+3 AUGUST - CINCI ANI DE LA INTRAREA ÎN VEŞNICIE A DOCTORULUI TEOFIL MIJA (vezi mărturia VIDEO a dârzului luptător, alături de mărturisitorul Nicolae Purcărea, într-o convorbire despre rezistenţa armată din Munţii Făgăraşului cu regretata jurnalistă Maria Petraşcu)

Luptatorii Anticomunisti ai Romaniei - Nicolae... de f100001582328508

Luptatorii Anticomunisti ai Romaniei - Nicolae... de f100001582328508

† Dr. Teofil MIJA (11 septembrie 1923 - 3 august 2010)

          

S-a născut în comuna Bratei, judeţul Târnava Mare (Sibiu), la 11 septembrie 1923, fiind fiu de ţărani români. Este absolvent al Institutului Medico-Farmaceutic şi al Facultăţii de Biologie-Geografie, devenind Doctor în ştiinţe medicale în 1983.

În 1936 devine membru al Frăţiei de Cruce organizate la Liceul „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni. Între 1942-1948 a desfăşurat activităţi educative în cadrul centrelor studenţeşti din Iaşi şi Cluj.

După 23 august 1944, împreună cu Ionel Golea, Aurel Ursu, Axente Păcuraru şi alţi studenţi târnăveni, înfiinţează Centrul de Rezistenţă Armată din Codrul Fetea. În 1948 s-a sustras arestărilor masive făcute în rândul studenţilor legionari şi s-a refugiat în Bucureşti. A fost condamnat în lipsă, în Săptămâna Patimilor din anul 1949, la 15 ani muncă silnică. Arestat în mai 1950, într-o casă-capcană a Securităţii, a fost anchetat de şeful securităţii MAI, colonelul Dulgheru, şi de generalul Nicolski, sprijiniţi de Brânzaru, poreclit Tarzan, pe atunci şeful laboratorului de torturi din MAI. A fost rejudecat pentru condamnarea în lipsă ce o suferise anterior, împreună cu membrii Centrului Studenţesc Cluj. La proces nu a recunoscut niciuna dintre acuzaţiile ce i-au fost aduse şi a fost condamnat la 3 ani închisoare corecţională. La expirarea acestei pedepse nu a fost pus în liberate, Procurorul General al Republicii făcând recurs. Drept urmare, condamnarea i s-a schimbat în 15 ani muncă silnică. A participat la greva generală a foamei din închisoarea Aiud, în primăvara anului 1957, fiind acuzat, alături de alţi 12 deţinuţi politic, de instigare şi organizare de revoltă în închisoare. A primit o pedeapsă disciplinară de izolare pe timp de un an de zile, la “Zarca” din Gherla. După un an a fost dus la Zarca din Aiud, bolnav de tuberculoză. După două tentative de “reeducare”, monstruoasa operaţiune de schilodire a sufletelor concepută de bolşevici, doctorul Teofil Mija refuză să mai vorbească cu reeducatorii. S-a încercat atunci o ultimă metodă de asasinare a doctorului Mija, fiind „băgat” dezbrăcat la izolare, în luna ianuarie 1964.

A fost eliberat în 31 iulie 1964, după ce a fost deţinut la închisorile din Cluj, Aiud, Gherla, Oradea şi în lagărele de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. La ieşirea din închisoare avea 47 de kilograme.

În anul 1990 înfiinţează dispensarul medical al foştilor deţinuţi politic pe care, în 1993, îl comasează cu cel al Asociaţiei Filantropice Medical-Creştine „Cristiana”, al cărui preşedinte a fost până la moarte. De-a lungul anilor, la acest dispensar au fost consultaţi şi trataţi sute de foşti deţinuţi politic. În 1999 înfiinţează în oraşul Săcele un cămin pentru bătrâni, iar din 2001 o cantină pentru săraci.

Împreună cu Aurel Ursu a ridicat în 2003 un monument în Codrul Fetea pentru cinstirea eroilor martiri din acest centru de rezistenţă armată anticomunistă.

A luptat întreaga lui viaţă pentru asanarea morală, însănătoşirea spirituală şi materială a ţării şi a poporului român.

A publicat mai multe articole şi cărţi de specialitate şi de memorialistică.

A fost membru fondator al Partidului Pentru Patrie, vicepreşedinte al AFDP Braşov şi vicepreşedinte al Centrului Rezistenţei Anticomuniste.

  A fost cetăţean de onoare al Municipiului Braşov.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace, în cohortele din cer ale eroilor şi martirilor Neamului Românesc, alături de fraţii săi de luptă şi suferinţă!

+ Maria PETRAŞCU

Florin PALAS

BRAŞOV. „Maria Petraşcu a ars ca o flacără, pentru toţi”

„Nu i-ar fi plăcut ce facem noi aici”, au spus la unison colegii, colaboratorii şi prietenii Mariei Petraşcu, care au participat ieri la evocarea ziaristei plecate prematur dintre noi acum trei ani, devenite în ultimii ani simbol viu al luptătorului singuratic pentru adevăr şi pentru dreptate, mai ales în ceea ce priveşte Revoluţia din '89.  

