mures

Asadar, mai ramane o intrebare: unde e Basescu cel de alta data?

 

Surse foto: Traian Basescu si Reuters: Romania’s Basescu wins referendum

Editorial Maria Petrascu: Baconschi nu face, Boc desface dar Basescu, de ce tace?

Imi spune un prieten, jurnalist, de a carui probitate morala si profesionala nu m-am indoit si nu ma indoiesc si care stiu bine ca nu se joaca cu vorbele: ”E de rau! PDL lucreaza la trecerea Statutului Minoritatilor”, la schimb cu regionalizarea. Joi au modificat, in Comisie, articolul pe care l-am semnalat si eu, mai demult, cel incompatibil cu regionalizarea ceea ce, oricum, demonstreaza ca vor sa treaca Statutul, care, dupa parerea mea, e mai grav decat regionalizarea.”

Se framanta! Ma framant si eu! Tot asa cum se framanta multi alti romani care mai au atata minte in cap incat sa intelega ca, nu e de gluma si ca, daca deciziile care se vor lua acum de catre guvernanti nu vor fi subsumate interesului national al Romaniei, ci doar celui strict politic, ar putea avea costuri dramatice, ireparabile pentru Romania.

Presiunile mai marilor maghairimii din Romania si din a lor Ungarie-mama, care au inceput de ceva vreme, cresc de la o zi la alta, cum ati si vazut, dealtfel.
Sefii secuilor ameninta ca razmerita, chiar armata daca va fi nevoie, spun unii extremisti. Udemeristii, umar la umar cu acestia, ameninta ca pleaca de la guvernare, oamenii lui Tokes lucreaza de zor, pe dedesubt si sar, cu nerusinare la gatul nostru.
Vicepremierul Ungariei ne spune si el vorbe “diplomatice” despre “ Tinutul secuiesc’ care este “ o chestiune de viata si de moarte pentru secui” iar ambasadorul Ungariei la Bucuresti ne “scuipa” de pe scarile MAE, si declara, ritos, ca pentru Ungaria conteaza doar ce doreste comunitatea maghiara din Romania.
Aflu, acum cateva minute, si ca steagul Budapestei - în culorile roşu, galben şi albastru - va fi schimbat, pentru că era uşor de confundat cu drapelul României iar anuntul, provocator, a fost facut de nimeni altul decat de primarulcapitalei Ungariei, Istvan Tarlos.
Pe ministrul de Externe ,Theodor Baconschi, il doare in paispe de toate acestea. Se plimba prin lume, ca e vara si cald, nu? Si ii lasa pe subalternii sai sa bea o cafea “ prietenoasa”, cum obisnuieste chiar el, cand e in tara, cu ambasadorul Ungariei la Bucuresti, Oskar Fuzes, in loc sa fie aici si sa ii explice scurt, prietenului sau Oskar, in romaneste, sau in ungureste, ca una-i una si alta-i alta si ca “gulasul unguresc” nu se poate baga unde nu-i fierbe oala.
Pe de alta parte, Boc, ne tot invarte si dezvarte pe la Tv, ca o fi, ca o pati, in timp ce pedelistii lui , brat la brat cu udemeristii, joaca jocuri periculoase cu reorganizarea si cu Statutul Minoritatilor, pe care vor sa-l treaca pe neve, peste gardul Guvernului, cat se hataie unii-altii cu regionalizarea.

Si Basescu? Basescu ce face? Basescu tace malc-malculet! De ce tace? Numai el stie! Noi putem doar sa ne dam cu presupusul! Sa taca din calcul diplomatic? Bine ar fi! Dar nu cred! Sa taca pentru a-si proteja imaginea? Care imagine? Ca daca ne ducem cu totii de-a berbelacu se duce si el, si ce mai conteaza cine ai fost cand nu o sa mai stii nici cine esti , nici unde esti!

Si daca mai esti!

Si atunci? La ce buna tacerea cand iti arde casa, domn’ presedinte? Doar daca te-o fi innecat fumul si te-or fi orbit flacarile! Daca e asa, domn’ presedinte, chiar nici nu mai conteaza cand iti vor cadea si grinzile in cap!

