Domniei Sale,
Domnului Traian BĂSESCU,
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
Membrii Despărţământului ASTRA „Covasna-Harghita”, întruniţi în Adunare Generală, azi 14 februarie 2009, cu participarea Prea Sfinţitului Ioan Selejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, , a conducerii centrale a ASTREI şi a membrilor Consiliului Director al Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna, apreciază prezenţa Domniei Voastre în judeţul Covasna şi poziţia corectă pe care aţi exprimat-o în legătură cu realităţile din această zonă.
Relevând tranşant lipsa de fundament legal şi de finalitate a demersurilor politice anticonstituţionale ce vizează autonomia teritorială a aşa zisului „Ţinut Secuiesc” şi readucând discursul politic între limitele cadrului constituţional, v-aţi onorat înalta demnitate de garant al respectării Constituţiei României şi de Preşedinte al tuturor cetăţenilor români, indiferent de naţionalitate.
Mărturisim şi pe această cale dorinţa şi speranţa de bună convieţuire şi conlucrare între români şi maghiari, pe fundamentul comun al coeziunii creştine şi al convieţuirii multiseculare, dar nu putem să nu fim îngrijoraţi văzând încrâncenarea cu care liderii maghiari încearcă cu tot dinadinsul, prin tot felul de acţiuni (apeluri patetice, fluturaşi în cutiile poştale, chemări la mitinguri de protest a „întregii suflări maghiare”, aprinderea de „focuri secuieşti”, arborarea de „steaguri secuieşti” pe edificii oficiale ale statului, iniţierea de referendumuri, ş.a.), să-i incite pe concetăţenii noştrii de etnie maghiară împotriva autorităţilor române, pentru motive închipuite: cum că ar urma să fie discriminaţi şi oprimaţi prin schimbarea funcţionarilor maghiari din conducerile autorităţilor judeţene de stat – consecinţă firească, dacă se va produce - a neaccederii UDMR în noul Guvern; cum că şeful statului i-ar fi jignit pronunţându-se conform Constituţiei României împotriva autonomiei teritoriale, ori că statul român ar duce o politică de „populare controlată” a „regiunii secuieşti” cu români în scopul „modificării componenţei etnice”, ş.a.m.d.
Întrucât o bună parte din faptele autorităţilor locale conduse de UDMR de discriminare etnică a românilor, au fost înlesnite de lacunele şi ambiguităţile legislaţiei în vigoare, care au fost exploatate sub pretextul că „dacă legea nu interzice expres, înseamnă că permite”, solicităm Guvernului şi Parlamentului României, amendarea legislaţiei prin texte normative clare şi neechivoce, care să interzică explicit şi sub sancţiuni ferme faptele anticonstituţionale şi discriminatorii ce s-au manifestat până în prezent, cum ar fi: condiţionarea ocupării funcţiilor în administraţie de cunoaşterea limbii maghiare; arborarea pe clădirile oficiale sau în spaţii publice a altor drapele şi însemne decât cele prevăzute de lege; încălcarea flagrantă a jurământului depus la investirea în funcţie de demnitari, aleşi şi funcţionari publici; nesocotirea statutului constituţional al limbii române de unică limbă oficială în administraţia publică, ş.a.
Cerem să se pună capăt politicii UDMR, de menţinere deliberată în izolare, înapoiere şi subdezvoltare economică a judeţelor Covasna şi Harghita, în care şi noi ne trăim viaţa, dusă până în prezent în scopul de a se putea pretexta că e nevoie de autonomie teritorială deoarece statul român ar fi vinovat de dezinteres şi defavorizare a zonei noastre în raport cu restul ţării.
Cerem să nu mai fim marginalizaţi şi discriminaţi ca români în România europeană a mileniului III .
Dorim ca miniştrii din Guvernul României şi parlamentarii români să vă urmeze exemplul şi să vină cât mai des în zona noastră, pentru a cunoaşte nemijlocit realităţile şi a găsi soluţii legale şi corecte pentru problemele cu care ne confruntăm cei care trăim aici împreună, români şi maghiari.