Muzeul memorial „Casa Mureşenilor” este cel care a organizat evenimentul „Amintiri despre Maria Petrașcu”. Foşti colegi de redacţie, jurnalişti, colaboratori, braşoveanul Octav Bjoza, subsecretar de stat, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, Florin Postolachi, preşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie 1987, Ioan Demi, preşedintele Asociaţiei Revoluţia 21 Decembrie 1989 Braşov, Etelka Babeş, văduva eroului-martir anticomunist Liviu Corneliu Babeş, artistul plastic şi scriitorul Gabriel Stan au fost printre cei care au vorbit despre Maria Petraşcu, încercând să nu-i ridice osanale, nu pentru că nu le-ar merita din plin, ci pentru că ştiau că ar fi respins vehement aşa ceva. „Noi ne-am propus, datorită specificităţii muzeului - memorial - dar şi ajutorului şi prieteniei pe care le-a acordat Maria Petraşcu Muzeului nostru, să facem această acţiune de suflet de evocare Maria Petraşcu, a unuia dintre cei mai buni jurnalişti contemporani ai Braşovului, un ziarist integru, cu coloană vertebrală, care a luptat curajoasă cu vechile structuri şi cu urmaşii Securităţii şi ai PCR”, a declarat muzeograful Ovidiu Savu, completat de directorul muzeului, dr. Valer Rus, care a subliniat faptul că Maria Petraşcu este unul dintre „oamenii cetăţii”, pe care societatea este datoare să nu-i uite şi, mai mult, să perpetueze valorile pe care le-au reprezentat şi pe care le-au apărat: „Maria Petraşcu a fost un un «om al cetăţii» şi şi-a dedicat ultimii ani rememorării eroilor care s-au sacrificat pentru libertate şi pentru demnitate. Trebuie să ne recunoaştem şi să ne apreciem valorile, să le menţinem în atenţie”.
Multă putere şi pasiune

O femeie puternică, o soţie iubitoare şi devotată, un ziarist integru şi o mamă desăvârşită, care îşi iubea la nebunie copiii, cu care avea o relaţie extraordinară, un coleg şi un prieten sufletist, un om curajos, pasionat de adevăr şi de dreptate, aşa au descris-o cei care au avut privilegiul - spun ei - să o cunoască personal. „Ca orice tânăr, a început prin a trimite «compuneri» la ziar, Gazeta de Transilvania, care pe atunci - anii '70 - se numea «Drum nou» şi s-a făcut remarcată. A fost trimisă să facă şcoală de jurnalism, singura fiind atunci «Ştefan Gheorghiu», unde, cu spiritul ei rebel, a intrat în contre cu profesorii. Cea mai fericită clipă a ei, momentul când a fost mai frumoasă ca niciodată, a fost cea a căsătoriei cu Marius Petraşcu, un publicist deosebit de talentat. De fapt, nu poţi vorbi despre Maria fără să vorbeşti şi despre el, au făcut nişte lucruri extraordinare împreună. În 21-22 decembrie 1989, a fost prima care a aruncat în stradă tot ce ţinea de Ceauşescu, au luptat amândoi în noaptea aceea, în tipografie, să iasă primele ziare libere. Era de un entuziasm nebun în perioada aceea, de aici şi lupta ei ulterioară îndârjită pentru adevărul despre Revoluţie. Au urmat anii '90 când se ocupa de relaţia cu cititorii braşoveni, era extraordinar ce făcea acolo, apoi a plecat la TVS, unde s-a consacrat cu seria de emisiuni despre eroii autentici ai luptei anticomuniste, dar şi despre impostorii Revoluţiei”, a spus gazetarul Ioan Popa, fost coleg.
„Era atât de puternică, în ciuda faptului că avea şi ea foarte multe probleme. Era genul de om care, dacă aveai o problemă, îţi sărea în ajutor necondiţionat, cu tot sufletul, rar aşa om sufletist. Ardea pentru cei din jur, pentru prieteni, colegi. Era în stare să vină să îţi dea ultimul leu, să te-ajute acasă în gosopodărie ca tu să te poţi ocupa de necazurile tale, să sune la spital, să sune oriunde te putea ajuta. A ars ca o flacără, a avut o combustie extraordinară, poate de aceea a şi ars prea repede. În tot ceea ce a făcut s-a consumat. Asta era Maria”, l-a completat alt fost coleg, jurnalistul Adrian Teacă.
Lovitura care i-a grăbit moartea
Ziarista Maria Petraşcu, una dintre cele mai vechi şi apreciate colege de breaslă, a încetat din viaţă după al doilea infarct, în mai puţin de 24 de ore, deşi se afla sub supraveghere medicală, în 10 ianuarie 2012. Maria Petraşcu s-a născut într-un sat din Ţara Făgăraşului, în 18 septembrie 1953. Şi-a dedicat viaţa profesiei de jurnalist - a lucrat la Drum nou/Gazeta de Transilvania, România Liberă, TVS, Brașovul Tău și site-ul ziare.ro - şi familiei.
În ciuda atitudinii ei de luptătoare, a firii ei răzbătătoare, inima Mariei a cedat, nedrept de prematur, când desfăşura o muncă titanică de deconspirare a impostorilor care se strecuraseră printre revoluţionari şi profitau de avantajele oferite de statul român. De altfel, la comemorarea a 22 de ani de la Revoluţie, în 22 decembrie 2011, Maria Petraşcu a fost lovită peste faţă de Demeter Adalbert, din grupul revoluţionarilor cu „patalama”, care îşi vedeau ameninţate privilegiile. Agresat în acelaşi mod a fost şi Ioan Demi, împreună cu care Maria şi Sorin Boacă fondaseră Asociaţia Revoluţia 21 Decembrie 1989 Braşov, pentru că Demi a fost cel care s-a pus în fruntea coloanei de muncitori de la ICA Ghimbav, ce au mărşăluit în 21 decembrie 1989 până în Braşov la sediul Comitetului Judeţean al PCR, rămânând pe baricade până a doua zi.
Acel gest incalificabil a afectat-o foarte tare şi Maria Petraşcu s-a închis în ea în următoarele două săptămâni, fapt care i-a afectat starea de sănătate destul de precară şi a dus la cele două atacuri de cord care i-au fost fatale. „Mi-e greu să vorbesc chiar şi după 3 ani. Îmi aduc aminte ce-am păţit atunci la comemorare în 2011. Pe noi ne-a marcat, nu există săptămână în care să nu ne-aducem aminte despre ea. A fost printre puţinele persoane care a ştiut să se lupte până la epuizare şi m-a determinat şi pe mine să continui. Îmi spunea mereu, mă certa chiar, că trebuie să conştientizez că eu nu mai sunt doar Ioan Demi, ci cel care a pornit Revoluţia la Braşov”, a mărturisit Demi. Şi ceilalţi prezenţi la evocare şi-au amintit că, pe cât de exigentă era Maria cu ea însăşi, era şi cu ceilalţi, pe care îi soma să-şi respecte statutul şi să-şi asume menirea. Unii se simt vinovaţi că nu şi-au îndeplinit promisiunile făcute, crezând că va fi timp destul pentru ele.
„Am colaborat cu Maria Petraşcu mulţi ani, chiar din 1990, şi pot să spun că din cauza curajului de-a mă lăsa să spun adevărul în direct despre impostori şi profitori a fost concediată. Voia un proces în justiţie al comunismului şi începuse cu soţul ei o amplă muncă de documentare pentru a arăta unde, în ce hal va ajunge România, dacă lucrurile vor continua aşa, cu securiştii şi torţionarii cocoţaţi în funcţiile cele mai înalte. Erau nişte vizionari, fiindcă aşa este acum România, cum au anticipat ei. Cu două săptămâni înainte de a muri, mă suna aproape zilnic, îmi spunea: «Nu mai pot, nu mai pot să suport! Eu, femeie, să fiu pălmuită în văzul a 300-400 de persoane, printre care jandarmi, poliţişti, preoţi, oficialităţi». Sigur că ea era grav bolnavă, însă decesul i-a fost grăbit de acea palmă primită dată de un ins care a scăpat nederanjat până acum”, a punctat Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic.
Decorată postmortem de preşedintele României
Jurnalista Maria Petraşcu a fost distinsă post-mortem de preşedintele Traian Băsescu cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de cavaler, „în semn de recunoştinţă şi apreciere pentru obiectivitatea şi profesionalismul de care a dat dovadă de-a lungul unei cariere de excepţie în presă, reprezentând un exemplu pentru tinerele generaţii de jurnalişti”. Conform Legii nr. 29/2000, persoanele decorate cu un ordin, indiferent de gradul pe care îl au, sunt cavaleri ai ordinului respectiv, sunt asimilaţi gradelor militare şi beneficiază de onoruri militare, pe care Maria Petraşcu le-a primit doar la funeralii. Gradul de Cavaler al ordinului este asimilat gradului de locotenent.