Maria Petrascu
Sursa: Ziare.ro

Femeia care a invins iadul. Povestea cutremuratoare a sotiei politistului Liviu Cheuchisan, mort in Revolutie in urma agresiunii unor maghiari

 

„Adevărul“ vă prezintă povestea cutremurătoare a Dorinei Cheuchişan, care, pe 22 decembrie 1989, a asistat la linşarea propriului soţ de către populaţia maghiară din comuna harghiteană Dealu. Ucigaşii plutonierului-major Liviu Cheuchişan au beneficiat de clemenţa lui Ion Iliescu.

Şase ofiţeri şi subofiţeri de Miliţie şi de Securitate au fost ucişi în timpul Revoluţiei din 1989 în judeţele Harghita şi Covasna. Aceştia au fost linşaţi de populaţia de etnie maghiară din regiune, care, după fuga lui Ceauşescu din Comitetul Central (22 decembrie, ora 12.09), a luat cu asalt clădirile în care îşi aveau sediul autorităţile represive ale regimului comunist.

La 22 decembrie 1989, în comuna harghiteană Dealu, mulţimea furioasă  a descins în sediul Miliţiei, a incendiat clădirea şi l-a omorât în bătaie pe plutonierul-major Liviu Cheuchişan (33 de ani), şeful de post, în faţa soţiei şi a celor doi copii. Acestea sunt faptele, spuse pe scurt, în numai câteva secunde, însă atunci au fost ore. Orele dintr-o după-amiază caldă de iarnă în care un bărbat a fost lovit continuu şi a murit în chinuri groaznice apărându-şi familia. Orele în care un sat întreg  a asistat ca la un spectacol. Orele în care o femeie a văzut tot ce era de văzut despre viaţă şi moarte.

„Măi, Istvan, măi, Deneş..."

Dorina Cheuchişan, femeia din rândurile de mai sus, trăieşte astăzi undeva în judeţul Bacău.  Ne-a povestit tot ce s-a întâmplat în urmă cu 21 de ani, iar noi am ascultat fără să punem prea multe întrebări. Pentru că sunt situaţii în care e inutil să te mai numeşti ziarist. E de ajuns să taci şi să-ţi înghiţi nodul din gât.

Povestea începe undeva la sfârşitul anilor '70: „Eu şi soţul meu ne-am cunoscut la Miercurea-Ciuc, am făcut amândoi acolo un fel de post-liceal. Ne-am căsătorit şi pe el l-au repartizat şef de post la Miliţia din comuna Dealu. A trebuit să-mi urmez soarta şi să merg după el, într-o comunitate unde erau numai maghiari. De fapt, noi eram singurii români din comună. Noi am fi vrut să ne ducem mai în nordul Ardealului, pentru că Liviu era din Bistriţa-Năsăud. Am umblat cu cereri, cu rugăminţi, dar şeful de post din Harghita a zis că are prea puţini oameni competenţi ca să-l lase să plece. Soţul meu, la 27 de ani, a fost unul dintre cei mai tineri şefi de post din ţară".

Există înainte de moartea fiecărui om o mulţime de detalii, aparent banale, care se unesc într-un soi de complot bizar ce contribuie la deznodământul final. În dimineaţa de 17 decembrie 1989, Liviu Cheuchişan s-a prezentat la Miliţia municipală pentru a-şi depune pistolul, întrucât primise o permisie de Sărbători şi urma să plece din judeţ. Tocmai când a ajuns la Odorheiul Secuiesc s-a primit telefon pe firul scurt şi s-a decretat starea de urgenţă în urma evenimentelor de la Timişoara. Şi Liviu n-a mai plecat nicăieri, a trebuit să rămână la Dealu, acolo unde l-a prins şi fuga lui Ceauşescu din 22 decembrie, iar odată cu acest moment s-a declanşat şi furia mulţimii.
Liviu şi Dorina Cheuchişan, împreună cu fiica lor, în 1986