Reprezentanţii societăţii civile româneşti, Vă solicită, Domnule Preşedinte, continuarea întrevederilor începute în urmă cu un an la Covasna, care s-au dovedit benefice şi dătătoare de speranţă pentru revenirea la normalitate în interesul general al bunei convieţuirii în această parte de ţară.
Sfântu Gheorghe,
14 februarie 2009
Din încredinţarea participanţilor la Adunare,
Av. Ioan SOLOMON
21.2.09
Discriminarea românilor din Hargita şi Covasna
Forumul Civic al Românilor din Harghita şi Covasna
Notă privind discriminarea cetăţenilor de naţionalitate română din judeţele Covasna şi Harghita, cauzate de nerespectarea prevederilor legale în vigoare
Comitetul Director al Forumului readuce în atenţia opiniei publice discriminarea cetăţenilor de naţionalitate română din judeţele Covasna şi Harghita, cauzate de nerespectarea prevederilor legale în vigoare, după cum urmează:
Condiţionarea ocupării funcţiilor în instituţiile publice, din cele două judeţe, de cunoaşterea limbii maghiare, în alte posturi decât cele prevăzute în Legea administraţiei publice. In instituţii precum Consiliul judeţean Covasna, Primăriile Sf. Gheorghe, Tg. Secuiesc, Baraolt şi în majoritatea comunelor cu populaţie etnic mixtă, nu există funcţionari de naţionalitate română; cazul arhitectului şef al judeţului Harghita, directorul Bibliotecii Judeţene Covasna „Bod Peter” (sancţionat de Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării) documentaţie înaintată la Consiliul pentru Combaterea Discriminării, şi pentru care nu am primit răspuns; alte cazuri recente din Sf. Gheorghe, Arcuş, Chichiş.
Editarea revistei Primăriei Sf. Gheorghe, doar în limba maghiară. Continuarea acestei practici şi după sancţionarea primită din partea Consiliului pentru Combaterea Discriminării
Folosirea banilor publici doar în interesul populaţiei maghiare. Cazul întâlnirii maghiarilor de pretutindeni de la Moacşa: Folosirea acestei întâlniri pentru promovarea unor deziderate iredentiste, separatiste, antiromâneşti.
Neacceptarea includerii în stema judeţului Covasna a nici unui element care să simbolizeze istoria şi cultura populaţiei româneşti, care reprezintă un sfert din populaţia judeţului.
Neglijarea simbolurilor româneşti (primarii nu poartă eşarfa tricoloră la evenimentele prevăzute de lege – vezi cazul primarului din Sf. Gheorghe, la Ziua Naţională 2007), lipsa acestora în spaţiile publice (sala de şedinţe a municipiului Sf. Gheorghe).
Aprobarea denumirilor străzilor şi instituţiilor publice, cu eludarea sau neglijarea personalităţilor româneşti, de rezonanţă naţională sau locală (Sf. Gheorghe şi Miercurea-Ciuc, sunt singurele municipii reşedinţă de judeţ din România care nu au o stradă cu numele lui Ştefan cel Mare; Consiliul local Sf. Gheorghe a respins propunerea ca o stradă din municipiu să poarte numele protopopului Aurel Nistor – lider marcant al românilor din judeţ, în perioada interbelică, acordând , în schimb, unei străzi numele unui preotului Iosif Popovici aservit elitei maghiare locale, din perioada respectivă).
Respingerea, de către Consiliul local Sf. Gheorghe, unor propuneri ale reprezentanţilor societăţii civile româneşti, şi ale consilierilor români, de acordarea a distincţiei “Pro Urbe” unor cetăţeni români din Sf. Gheorghe (cazurile Emil Tănăsoiu, Stela Buda).
Respingerea, într-o primă fază, şi acceptarea după numeroase demersuri şi după intervenţia Ministerului Educaţiei şi Învăţământului a denumirilor “Nicolae Colan” şi “Constantin Brâncuşi” acordate la două şcoli din municipiul Sf. Gheorghe.