Un manifest actual

„Sunt jurnalistă. Îmi fac meseria cu pasiune, aceeaşi ca şi atunci când am scris primul articol de ziar. Nu am obosit, nu m-am plictisit şi nu am abdicat de la principiile care guvernează această profesie. Nu m-am îmbogăţit financiar, ci doar spiritual. Nu regret şi nu voi regreta niciodată vila, maşina, conturile consistente din bănci pe care nu le am. Mă bucur ori de câte ori pot schimba, prin ceea ce fac, puţin din multul şi greul angrenaj ruginit ce ţine în loc această ţară şi acest popor. Fiecare milimetru cucerit este pentru mine echivalent cu o mare şi muncită victorie! Din toate aceste motive şi din multe altele cred ca şi în breasla noastră, ce nu a putut scăpa de cancerul generalizat al corupţiei în care jurnaliştii adevăraţi sunt sufocaţi de cohortele de ziarişti „tastatură” – sau „tonomat”, dintre care unii au şi exerciţiul tristelor vremi trecute când scriau orice la comanda partidului comunist totalitar, trebuie să se producă o schimbare majoră. Dar schimbarea aceasta, atât de necesară, trebuie să vină din interiorul breslei şi nu dinafara sa, şi nu impusă, ci asumată. Altfel ne paşte pericolul unei ruşinoase înregimentări forţate, politică şi economică, iar jurnaliştii vor ajunge să fie doar nişte biete şi jalnice prelungiri ale unor potentaţi ai zilei şi să ia poziţie de drepţi înainte să li se ordone acest lucru! Tinerii jurnaliştii pot aduce schimbarea! Cu condiţia să accepte apostolatul impus de profesia lor!”, era o postare-manifest de pe blogul ei.

Sursa:

Transilvania Expres

Liliana JIGHIRA

VIDEO. Onoruri militare, salve si cuvant la inmormantarea jurnalistei Maria Petrascu: “Adevarul trebuie marturisit chiar cu pretul vietii”. Acesta este exemplul pe care ni-l lasa scumpa noastra colega si prietena. La revedere, draga Marie!