Liviu Cheuchişan locuia împreună cu soţia şi cu cei doi copii într-o clădire din centrul comunei. La parter se afla postul de Miliţie, iar la etaj locuinţa lor. „Era în ziua când fugise Ceauşescu. Am venit de la serviciu pe la ora 4 după-amiaza, lucram ca ospătar, şi atunci au apărut şi vreo patru-cinci inşi din comună şi au cerut steagurile de la Miliţie, să facă mini-demonstraţie de bucurie că pică Ceauşescu. După aia s-au dus şi s-au îmbătat, s-au unit şi cu alţii şi s-au întors în haită. Am auzit ulterior că unul dintre apropiaţii noştri, cu care ne duceam şi la petreceri, s-a ridicat în restaurant pe un scaun şi a zis: «Acum e momentul nostru, hai să facem şi să dregem".
Când s-au întors n-au mai vrut numai steagurile, au spart tot. Şi îi cunoşteam pe toţi cei care au venit, erau din comună. Am încercat să vorbesc cu ei: «Măi, Istvan, măi, Deneş, potoliţi‑vă!». Unul m-a lovit în cap cu o geantă şi atunci soţul meu mi-a zis: «Du-te în casă la copii!». Am îngenunchiat lângă telefon şi am sunat Salvarea, Poliţia de la Odorhei... Telefoane, ţipete, «Săriţi, ne omoară!» - nimic!", îşi aminteşte Dorina Cheuchişan.

O săritură şi niciun cuvânt

Mulţimea scoasă din minţi l-a bătut pe subofiţerul de Miliţie până aproape de inconştienţă, cu toate că acesta a încercat să-i calmeze şi nu a folosit arma din dotare asupra atacatorilor. „L-au bătut acolo, în curte, şi la un moment dat a reuşit să se târască până în casă. Încerca să-mi vorbească, îi sărea sângele din gură şi atât mi-a spus: «Să ai grijă de copii, că pe mine m-au omorât». Atunci au venit peste noi, au spart trei rânduri de uşi şi au ajuns la camera unde ne adăpostiserăm. Cu  ultimele puteri, soţul meu ţinea uşa, iar ei îl împungeau prin ea cu ceva contondent. Şi el atâta zicea: «Vai, mamă! Vai, mamă!»". Şi se ruga de ei: «Măi, oameni buni, nu mă omorâţi, că am nevastă şi copii».
Şi când n-a mai suportat chinurile sau o fi fost lucid şi s-a gândit că, dacă el nu scapă de acolo, nu scăpăm nici noi, s-a urcat pe o masă şi s-a aruncat de la etaj. Asta n-am ştiut niciodată, că nu mi-a spus nimic înainte de a se arunca. N-am ştiut dacă a sărit pentru că nu mai suporta durerile, sau a sărit ca să-l omoare pe el şi să ne salvăm noi. Spun oamenii care au fost acolo că în cădere şi-a rupt un picior dar a avut putere să se mai târască câţiva metri. Şi ei atunci s‑au dus la el şi au început să‑l lovească şi acolo jos. S‑au dus în pivniţă să bea şi iar s-au întors la el şi l-au lovit acolo până n-a mai mişcat", povesteşte soţia subofiţerului Cheuchişan.

"L-au bătut acolo, în curte, şi la un moment dat a reuşit să se târască până în casă. Încerca să-mi vorbească, îi sărea sângele din gură.''
Dorina Cheuchişan soţia subofiţerului de Miliţie ucis la Revoluţie în comuna Dealu

Un ceas cu cuc arăta ora 22.30

După ce l-au omorât pe şeful de post, atacatorii şi-au „făcut curaj" cu pălinca scoasă din pivniţă, au adus butoaie cu benzină şi au incendiat clădirea la etajul căreia se aflau soţia şi cei doi copii ai plutonierului Cheuchişan - o fată de 7 ani şi un băiat de 6 luni. În faţa postului de Miliţie s-a adunat toată populaţia comunei, dar numai un om a avut curajul să intervină.

„Focul începea să ajungă la noi. Luam copiii şi îi duceam la baza geamului ca să capete un pic de oxigen. Omul care ne-a salvat s-a strecurat printre cei care atacau, tot ungur era şi el. Era un om din sat, care aşa mi-a zis: «Cândva ţi-a fost milă de copiii mei». Eu lucram la un restaurant şi cred că odată i-am dat lămâi pentru copii, că atunci nu se găseau decât pe sub mână. Şi omul ăsta a avut curaj şi a urcat la noi să ne ajute. A luat-o pe fată şi eu pe băiat, era pânza de foc de la parter până în tavan, am trecut prin foc. Incendiaseră covoare, mobilă, tot. Puseseră nişte scânduri de fag ca la foc de tabără. Când am ieşit cu copiii din clădire, imaginea asta mi-a rămas: multă lume şi rufele întinse cu care făcuseră un foc imens. Am fugit la o familie de acolo, din sat. Când am intrat în casă mi-a rămas imaginea unui ceas cu cuc şi conurile alea de brad. Ceasul arăta ora  zece şi jumătate".