Discrepanţa dintre finanţarea proiectelor ONG-urilor, instituţiilor şi cultelor maghiare şi cele româneşti. Respingerea, de către Consiliul Local Sf. Gheorghe, fără nici o motivare a proiectului “Tineretul şi integrarea europeană” promovat de către Centrul European de Studii Covasna-Harghita în anul 2007.
Acordarea preferenţială a fondurilor pentru funcţionarea şcolilor cu predare în limba maghiară şi neglijarea celor cu predare în limba română (îndeosebi a Grupului Şcolar “Constantin Brâncuşi”); discriminarea elevilor români în unele şcoli mixte (cazul Grupului Şcolar Economic – Administrativ din Sf. Gheorghe).
Neincluderea unor spectacole în limba română în cadrul unor manifestări finanţate din fonduri publice precum: „Zilele localităţilor” – Miercurea-Ciuc, Odorheiul Secuiesc, Tg. Secuiesc, Sf. Gheorghe (cu foarte mare greutate), sau Zilele judeţului Harghita.
Nerespectarea prevederilor legale referitoare la folosirea limbii române în instituţiile publice; cazul Regulamentului de funcţionare al Consiliului local Sf. Gheorghe.
Reducerea bugetului Teatrului „Andrei Mureşeanu” din Sf. Gheorghe până la imposibilitatea de a funcţiona; demersurile intreprinse de primarul municipiului Sf. Gheorghe de a transforma Teatrului „Andrei Mureşeanu” în teatru de găzduire.
Practica generalizată la nivelul primăriilor din cele două judeţe de restricţionarea a liberului acces la informaţiile publice a tuturor cetăţenilor prin postarea pe siturile oficiale a informaţiilor de interes public doar în limba maghiară.
Menţinerea deliberată a judeţelor Covasna şi Harghita într-o stare de sărăcie generalizată de către UDMR, care în mod programatic a acţionat pentru îndepărtarea investitorilor din această zonă. Acestă realitate a fost recunoscută şi asumată public de către preşedintele UDMR Covasna, Albert Almos, care a motivat politica de pauperizare a zonei prin temerile liderilor UDMR de modificare a compoziţiei etnice a populaţiei ca urmare a dezvoltării economice.
Obstrucţionarea parohiilor ortodoxe din judeţele Covasana şi Harghita în procesul de retrocedare a terenurilor agricole şi forestiere în baza prevederilor Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 şi Legii nr. 247/2005 de către administraţia publică din localităţile majoritar maghiare.
Nereabilitarea Pieţie Mihai Viteazul din Sf. Gheorghe – Transformarea unei probleme de larg interes cetăţenesc într-o problemă etnică.
Obstrucţionarea parohiilor ortodoxe din judeţele Covasana şi Harghita în procesul de recuperare a unor imobile şi terenuri intravilan. Numai în judeţul Covasna mai sunt de recuperat 476 ha teren arabil, 346 ha pădure, 66 ha păşune; clădirea şcolilor confesionale ortodoxe din Lisnău şi Ojdula şi a Căminului cultural din Hăghig.
17 februarie 2008
Av. Ioan Solomon
Notă privind discriminarea cetăţenilor de naţionalitate română din judeţele Covasna şi Harghita, cauzate de nerespectarea prevederilor legale în vigoare
Comitetul Director al Forumului readuce în atenţia opiniei publice discriminarea cetăţenilor de naţionalitate română din judeţele Covasna şi Harghita, cauzate de nerespectarea prevederilor legale în vigoare, după cum urmează:
Condiţionarea ocupării funcţiilor în instituţiile publice, din cele două judeţe, de cunoaşterea limbii maghiare, în alte posturi decât cele prevăzute în Legea administraţiei publice. In instituţii precum Consiliul judeţean Covasna, Primăriile Sf. Gheorghe, Tg. Secuiesc, Baraolt şi în majoritatea comunelor cu populaţie etnic mixtă, nu există funcţionari de naţionalitate română; cazul arhitectului şef al judeţului Harghita, directorul Bibliotecii Judeţene Covasna „Bod Peter” (sancţionat de Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării) documentaţie înaintată la Consiliul pentru Combaterea Discriminării, şi pentru care nu am primit răspuns; alte cazuri recente din Sf. Gheorghe, Arcuş, Chichiş.