 

Maria Petraşcu a fost condusă pe ultimul drum cu onoruri militare

Câteva sute de persoane, de la apropiaţi, până la oameni politici, autorităţi locale sau revoluţionari au condus-o, în această după-amiază, pe ultimul drum pe jurnalista braşoveană.

Jurnalista Maria Petraşcu, care în luna septembrie ar fi împlinit 59 de ani, a murit marţi dimineaţă. Aceasta a fost înmormântată la cimitirul din Livada Poştei cu onoruri militare, în urma distincţiei post-mortem primite din partea preşedintelui României, Traian Băsescu.
Ea va rămâne în memoria braşovenilor şi nu numai ca una dintre persoanele care a luptat pentru a scoate la lumină adevărul despre Revoluţia din 1989, dar şi cea care a vrut să cureţe această categorie socială a revoluţionarilor de impostori, noteaza Ionuţ Dincă in Adevarul de Brasov.
In cuvantul sau miscator de la inmormantarea colegei noastre – sufletul portalului Ziaristi Online – parintele protopop Danut Gheorghe a subliniat esenta apostolatului si, intr-un final, a martiriului Mariei: “Adevarul trebuie marturisit chiar cu pretul vietii”.
Dumnezeu sa o odihneasca intru sfintii Sai!

Salve si Cuvant la inmormantarea jurnalistei... de ZiaristiOnlineTV

http://roncea.ro/wp-content/uploads/2012/01/Maria-Petrascu-Medalia-si-Ordinul-National-Serviciul-Credincios-Traian-Basescu-1024x768.jpg

Maria Petrascu, distinsa de seful statului cu Ordinul National “Serviciul Credincios”, va fi inmormantata azi alaturi de sotul ei, jurnalistul militant Marius Petrascu. VIDEO: “Voi ati tras in noi!”

Maria Petrascu, Cavaler in Serviciul Credincios al Romaniei. Presedintele Traian Basescu a distins-o pe colega noastra cu Ordinul National “in semn de recunostinta si apreciere pentru profesionalismul de care a dat dovada de-a lungul unei cariere de exceptie in presa”. Un gest frumos de care Maria se bucura
Cine a omorat-o pe Maria Petrascu. Ultima Scrisoare Deschisa a jurnalistei, catre mafia PSD Brasov. A infruntat kominternul, gloantele, cancerul, extremistii unguri si a cazut rapusa de mardeiasii “revolutionari” ai interlopului Dorin Lazar Maior
Dumnezeu si Arhanghelul Mihail au nevoie de o jurnalista-luptatoare in oastea romanilor din Ceruri. Sufletul portalului Ziaristi Online, Maria Petrascu, a raspuns “Prezent!”. Sa o pomenim pe draga noastra Maria, neobosita aparatoare a Romaniei!
Ce a fost la 15 Noiembrie 1987. Marturia jurnalistei Maria Petraşcu, sotia publicistului anticomunist Marius Petraşcu
Editorialele si articolele Mariei Petrascu aparute la Ziaristi Online
Ultimul articol al Mariei Petrascu, sufletul portalului Ziaristi Online: Covasna si Harghita au adoptat stema Ungariei! Pana cand?

Blogul Mariei – Verde-n fata

Maria Petrascu, Cavaler in Serviciul Credincios al Romaniei. Presedintele Traian Basescu a distins-o pe colega noastra cu Ordinul National “in semn de recunostinta si apreciere pentru profesionalismul de care a dat dovada de-a lungul unei cariere de exceptie in presa”.

COMUNICAT DE PRESĂ

(11 ianuarie 2012)

REF: Decorare post-mortem a jurnalistei Maria Petraşcu

Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat miercuri, 11 ianuarie a.c., Decretul privind conferirea post-mortem a Ordinului Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, jurnalistei Maria Petraşcu, în semn de recunoştinţă şi apreciere pentru obiectivitatea şi profesionalismul de care a dat dovadă de-a lungul unei cariere de excepţie în presă, reprezentând un exemplu pentru tinerele generaţii de jurnalişti.

Departamentul de Comunicare Publică al Administraţiei Prezidenţiale

 

Vedeti si: Mediafax

Maria despre doamna Maria. E greu sa-ti iei ramas bun.

Lucrurile ca viata, moartea, iubirea ne sunt uneori imposibil de inteles. Cum azi poti sa ai totul si maine sa nu mai ai nimic. Cum poti azi sa traiesti si maine sa fii mort. Cum poti azi sa iubesti si maine sa plangi. Vine un timp cand realizezi ca trebuie sa te uiti in jur si sa-ti faci o idee de ceea ce ai, sa apreciezi fiecare gest, caci s-ar putea ca maine sa fie prea tarziu.

       E mereu greu sa-ti iei ramas bun. E mereu greu cand te gandesti ca n-ai apucat. N-o sa fie niciodata usor sa stii ca s-a terminat. Ideea este cum s-a terminat. Daca ultima data ati ras, inseamna ca, de-acolo de unde e, o sa rada amintindu-si de clipele frumoase. Daca ultima data ati plans, o sa plangi de fiecare data cand te gandesti ca mai erau atatea de facut...”