Editorial descalificant al lui Mircea Cartarescu: Pentru reorganizarea administrativa a Romaniei. "Ce se câştigă? ... întărirea identităţii regionale a populaţiei... un sistem "federal" modern ". Curat delir!

Reorganizarea administrativă a României se va face. Din discuţiile reflectate de presă în ultima vreme, dacă lăsăm la o parte deformările pamfletare şi stereotipurile, reies atât o voinţă politică pentru îndeplinirea acestui act de normalitate, cât şi dorinţa populaţiei în acelaşi sens.

Convingerea mea este că, fie prin referendum, fie printr-o cale parlamentară sau alta, vom ajunge la sistemul modern, de multă vreme necesar, al reîmpărţirii teritoriale a ţării în cele opt regiuni mari cunoscute azi de toată lumea. În acest sens, nu pot decât să salut prezenţa partidelor din opoziţie la Cotroceni pentru discutarea acestei probleme. E o dovadă de maturitate politică. Se pare că până la urmă şi PNL, şi PSD încep să înţeleagă că interesul naţional nu trece nici prin ură, nici prin demonizare. Că pentru realizarea sa trebuie respectate instituţiile politice ale ţării: preşedintele, primul-ministru, şefii de partide, chiar dacă ele sunt de cealaltă parte a baricadei. Opoziţia, absolut necesară în procesul guvernării democratice, nu este adversara puterii decât în plan politic. În privinţa interesului naţional puterea şi opoziţia trebuie să fie aliate. Dezbaterea de idei în jurul restructurării teritoriale şi administrative a României, care a frânt simetria Putere-Opoziţie (atât de stereotipă în ultimul timp) e primul semn, timid încă, al acestui adevăr.

Într-adevăr, puterea nu mai este un bloc, o maşină de votare. UDMR, actor principal şi esenţial în această dezbatere, şi-a arătat limpede o poziţie proprie, diferită de cea a PDL. De fapt, motivul principal pentru care reîmpărţitrea nu s-a făcut când trebuia să se facă, acum zece ani cel puţin, a fost teama de tendinţele separatiste ale maghiarilor din Ardeal. Guvernele precedente nu şi-au asumat acest risc, care rămâne un risc şi azi, după cum o arată voci din rândul politicienilor maghiari, care s-au şi grăbit să vorbească despre nesupunere civică şi alte prăpăstii. Fireşte, e vorba de câţiva extremişti, căci beneficiile economice şi de imagine pe care noua împărţire le aduce populaţiei maghiare ţin nu de un model iredentist, ci de unul democratic. Maghiarii cer referendum: e-n regulă, un referendum nu are de ce să strice, deşi eu prefer calea parlamentară (nu şi asumarea răspunderii, care nu mi se pare un procedeu mulţumitor din punct de vedere democratic).

La rândul ei, opoziţia şi-a prezentat şi ea proiectul, care cuprinde un număr intermediar de regiuni între cel de azi şi cele opt scontate pentru viitor. Proiectul acesta mi se pare doar o ricanare în faţa celui prezidenţial. Evident, opoziţia nu crede în el, după cum nimeni n-ar putea crede, dar nici ralierea de lanceput la opiniile adversarilor nu li s-a părut potrivită celor din USL. Însuşi faptul că, venind la Cotroceni, liberalii şi social-democraţii au participat la dezbatere în loc s-o boicoteze, şi au şi acceptat de principiu necesitatea reîmpărţirii României pe regiuni de dezvoltare arată un consens politic al dreptei şi stângii, al puterii şi opoziţiei în privinţa aceasta. Nu am citit decât sondaje făcute de ziare, deci fără adevărată valoare statistică, totuşi ele toate arată că şi omul de pe stradă este în favoarea renunţării la fărâmiţarea judeţelor.