Editarea revistei Primăriei Sf. Gheorghe, doar în limba maghiară. Continuarea acestei practici şi după sancţionarea primită din partea Consiliului pentru Combaterea Discriminării
Folosirea banilor publici doar în interesul populaţiei maghiare. Cazul întâlnirii maghiarilor de pretutindeni de la Moacşa: Folosirea acestei întâlniri pentru promovarea unor deziderate iredentiste, separatiste, antiromâneşti.
Neacceptarea includerii în stema judeţului Covasna a nici unui element care să simbolizeze istoria şi cultura populaţiei româneşti, care reprezintă un sfert din populaţia judeţului.
Neglijarea simbolurilor româneşti (primarii nu poartă eşarfa tricoloră la evenimentele prevăzute de lege – vezi cazul primarului din Sf. Gheorghe, la Ziua Naţională 2007), lipsa acestora în spaţiile publice (sala de şedinţe a municipiului Sf. Gheorghe).
Aprobarea denumirilor străzilor şi instituţiilor publice, cu eludarea sau neglijarea personalităţilor româneşti, de rezonanţă naţională sau locală (Sf. Gheorghe şi Miercurea-Ciuc, sunt singurele municipii reşedinţă de judeţ din România care nu au o stradă cu numele lui Ştefan cel Mare; Consiliul local Sf. Gheorghe a respins propunerea ca o stradă din municipiu să poarte numele protopopului Aurel Nistor – lider marcant al românilor din judeţ, în perioada interbelică, acordând , în schimb, unei străzi numele unui preotului Iosif Popovici aservit elitei maghiare locale, din perioada respectivă).
Respingerea, de către Consiliul local Sf. Gheorghe, unor propuneri ale reprezentanţilor societăţii civile româneşti, şi ale consilierilor români, de acordarea a distincţiei “Pro Urbe” unor cetăţeni români din Sf. Gheorghe (cazurile Emil Tănăsoiu, Stela Buda).
Respingerea, într-o primă fază, şi acceptarea după numeroase demersuri şi după intervenţia Ministerului Educaţiei şi Învăţământului a denumirilor “Nicolae Colan” şi “Constantin Brâncuşi” acordate la două şcoli din municipiul Sf. Gheorghe.
Discrepanţa dintre finanţarea proiectelor ONG-urilor, instituţiilor şi cultelor maghiare şi cele româneşti. Respingerea, de către Consiliul Local Sf. Gheorghe, fără nici o motivare a proiectului “Tineretul şi integrarea europeană” promovat de către Centrul European de Studii Covasna-Harghita în anul 2007.
Acordarea preferenţială a fondurilor pentru funcţionarea şcolilor cu predare în limba maghiară şi neglijarea celor cu predare în limba română (îndeosebi a Grupului Şcolar “Constantin Brâncuşi”); discriminarea elevilor români în unele şcoli mixte (cazul Grupului Şcolar Economic – Administrativ din Sf. Gheorghe).
Neincluderea unor spectacole în limba română în cadrul unor manifestări finanţate din fonduri publice precum: „Zilele localităţilor” – Miercurea-Ciuc, Odorheiul Secuiesc, Tg. Secuiesc, Sf. Gheorghe (cu foarte mare greutate), sau Zilele judeţului Harghita.
Nerespectarea prevederilor legale referitoare la folosirea limbii române în instituţiile publice; cazul Regulamentului de funcţionare al Consiliului local Sf. Gheorghe.
Reducerea bugetului Teatrului „Andrei Mureşeanu” din Sf. Gheorghe până la imposibilitatea de a funcţiona; demersurile intreprinse de primarul municipiului Sf. Gheorghe de a transforma Teatrului „Andrei Mureşeanu” în teatru de găzduire.