     Astept s-o vad din nou inflorind in usa casei cand asteptam la poarta de frica lui Gruia sau, in ultimul timp, a Caiei. Astept sa-i aud rasetul in telefon si sa ne spuna iar ca Google merita vase de mancare mai bune. Astept sa-i vad bucuria de pe fata cand ne vede la usa ei sau zambetul cand ne amintim de intamplarea cu geamul spart. Oricat mi-as repeta in cap, nu pot sa cred ca nu mai e langa noi. Nu vreau sa mi-o imaginez cu mainile pe piept intr-un sicriu rece. Nu vreau sa-i vad numele inscriptionat pe o cruce. Nu vreau si nu pot, mi-e imposibil. Vreau sa-i vad numele in josul unui articol sau la finalul unui video. Am iubit-o, o iubim si o vom iubi mereu pe doamna Maria si se va afla mereu in inimile noastre. Dumnezeu s-o odihneasca in pace!

 

Maria

Maria Petrascu a plecat sa intareasca oastea luptatorilor romani din ceruri a Arhanghelului Mihail. Ultimul articol al Mariei Petrascu, sufletul portalului Ziaristi Online: Covasna si Harghita au adoptat stema Ungariei! Pana cand?

E greu de crezut asa ceva dar, iata, e foarte adevarat. Cum la fel de adevarata si incredibila este si lipsa de reactie a autoritatilor statului roman care nu au luat si, cu siguranta, nu vor lua nicio masura si nu vor avea nicio pozitie ferma fata de acest gest sfidator. Vor prefera sa lase sa treaca “valul” si, opinia publica, luata cu una cu alta, sa uite ca autoritatile locale din Covasna si Harghita servesc patria… adica Ungaria.

“Faţadele liceelor din judeţele Covasna şi Harghita sunt “ştampilate” cu stema Ungariei!” titreaza JURNALUL NATIONAL care mentioneaza ca, după ce în septembrie 2011, autorităţile din municipiul Gheorgheni, in frunte cu primarul Mezei Janos, au amplasat stema Ungariei pe frontispiciul Liceului Salamon Erno din localitate, acum a venit rândul Primăriei Miercurea Ciuc, condusă de UDMR-istul Raduly Robert, să amplaseze stema Ungariei pe frontispiciul Liceului Marton Aron din Miercurea Ciuc.
Clădirea Liceului Marton Aron se afla în reparaţii încă din vara anului trecut, faţada clădirii fiind acoperită. De curând însă acesta a fost terminată. După renovare, faţada clădirii a fost ”îmbogăţită” cu o stemă a Ungariei şi o inscripţie exclusiv în limba maghiară, ”Rom. Kath. Fogimnazium”. La intrarea în clădire nu este amplasată stema României şi nu este arborat drapelul României, aşa cum prevede legea.
Surse din interiorul Liceului Marton Aron au declarat faptul că stema Ungariei a fost amplasată pe fațada Liceului Marton Aron la presiunea primarului din Miercurea Ciuc, UDMR-istul Raduly Robert, consemneaza COTIDIANUL care spune ca, anul trecut, ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, a aprobat arborarea stemei Ungariei pe frontispiciul licelui “Salamon Erno” din Gheorgheni argumentand că stema este un ornament!
CANCAN titreaza, la randu-i, “Ungurii ne-au mai făcut o aroganţă! Stema Ungariei a fost pusă pe frontispiciul liceelor din Harghita şi Covasna!” care aduaga ca autorităţile din Harghita şi Covasna vor să se detaşeze de România. După mai multe scandaluri naţionaliste, acum e pe cale să mai izbucnească încă unul.

Primăria Miercurea Ciuc a decis să amplaseze stema Ungariei pe frontispiciul liceului Marton Aron din localitate. După ce a fost renovat, liceul a primit şi o inscripţie redactată exclusiv în limba maghiară: “Rom. Kath. Fogimnazium”. Pentru amplasarea acestui simboul, autorităţile de la Miercurea Ciuc au primit aprobare din partea ministrului Educaţiei, Daniel Funeriu, care spune că a fost informat că stema este doar un ornament. Cazul nu este singular, autorităţile din Gheorghieni punând şi ei stema Ungariei pe frontispiciul liceului “Salamon Erno”, mai spune sursa citata.Stema Ungariei tronează pe frontispiciul liceului Marton Anton din Miercurea Ciuc. Drapelul României, nicăieri, noteaza ANTENA 3 care consemneaza ca pe frontispiciul liceului “Marton Aron”, din Miercurea Ciuc, a apărut stema Ungariei.
Stema a fost amplasată odată cu renovarea care a avut loc în această vară şi care a fost făcută şi cu bani de la bugetul de stat al României. Mai mult, inscripţia în limba română “Liceul Marton Aron” a fost înlocuită cu cea în limba maghiară “Liceul principal romano-catolic”, iar la intrarea în clădire nu apare nicăieri stema României sau drapelul.Detalii mai multe am gasit pe blogul lui Dan Tanasa: care titrand “ UN NOU CAZ ȘOCANT! STEMA UNGARIEI amplasată pe frontispiciul Liceului Marton Aron din Miercurea Ciuc!” spune ca județele Covasna și Harghita sunt bombardate de simbolistică maghiară, cu complicitatea celor doi prefecți unguri! Sursa citata relateaza ca, după ce în luna septembrie 2011, autoritățile publice locale din municipiul Gheorgheni, al cărui primar este PCM-istul Mezei Janos, au amplasat stema Ungariei pe frontispiciul Liceului Salamon Erno din localitate, acum a venit rândul Primăriei Miercurea Ciuc, condusă de UDMR-istul Raduly Robert, să amplaseze stema Ungariei pe frontispiciul Liceului Marton Aron din Miercurea Ciuc.
Clădirea Liceului Marton Aron se afla în reparații încă din vara anului trecut, fațada clădirii fiind acoperită. De curând însă acesta a fost terminată. După renovare, fațada clădirii a fost ”îmbogățită” cu o stemă a Ungariei și o inscripție redactată exclusiv în limba maghiară, ”Rom. Kath. Fogimnazium”. După cum ne-am obișnuit deja, la intrarea în clădire nu este amplasată stema României și nu este arborat drapelul României, așa cum prevede legea.
Surse din interiorul Liceului Marton Aron au confirmat faptul că stema Ungariei a fost amplasată pe fațada Liceului Marton Aron la presiunea primarului din Miercurea Ciuc, UDMR-istul Raduly Robert. Potrivit acestora, Raduly a ”poruncit” conducerii liceului să amplaseze stema Ungariei de vreme ce renovarea clădirii se face cu bani de la Primărie.
Intrebandu-ma retoric, “Pana cand?”, pun punct aici si va dau intalnire luni. Numai bine sa va fie pana atunci!