Ce se câştigă? O autonomie şi descentralizare mai mare a zonelor ţării, o competiţie economică între regiuni, o întărire a identităţii regionale a populaţiei, o enormă simplificare a aparatului administrativ, cu economiile aferente, un sistem "federal" modern. Şi mai ales, cum au subliniat mai toate comentariile, o curăţire a baronilor care-au transformat judeţele în moşii proprii. E greu de crezut că o mare regiune mai poate fi condusă prin abuzuri şi corupţie, prin cârdăşii locale şi nepotism, cum sentâmplă în multe judeţe azi.

Ar fi fost de dorit ca reorganizarea teritorială să se fi făcut într-o perioadă mai prosperă şi mai stabilă economic şi politic, pentru că ea implică modificări legislative serioase chiar şi pentru funcţionarea sa pe hârtie. De-aici însă până la funcţionarea reală, pe teren, va fi cale lungă, costisitoare şi însoţită de un haos teribil. Vechi structuri vor trebui demantelate şi altele noi implementate, şi mă refer aici la organigrame, la definiţii de funcţii şi responsabilităţi administrative, dar şi la chestiuni pur materiale: sedii, infrastructură, căi de comunicare etc. Nu ştiu, şi cred că nimeni nu ştie cât timp va trece până la votarea legii, şi apoi cât timp va trece iarăşi până ce noul sistem va începe să funcţioneze cu adevărat. Dar reforma administrativă se va face, pentru că e evident necesară pentru România.

Sursa: Evenimentul zilei

NEPASARE. Desi a trecut o luna de zile de la vandalizarea statuii lui Avram Iancu, edilii brasoveni nu au reusit sa repuna pe soclul statuii numele eroului si citatul "Unicul dor al vietii mele e sa-mi vad natia fericita!"

 

Acum o luna de zile, sesizam public vandalizarea statuii lui Avram Iancu. Politia Brasov a demarat cercetarile pentru descoperirea faptasilor, iar Primaria Brasov, prin purtatorul ei de cuvant, Sorin Toarcea, ne asigura ca, in aproximativ o saptamana, va readuce monumentul la starea lui initiala. Din pacate, de atunci si pana astazi nu stim sa se fi intreprins ceva. Nu am aflat nici faptuitorii vandalizarii, nici numele lui Avram Iancu sau citatul "Unicul dor al vietii mele e sa-mi vad natia fericita!" nu au fost repuse pe soclul monumentului. Sa nu fi reusit in acest timp Primaria Brasov sa identifice o turnatorie de cupru? 

Sursa: axioma-anonima.blogspot.com

Petitie Online. Catre autoritatile statului roman: Opriti "Raportul Patapievici", o operatiune de fasificare a istoriei medievale a Romaniei.

CĂTRE,
PREŞEDINŢIA ROMÂNIEI,
În atenţia domnului Traian Băsescu, Preşedinte al României

MINISTERUL CULTURII ŞI PATRIMONIULUI CULTURAL NAŢIONAL
In atenţia domnului Kelemen Hunor, Ministrul Culturii şi Patrimoniului Cultural Naţional

COMISIA PENTRU CULTURĂ, ARTE ŞI MIJLOACE DE INFORMARE ÎN MASĂ A SENATULUI ROMÂNIEI


La numirea şi întărirea în funcţie, de către preşedintele României, a lui H.R. Patapievici, o parte însemnată a intelectualilor români a avut obiecţii legate de modul în care acesta trata şi caracteriza poporul român.
Câteva dintre iniţiativele şi acţiunile în numele Instituţiei au fost primite negativ de cea mai mare parte a intelectualilor români.

În cazul de faţă, iniţiativa de a publica o carte şi a realiza o expoziţie nu o judecăm. Poate fi o iniţiativă pozitivă. Chiar larga circulaţie a documentelor fundamentale ale istoriei din secolele V-XVI putea juca un rol însemnat în cunoaşterea ţării noastre peste hotare. Mai ales că acest material pregătitor ,,România medievală,, se adresa ambasadelor.

Era firesc ca o asemenea acţiune să înceapă de la prezentarea, printr-o selecţie ştiinţifică, a materialelor sigure, devenite muzeistice. Aceasta se poate face doar prin mari specialişti români ai evului mediu românesc, sub egida unor universităţi, institute ale Academiei sau secţii de istorie ale acesteia.