Practica generalizată la nivelul primăriilor din cele două judeţe de restricţionarea a liberului acces la informaţiile publice a tuturor cetăţenilor prin postarea pe siturile oficiale a informaţiilor de interes public doar în limba maghiară.
Menţinerea deliberată a judeţelor Covasna şi Harghita într-o stare de sărăcie generalizată de către UDMR, care în mod programatic a acţionat pentru îndepărtarea investitorilor din această zonă. Acestă realitate a fost recunoscută şi asumată public de către preşedintele UDMR Covasna, Albert Almos, care a motivat politica de pauperizare a zonei prin temerile liderilor UDMR de modificare a compoziţiei etnice a populaţiei ca urmare a dezvoltării economice.
Obstrucţionarea parohiilor ortodoxe din judeţele Covasana şi Harghita în procesul de retrocedare a terenurilor agricole şi forestiere în baza prevederilor Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 şi Legii nr. 247/2005 de către administraţia publică din localităţile majoritar maghiare.
Nereabilitarea Pieţie Mihai Viteazul din Sf. Gheorghe – Transformarea unei probleme de larg interes cetăţenesc într-o problemă etnică.
Obstrucţionarea parohiilor ortodoxe din judeţele Covasana şi Harghita în procesul de recuperare a unor imobile şi terenuri intravilan. Numai în judeţul Covasna mai sunt de recuperat 476 ha teren arabil, 346 ha pădure, 66 ha păşune; clădirea şcolilor confesionale ortodoxe din Lisnău şi Ojdula şi a Căminului cultural din Hăghig.
17 februarie 2008
Av. Ioan Solomon
Adevărul românesc. Stagnarea dezvoltării economice a judeţelor Covasna şi Harghita a avut loc în ultimii 20 de ani, şi nu în ultimii 80de ani
În dezbaterile actuale pe tema autonomiei teritoriale a aşa-zisului “Ţinut secuiesc”, a fost readusă în spaţiul public şi problema slabei dezvoltări economice a judeţelor Covasna şi Harghita şi, de aici, tristul adevăr că fără susţinere de la bugetul central al Statului Român viaţa oamenilor din aceste judeţe şi activitatea instituţiilor publice nu ar fi posibilă. Pe lângă acest adevăr care ar trebui foarte bine cunoscut, atît de susţinătorii separatismului etnic, cât şi de “beneficiarii” acestui proiect, respectiv cetăţenii celor două judeţe care, în urma “îndoctrinării” prin intermediul mass-media şi nu numai, văd în autonomia pe criterii entice un “panaceu” al rezolvării tuturor problemelor care vizează calitatea vieţii tuturor locuitorilor şi prosperitatea întregii zone, în discuţiile amintite a apărut şi problema cauzelor acestei înapoieri economice, şi a timpului când s-a produs aceasta. Şi astfel ne-am trezit cu afirmaţia preşedintelui Consiliului Judeţean Covasna, conform căreia “ceea ce nu s-a făcut în 80 de ani, nu se poate îndrepta imediat”. Oare, aşa să fie? Haideţi să vedem!
Este cunoscut faptul că, pentru istoricii, publiciştii şi o bună parte din intelectualii maghiari din România, “ceasul istoriei” pentru Transilvania s-a oprit în 1918. Nimic, sau aproape nimic, din ceea ce s-a întâmplat după “Trianon”, în această parte de ţară, nu este consemnat în lucrările monografice sau în cele de istorie locală şi regională, bineînţeles cu excepţia perioadei 1940-1944, când Transilvania de Nord-Est a revenit Ungariei horthyste. În evident contrast cu această abordare, documentele pun în evidenţă o cu totul altă realitate. Astfel, în perioada interbelică, odată cu integrarea în sistemul instituţional al României Mari a provinciilor istorice româneşti – Trasilvania, Banat, Crişana, Maramureş, Bucovina, Basarabia şi Cadrilaterul – dezvoltarea economică a Transilvaniei şi, în acest cadru, a fostelor judeţe Treiscaune, Odorhei şi Ciuc, a cunoscut o dezvoltare specifică economiei capitaliste din perioada respectivă. Documentele existente la Arhivele Naţionale, în mod deosebit fondul Camera de Comerţ şi Industrie Braşov, cuprind informaţii despre fabricile de cherestea şi de prelucrarea lemnului, cele de spirt şi de industria alimentară, unităţile de prelucrarea lânii şi de industrie uşoară, la care se adaugă sutele de ateliere meşteşugăreşti şi unităţi comerciale care au funcţionat în perioda interbelică în fostul judeţ Treiscaune, dar şi în celelate judeţe din Arcul intracarpatic.