Acea luni va sa fie prima luni de dupa Judecata de Apoi! – Redactia Ziaristi Online

Maria Petrascu – Ultimul articol

Ziua vazuta de Ziare.R0 – 6 ianuarie 2012

Cititi aici: Ce a fost la 15 Noiembrie 1987. Marturia jurnalistei Maria Petraşcu, sotia publicistului anticomunist Marius Petraşcu
Editorialele si articolele Mariei Petrascu aparute la Ziaristi Online

Sursa: Ziaristi Online

Vezi şi Doamna Maria

† Maria Petraşcu (18 septembrie 1953 - 10 ianuarie 2012)

Jurnalista Maria Petraşcu s-a petrecut din această viaţă pământească în cursul acestei dimineţi, în jurul orei 4. S-a născut în 18 septembrie 1953 la Ileni, în Ţara Făgăraşului, dintr-o familie care a avut mult de pătimit din cauza regimului comunist. Mama ei a fost un sprijinitor activ al rezistenţei din Munţii Făgăraşului, primul ei soţ (Metea) fiind executat de bolşevici.

La 19 ani Maria a decis să se înscrie la facultatea de jurnalistică, animată de gândul că, din această postură, va putea ajuta oamenii. A rămas fidelă acestei convingeri, chiar şi în perioada comunistă, când a fost redactor la ziarul “Drum nou”. În ciuda celor susţinute de detractorii ei, nu există niciun articol elogios la adresa PCR sau a lui Nicolae Ceauşescu purtând semnătura sa. 

În 21 decembrie, dimineaţa, Maria Petraşcu, îmbrăcată în negru, anunţă în redacţia ziarului “Drum nou” că este în doliu după copiii de la Timişoara. Maria şi soţul ei, regretatul jurnalist Marius Petraşcu, împreună cu alţi colegi de la “Astra”, decid, în jurul orei 11.00, să iasă în faţa judeţenei de partid din centrul Braşovului, unde se instalaseră deja forţele de intervenţie. Acolo se aflau când a sosit coloana de muncitori protestatari de la ICA Ghimbav, condusă de Ioan Demi, căreia i s-au alăturat, când armata a tras primele salve de focuri în aer şi când trupele de securitate au pus tunurile de apă pe manifestanţi.

Dimineaţa zilei de 22 decembrie i-a găsit pe soţii Petraşcu tot printre demonstranţi, în faţa sediului Judeţenei PCR. Imediat după fuga cuplului Ceauşescu, Maria şi Marius Petraşcu, împreună cu mai mulţi colegi şi colaboratori ai revistei “Astra” (Mihai Arsene, Vasile Şelaru, I. Al. Brumaru, Vasile Gogea şi Sergiu Vâlcu) şi cu ajutorul mai multor tipografi au ocupat Tipografia din Braşov şi au decis să scoată primul ziar liber din Braşov şi din ţară, “LIBERTATEA”, care a şi apărut în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989.

Toată activitatea ulterioară a Mariei va fi centrată pe aflarea adevărului despre cele petrecute în decembrie 1989. Această preocupare constantă este vădită de numeroasele articole publicate în Gazeta de Transilvania, Mesager, Observator, Alternativa, Ziua, Braşovul tău, Ziare.ro, Ziarişti Online, sau în emisiunile realizate la postul de televiziune TVS Holding. De asemenea, a realizat un ciclu de emisiuni despre luptătorii anticomunişti români (Dr. Teofil Mija, Nicolae Purcărea, Octav Bjoza, Gheorghe Urdea şi mulţi alţii) şi despre revolta anticomunistă din 15 Noiembrie 1987. 