Din nefericire, drumul acesta firesc, obişnuit, atestat în lumea ştiinţifică nu a fost urmat. Sub patronajul Preşedintelui şi direcţia lui Patapievici s-a pornit în sens invers. Ca şi cum obligă muzeistica, arheologia, arhivistica, ştiinţa românească să se muleze pe ideile emanate de cine? Emanate de Laurent Chrzanovski, elveţian de origine poloneză, necunoscut în ştiinţa istorică românească. Ideea de a fi un străin nu e greşită prin ea însăşi în măsura în care dorim recunoaştere. Ne gîndim şi la Nicolae Iorga care a vorbit despre istoria României prin călători.

Însă, ce face omul acesta ar fi de înţeles doar dacă ar răspunde unor programe, impuse sau autoimpuse, nu doar de anihilarea istoriei românilor în evul mediu, de neantizare, de creare a ceva paralel şi potrivnic nu doar intereselor Romîniei, căci acesta pare a fi scopul cărţii şi expoziţiei, dar şi o falsificare grosolană, ilogică, contrară tuturor cercetărilor ştiinţifice, făcute publice prin Tratatele de Istorie a Românilor, de care lumea ştiinţifică mondială are cunoştinţă, prin “Bibliografia Istorică a României”, de participarea oamenilor de ştiinţă români la întâlniri ştiinţifice internaţionale.

Ce spune omul!?

Cităm ,,Aceasta pentru că România, unul dintre cele mai tinere state ale Europei actuale, născut din Unirea de la 1859 (a Moldovei şi Tării Româneşti) şi din Marea Unire de la 1918 (realizată prin aderarea Transilvaniei), nu fusese niciodată până atunci o Naţiune, ci mai degrabă un mozaic de civilizaţii, de populaţii, de culturi şi de etnii care au învăţat să trăiască împreună, să dialogheze, să facă comerţ, şi, mai presus de toate, să îşi construiască o limbă şi o conştiinţă comune în timp ce erau supuse, de-a lungul secolelor, predominanţei politice a uneia sau alteia dintre marile puteri vecine.,, (România Medievală, Monitorul Oficial, 2010, p.9).
Confuzia dintre naţiune şi stat naţional este evidentă şi încalcă şi cea mai elementară explicaţie DEX conform căreia termenul de naţiune este sinonim cu cel de popor sau etnie.
Şi pentru a ne convinge că nu a făcut o confuzie, autorul revine pe aceeaşi pagină şi întăreşte aberaţiile afirmate mai sus:
,,La toate acestea se adaugă o enigmă filologică şi istorică de anvergură, care constă în faptul că această ţară, care nu s-a constituit decât foarte recent ca naţiune… (România Medievală, Monitorul Oficial, 2010, p.9).

Aceste afirmaţii ar fi rămas ceea ce sunt, nişte vorbe goale, dacă autorul nu ar fi continuat de-a lungul a 30 de pagini să argumenteze parcă ,,enigma,, naţiunii române formată în ultima sută de ani. Şi, procedează absolut iresponsabil. Înşiră toate migraţiile care au avut loc în Europa Centrală şi de sud-est şi Balcani, toate dominaţiile şi toate colonizările şi le prezintă drept ,,România Medievală,,. Despre strămoşii românilor nu se spune nimic. Nu sunt menţionate nici Romaniile populare, nici cultura veche-românească, iar cnezatele şi voievodatele româneşti sunt menţionate fără nici o atribuire etnică. Se bucură însă de paragrafe întinse toţi care au trecut episodic fie pe teritoriul României, fie pe la graniţele ei, la care adaugă colonizările şi dominaţiile: sarmaţi, alani, avari, huni, goţi, vizigoţi, ostrogoţi, gepizi, lombarzi, maghiari, bulgari, pecenegi, cumani, mongoli, saxoni, secui, turci.

Şi pentru ca acest fals istoric să încapă în istoria medievală a României, se operează cu greşeli de datare, atribuiri greşite de teritorii, confuzii grave de termeni, confuzii între noţiunile de civilizaţie şi cultură, între cultură arheologică şi complex arheologic precum şi preluarea unor teorii depăşite din punct de vedere ştiinţific, cum ar fi stăpânirea bulgară la Nordul Dunării până la Carpaţi. Se încalcă principii elementare de cercetare.