Cedarea Ardealului de Nord, luptele din cel de-al doilea război mondial şi apoi naţionalizarea întreprinderilor de către regimul communist au întrerupt această dezvoltare firească. În lipsa dezvoltării economice a zonei, în perioada 1945-1968, mii de locuitori din actualele judeţe Covasna şi Harghita au luat drumul bejeniei sau au făcut naveta în căutarea unui loc de muncă, în primul rând în judeţele învecinate Braşov, Bacău, Neamţ, dar şi în celelalte zone industriale din România. Făcând abstracţie de regimul politic, de greşelile şi implicaţiile sociale cunoscute ale industrializării socialiste, de consecinţele negative ale urbanizării forţate, nu se poate nega totuşi, impactul pozitiv al dezvoltării economic-sociale care a avut loc, odată cu reorganizarea adminsitrativ-teritorială a României, şi înfiinţarea judeţelor Covasna şi Harghita, în anul 1968. Este o realitate de domeniul evidenţei, care nu poate fi negată sub nici o formă.
În legătură cu aceasta sunt cunoscute teoriile vehiculate după 1989, conform cărora, odată cu industrializarea socialistă, s-a produs “românizarea judeţelor secuieşti”, teorii care au fost demontate de studiile demografice şi sociologice, pe baza datelor oferite de recensămintele oficiale. Mai puţin evidenţiate sunt datele conform cărora dezvoltarea economică din perioada 1968-1989 a favorizat întoarcerea acasă a mii de etnici maghiari şi stabilirea în zonă a altor mii de etnici maghiari din alte judeţe din Transilvania. Un studiu riguros pe această temă ar pune în evidenţă faptul că un însemnat procent din actuala populaţie a judeţelor Covasna şi Harghita îl reprezintă etnicii maghiari care nu sunt “secui”, respectiv nu sunt născuţi în aceste două judeţe. Dacă această dimensiune a mişcării migratorii a populaţiei este considerată “normală”, cu totul “anormală”, din punctul de vedere al analiştilor “fundamentalişti”, este apreciată stabilirea pe “pământul secuiesc” a românilor fie ei ardeleni, munteni, olteni sau, Doamne fereşte, moldoveni, uitându-se surprinzător şi nepermis, ceea ce a însemnat, de-a lungul istoriei, Moldova pentru locuitorii acestor meleaguri. Redăm, în acest sens, o remarcă a cercetătorului ieşean Silviu Văcaru, autor a unor studii referitoare la mişcarea migratorie a populaţiei între Transilvania şi Moldova, în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea: “Vin atâţia oameni din secuime (în Moldova – n.n), că dacă ar fi toţi secui cred că ar fi dispărut cu totul această naţie şi ar fi trebuit să mai adaug şi pe alţii. Se mişcă atât de uşor dintr-o parte în alta a munţilor încât nu ştii când sunt în Moldova, când sunt în Ardeal.Mă surprinde că oameni care au pendulat de o parte în alta a munţilor (mă refer la românii şi secuii amarâţi), care nu prea aveau conflicte în acele timpuri, acum nu se mai înţeleg de loc”. Ca să nu mai vorbim de miile de intelectuali din zonă formaţi la universităţile ieşene, de economia complementară, de miile de familii etnic mixte şi de atâtea alte argumente de acest fel. Credem că asupra acestei triste şi nefericite realităţi ar trebui să reflecteze liderii politici, comunitari, culturali şi formatorii de opinie din mass-media maghairă, de aici şi de aiurea. Recent am aflat din spusele fostului primar de Sf. Gheorghe care este adevărata cauză a pauperizării acestor binecuvântate meleaguri din inima României: temerile liderilor care conduc destinele zonei de modificare a compoziţiei entice a populaţiei ca urmare a dezvoltării economice.