În dimineaţa zilei de 10 ianuarie inima mare a Mariei a cedat. Supărările din ultima perioadă i-au fost fatale. Era dezamăgită de modul în care impostorii pozează în revoluţionari, de acţiunile violente din timpul comemorării victimelor revoluţiei (ea însăşi fiind lovită de o brută cu chip de om), dar şi de indiferenţa unor colegi de presă faţă de cazul unui grevist al foamei. Lipsa de reacţie a autorităţilor publice a măcinat-o cel mai mult. Firea ei aprigă de făgărăşeancă, cum îi plăcea să-şi spună, nu se putea împaca cu nedreptatea. Luna decembrie a anului trecut a marcat-o într-un mod dramatic. A participat la manifestaţii, a scris, s-a implicat civic. Lupta ei nu a găsit ecou. A ales să ardă până la capăt. Prea puţini au înţeles-o.

Fie ca Dumnezeu s-o răsplătească după marea ei bunătate, după fervoarea cu care încerca să trăiască viaţa prietenilor ei, dar, mai ales după dragostea şi setea ei de dreptate.

Priveghiul va avea loc miercuri, la ora 16.50, la capela cimitirului din Livada Poştei, iar înmormântarea va fi joi, de la ora 13,00.
Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Jurnalista Maria Petraşcu a plecat la Domnul. Dumnezeu s-o odihnească pe neobosita luptătoare pentru adevăr şi dreptate. Crez de jurnalistă

Sunt jurnalista. Imi fac meseria cu pasiune, aceeasi ca si atunci cand am scris primul articol de ziar.
Nu am obosit, nu m-am plictisit si nu am abdicat de la principiile care guverneaza aceasta profesie.
Nu m-am imbogatit financiar ci doar spiritual.
Nu regret si nu voi regreta niciodata vila, masina, conturile consistente din banci pe care nu le am.
Ma bucur ori de cate ori pot schimba , prin ceea ce fac, putin din multul si greul angrenaj ruginit ce tine in loc aceasta tara si acest popor. Fiecare milimetru cucerit este pentru mine echivalent cu o mare si muncita victorie!
Din toate aceste motive si din multe altele cred ca si in breasla noastra, ce nu a putut scapa de cancerul generalizat al coruptiei in care jurnalistii adevarati sunt sufocati de cohortele de ziaristi “tastatura” – sau “tonomat”, dintre care unii au si exercitiul tristelor vremi trecute cand scriau orice la comanada partidului comunist totalitar, trebuie sa se produca o schimbare majora.
Dar schimbarea aceasta, atat de necesara, trebuie sa vina din interiorul breslei si nu dinafara sa, si nu impusa ci asumata. Altfel ne paste pericolul unei rusinoase inregimentarii fortate , politica si economica, iar jurnalistii vor ajunge sa fie doar niste biete si jalnice prelungiri ale unor potentati ai zilei si sa ia pozitie de drepti inainte sa li se ordone acest lucru!
Tinerii jurnalistii pot aduce schimbarea!
Cu conditia sa accepte apostolatul impus de profesia lor!

Sursa: Verde-n fata

Editorial Maria Petrascu: Baconschi nu face, Boc desface dar Basescu, de ce tace?

Imi spune un prieten, jurnalist, de a carui probitate morala si profesionala nu m-am indoit si nu ma indoiesc si care stiu bine ca nu se joaca cu vorbele: ”E de rau! PDL lucreaza la trecerea Statutului Minoritatilor”, la schimb cu regionalizarea. Joi au modificat, in Comisie, articolul pe care l-am semnalat si eu, mai demult, cel incompatibil cu regionalizarea ceea ce, oricum, demonstreaza ca vor sa treaca Statutul, care, dupa parerea mea, e mai grav decat regionalizarea.”

Se framanta! Ma framant si eu! Tot asa cum se framanta multi alti romani care mai au atata minte in cap incat sa intelega ca, nu e de gluma si ca, daca deciziile care se vor lua acum de catre guvernanti nu vor fi subsumate interesului national al Romaniei, ci doar celui strict politic, ar putea avea costuri dramatice, ireparabile pentru Romania.

Presiunile mai marilor maghairimii din Romania si din a lor Ungarie-mama, care au inceput de ceva vreme, cresc de la o zi la alta, cum ati si vazut, dealtfel.
Sefii secuilor ameninta ca razmerita, chiar armata daca va fi nevoie, spun unii extremisti. Udemeristii, umar la umar cu acestia, ameninta ca pleaca de la guvernare, oamenii lui Tokes lucreaza de zor, pe dedesubt si sar, cu nerusinare la gatul nostru.
Vicepremierul Ungariei ne spune si el vorbe “diplomatice” despre “ Tinutul secuiesc’ care este “ o chestiune de viata si de moarte pentru secui” iar ambasadorul Ungariei la Bucuresti ne “scuipa” de pe scarile MAE, si declara, ritos, ca pentru Ungaria conteaza doar ce doreste comunitatea maghiara din Romania.
Aflu, acum cateva minute, si ca steagul Budapestei - în culorile roşu, galben şi albastru - va fi schimbat, pentru că era uşor de confundat cu drapelul României iar anuntul, provocator, a fost facut de nimeni altul decat de primarulcapitalei Ungariei, Istvan Tarlos.
Pe ministrul de Externe ,Theodor Baconschi, il doare in paispe de toate acestea. Se plimba prin lume, ca e vara si cald, nu? Si ii lasa pe subalternii sai sa bea o cafea “ prietenoasa”, cum obisnuieste chiar el, cand e in tara, cu ambasadorul Ungariei la Bucuresti, Oskar Fuzes, in loc sa fie aici si sa ii explice scurt, prietenului sau Oskar, in romaneste, sau in ungureste, ca una-i una si alta-i alta si ca “gulasul unguresc” nu se poate baga unde nu-i fierbe oala.
Pe de alta parte, Boc, ne tot invarte si dezvarte pe la Tv, ca o fi, ca o pati, in timp ce pedelistii lui , brat la brat cu udemeristii, joaca jocuri periculoase cu reorganizarea si cu Statutul Minoritatilor, pe care vor sa-l treaca pe neve, peste gardul Guvernului, cat se hataie unii-altii cu regionalizarea.