Chiar şi evul mediu-târziu e croit pe acelaşi calapod. Cele două state medievale româneşti, Moldova şi Ţara Românească, numite când regiuni geografice, când structuri politice, când voievodate sunt prezentate drept spaţiul coabitării a încă 12 populaţii. Nu se face diferenţa necesară între mediul urban şi mediul rural, nu se precizează statisticile oficiale cu privire la numărul acestor ,,populaţii,, în realitate comunităţi reduse numeric aflate temporar pe teritoriul ţărilor respective.

O istorie peticită cu scopul de a scoate românii din istorie. Dealtminteri, termenii de populaţie romanică, vlah, valah sau român sunt menţionaţi sporadic fără ca populaţiei vechi româneşti să i se acorde cel puţin un paragraf clar aşa cum se procedează cu populaţiile migratoare care se bucură fiecare de o descriere.
Cum este posibil ca istoria unei ţări al cărei relief este de 70 % deal şi munte să fie prezentată prin istoria unor populaţii care aveau culturi exclusiv de stepă? Unde este istoria poporului care a locuit 70% din teritoriul acestei ţări?

Migraţiile constituie una dintre temele de cercetare ale istoricilor români, dar niciodată nu au confundat această temă cu istoria medievală a României. Aşa cum nici istoricii ucrainieni, unguri, bulgari, sau din statele slave nu au confundat migraţiile cu istoria formării popoarelor lor, deşi existau situaţii clare ale formării unor state în urma unor migraţii. Şi asta pentru că nici un stat nu a dus la formarea unui popor. Dimpotrivă, statele s-au format pe baza unui popor sau naţiuni.

Uneori, în lume, lucrurile mărunte le răstoarnă pe cele înalte. Măreţul rege Darius a fost învins de sciţi. De un popor barbar dintr-o ţară întinsă, stearpă şi săracă. Când au fost întrebaţi ce au avut de apărat, sciţii au arătat nişte movile aruncate în imensitatea stepei. Erau mormintele strămoşilor lor. Pentru ce luptaseră, de fapt, sciţii? Pentru nişte oase uscate şi-o mână de ţărână? Nu! Mormintele acelea erau actele lor de identitate, de oameni liberi din neam în neam. Mormintele acelea erau actele lor de proprietate, de stăpâni ai unei ţări. Mormintele strămoşilor lor erau de fapt trecutul lor, adică istoria lor. Şi acest trecut a învins un mare rege al lumii.

Cartea ,,România Medievală,, publicată sub egida Institutului Cultural Român şi sub patronajul Preşedintelui României spulberă mormintele strămoşilor noştri. Şi de la gropniţele voievodale din vechile noastre mănăstiri până la gropile comune de la Aiud, Gherla şi Târgu-Ocna, de la mormintele bunilor noştri ce odihnesc în jurul bisericuţelor de lemn până la mormintele Soldatului necunoscut presărate de la Don până în Germania, vă cerem să analizaţi situaţia şi să luaţi atitudine cu privire la:

1. Promovarea în mediul politic extern, prin ambasade, a unei viziuni istorice tendenţioase şi străine de cercetarea istorică românească şi care pune sub semnul întrebării etnogeneza poporului român şi a limbii române.
2. Irosirea banului public prin publicarea în format de lux a cărţii ,,România Medievală,, carte ce expune o opinie personală lipsită de orice fundament ştiinţific.

În numele istoricilor români din ultima sută de ani măcar, noi NEGĂM aceste aprecieri, semnate de Laurent Chrzanovski, care se vor istoria noastră, românească.
Aşa să ne ajute, Dumnezeu!

Petiţia, initiata de dr. in istorie Emilia Corbu, poate fi semnată AICI

Guvernantii le pregatesc romanilor o identitate electronica. Cetatenii electronici vor fi mult mai supusi - visul totalitarismului electronic

Aveți portofelul plin de carduri și hâr­tiuțe cu parole? Ministrul comunicațiilor și-a propus să le înlocuiască cu un singur card, lansând o aplicație de management al identității electronice.

Pe măsură ce instituțiile statului lansează tot mai multe servicii eGuvernare, de la plata taxelor la cardul de sănătate, autentificarea utilizatorilor devine o problemă din ce în ce mai acută. Astfel, noua strategie a Ministerului Comunicațiilor va pune accent și pe necesitatea implementării unui sistem centralizat de management al identității electronice. Ce înseamnă acest lucru?

„Acum, avem un sistem de identificare pentru plățile electronice, reprezentat de userul și parola pe care oamenii le primesc“, explică pentru Capital Valerian Vreme, ministrul comunicațiilor. „Cei de la CNAS au și ei propriul lor sistem de management al identității, acel card de sănătate care este acum în lucru, iar alte instituții au sistemele lor. Noi vrem să dezvoltăm o aplicație majoră care, în final, să reprezinte un management al identității unic pentru statul român“, a mai spus el.

Practic, este vorba de realizarea unei platforme centrale, care va conține datele de identificare ale cetățenilor, care va putea fi accesată prin mai multe modalități, de la cardul electronic la chiar telefonul mobil, explică ministrul.

„Nu reinventăm roata. Și telefonul este un mijloc de identificare. Am văzut sistemul în Estonia și mă duc în Austria să-l mai văd. Sistemul trimite un SMS pe numărul de telefon înregistrat la ei cu un cod de verificare. Este un element în plus de securitate“, explică Vreme.

Demersurile pentru crearea platformei au început deja, cu înființarea unei comisii inter-ministeriale, conduse de Ministerul Comunicațiilor, dar în care Ministerul Afacerilor Interne are, practic, cel mai important rol.
„Urmează să rezolvăm problema fondurilor“, spune ministrul Vreme. „Eu intenționez să dezvolt aplicația pe fonduri europene, cu beneficiar unic, așa cum a făcut CNAS. Va trebui să găsim un culoar astfel încât o entitate să poată aplica și apoi să dezvolte sistemul“, mai spune el. Studiile sunt deja făcute și, odată rezolvată problema accesării fondurilor, se va putea trece la faza următoare, organizarea lici­tației pentru realizarea platformei, până la finele anului. Valerian Vreme nu a dorit să facă o estimare a valorii la care ar putea ajunge acest proiect. „Mergem pe licitații, și prețul final poate fi de zece ori mai mic“, a argumentat el.

Lansarea programată pentru 2012
 
Ministrul spune că, în opinia lui, platforma ar putea fi realizată în 12 luni, fiind gata înainte de anul 2013. Implementarea modalităților de identificare ar putea dura însă mai mult, deoarece sunt implicate mai multe tipuri de instituții. „În ceea ce priveşte autentificarea cu telefonul, este necesară o sincronizare cu bazele de date ale operatorilor, dar astea sunt aspecte tehnice care se vor rezolva ulterior“, exemplifică el. „Eu o tratez ca fiind o aplicație de urgență maximă pentru România“, subliniază Vreme.

Odată lansată, platforma va permite autorităților locale să lanseze mai rapid anumite aplicații pe care le consideră necesare. Pentru că autentificarea va respecta în totalitate legea protecției cu caracter personal, spre deosebire de alte aplicații care funcționează în prezent. „Spre exemplu, sunt platforme în care accesul se face pe bază de CNP, iar legea nu permite acest lucru“, a mai spus el.

Exemple europene

Germania Cardul electronic de identitate este folosit din noiembrie 2010 și poate fi folosit pentru aplicații de eGuvernare, autentificarea făcându-se cu ajutorul unui PIN. Costul unui card este de 28,8 euro. 
Estonia Cardul a fost introdus în sep­tembrie 2007, utilizarea sa fiind destul de diversificată: servicii de eGuvernare, plata transportului în comun, vot electronic, document de călătorie, instrument de identificare pe forumurile unor  site-uri de știri. Costul cardului este de 24,28 euro.
Belgia Cardul electronic de identitate a fost introdus în 2005 și poate fi folosit pentru accesarea unor servicii precum eGuvernare, eBanking sau eHealth. Autentificarea unei tranzacții, a posesorului sau folosirea semnăturii digitale necesită introducerea unui PIN. Costul unui card este de aproximativ 12,5 euro.

Sursa: revista Capital