Si Basescu? Basescu ce face? Basescu tace malc-malculet! De ce tace? Numai el stie! Noi putem doar sa ne dam cu presupusul! Sa taca din calcul diplomatic? Bine ar fi! Dar nu cred! Sa taca pentru a-si proteja imaginea? Care imagine? Ca daca ne ducem cu totii de-a berbelacu se duce si el, si ce mai conteaza cine ai fost cand nu o sa mai stii nici cine esti , nici unde esti!

Si daca mai esti!

Si atunci? La ce buna tacerea cand iti arde casa, domn’ presedinte? Doar daca te-o fi innecat fumul si te-or fi orbit flacarile! Daca e asa, domn’ presedinte, chiar nici nu mai conteaza cand iti vor cadea si grinzile in cap!

Maria Petrascu
Sursa: Ziare.ro

Editorial Ziare.ro: “ Îndragi-i-ar ciorile /Si spânzuratorile!”. Cand l-a spazurat pe Avram Inacu, Csibi Barna ne-a spanzurat pe toti, cand l-a interzis pe Eminescu, Csibi Barna ne-a interzis pe toti.

M-am gandit mult, foarte mult, ce as putea scrie azi, aici, dupa consumarea scenei grotesti petrecute ieri, la Miercurea Ciuc, cand nu un nebun, cum incearca acum sa acrediteze ideea niste unii, care, desi nu o spun pe fata, gandesc ca si el, l-a spanzurat pe Avram Iancu in piata publica a orasului, dupa ce, nu demult, acelasi personaj, Csibi Barna adica, functionar public deALtfel, deci platit de statul roman, adica de noi, din banii publici, l-a interzis si pe Mihai Eminescu in Miercurea Ciuc.

Tot el este cel care s-a ocupAt de recrutările filialei secuieşti a batalionului „Wass Albert” din Gyor al Noi Gărzi Maghiare, formata după scoaterea în afara legii a Magyar Garda si, acelasi Csibi Barna, care a fondat, nu in Ungaria, ci aici, in inima Romaniei, “Garda Secuiască”, după modelul Gărzii Maghiare.

Si tot Csibi Brana este cel care a depus la Primărie o adresă prin care solicita Consiliului Local desfiinţarea Monumentului Ostaşului Necunoscut, aflat în Piaţa Tricolorului din Miercurea Ciuc.


Mai sunt si altele de spus despre Csibi Barna fata de care, dupa atatea fapte abominabile, autoritatile locale alaturi de cele de la Bucuresti, de la Guvern pana la Presedintie, de la Boc pana la Basescu, manifesta o toleranta absolut inexplicabila. Este nevoie oare inca de putin timp pentru ca acest Csibi Barna sa devina un “stindard” al luptei antiormanesti aici, chiar in inima Romaniei?

Cand l-a spazurat pe Avram Inacu, Csibi Barna ne-a spanzurat pe toti, cand l-a interzis pe Eminescu, Csibi Barna ne-a interzis pe toti. Cand se va pune in fruntea stiu eu carei hoarde de smintiti, ce ne va face oare Cisbi Barna?

Pentru acest Csibi Barna , care are liber la asemenea nelegiuri si pentru toti cei care ii ingaduie sa le comita eu nu am a zice decat ceva, o singura vorba, a acelui mare, necuprins de mare si de sfant, Mihai Eminescu, cel care a glasuit asa, inainte ca altii smintiti aidoma lui Csibi Barna, sa-l omoare, odata, de doua ori, de multe ori dar, de fapt, NICIODATA :

“De la Nistru pân' la Tissa
Tot Românul plânsu-mi-s'a,
Ca nu mai poate strabate
De-atâta strainatate.
Din Hotin si pân la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Si strainul te tot paste
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos pe vale
Si-au facut dusmanii cale,
Din Satmar pân' în Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român saracul!
Îndarat tot da ca racul,
Nici îi merge, nici se 'ndeamna,
Nici îi este toamna, toamna,
Nici e vara vara lui,
Si-i strain în tara lui.
De la Turnu 'n Dorohoi
Curg dusmanii în puhoi
Si s'aseaza pe la noi;
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate;
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Îsi desbraca tara sinul,
Codrul - frate cu Românul -
De secure se tot pleaca
Si isvoarele îi seaca -
Sarac în tara saraca!

Cine-au îndragit strainii,
Mânca-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Si neamul nemernicia!

Stefane Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' Archimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
În seama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua 'ntreaga, noaptea 'ntreaga,
Doar s'a 'ndura Dumnezeu,
Ca sa 'ti mântui neamul tau!
Tu te 'nalta din mormânt,
Sa te aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odata,
Ai s'aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori,
Îti vin codri 'n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara în hotara -
Îndragi-i-ar ciorile
Si spânzuratorile!

Sursa: Ziare.ro  
Autor: MARIA PETRASCU