Din cele relatate, rezultă cu claritate faptul că stagnarea economică a judeţelor Covasna şi Harghita, cu toate consecinţele negative care decurg din această tristă stare asupra tuturor locuitorilor celor două judeţe, a avut loc în ultimii 20 de ani şi nu în ultimii 80de ani.
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
Este cunoscut faptul că, pentru istoricii, publiciştii şi o bună parte din intelectualii maghiari din România, “ceasul istoriei” pentru Transilvania s-a oprit în 1918. Nimic, sau aproape nimic, din ceea ce s-a întâmplat după “Trianon”, în această parte de ţară, nu este consemnat în lucrările monografice sau în cele de istorie locală şi regională, bineînţeles cu excepţia perioadei 1940-1944, când Transilvania de Nord-Est a revenit Ungariei horthyste. În evident contrast cu această abordare, documentele pun în evidenţă o cu totul altă realitate. Astfel, în perioada interbelică, odată cu integrarea în sistemul instituţional al României Mari a provinciilor istorice româneşti – Trasilvania, Banat, Crişana, Maramureş, Bucovina, Basarabia şi Cadrilaterul – dezvoltarea economică a Transilvaniei şi, în acest cadru, a fostelor judeţe Treiscaune, Odorhei şi Ciuc, a cunoscut o dezvoltare specifică economiei capitaliste din perioada respectivă. Documentele existente la Arhivele Naţionale, în mod deosebit fondul Camera de Comerţ şi Industrie Braşov, cuprind informaţii despre fabricile de cherestea şi de prelucrarea lemnului, cele de spirt şi de industria alimentară, unităţile de prelucrarea lânii şi de industrie uşoară, la care se adaugă sutele de ateliere meşteşugăreşti şi unităţi comerciale care au funcţionat în perioda interbelică în fostul judeţ Treiscaune, dar şi în celelate judeţe din Arcul intracarpatic.
Cedarea Ardealului de Nord, luptele din cel de-al doilea război mondial şi apoi naţionalizarea întreprinderilor de către regimul communist au întrerupt această dezvoltare firească. În lipsa dezvoltării economice a zonei, în perioada 1945-1968, mii de locuitori din actualele judeţe Covasna şi Harghita au luat drumul bejeniei sau au făcut naveta în căutarea unui loc de muncă, în primul rând în judeţele învecinate Braşov, Bacău, Neamţ, dar şi în celelalte zone industriale din România. Făcând abstracţie de regimul politic, de greşelile şi implicaţiile sociale cunoscute ale industrializării socialiste, de consecinţele negative ale urbanizării forţate, nu se poate nega totuşi, impactul pozitiv al dezvoltării economic-sociale care a avut loc, odată cu reorganizarea adminsitrativ-teritorială a României, şi înfiinţarea judeţelor Covasna şi Harghita, în anul 1968. Este o realitate de domeniul evidenţei, care nu poate fi negată sub nici o formă.
În legătură cu aceasta sunt cunoscute teoriile vehiculate după 1989, conform cărora, odată cu industrializarea socialistă, s-a produs “românizarea judeţelor secuieşti”, teorii care au fost demontate de studiile demografice şi sociologice, pe baza datelor oferite de recensămintele oficiale. Mai puţin evidenţiate sunt datele conform cărora dezvoltarea economică din perioada 1968-1989 a favorizat întoarcerea acasă a mii de etnici maghiari şi stabilirea în zonă a altor mii de etnici maghiari din alte judeţe din Transilvania. Un studiu riguros pe această temă ar pune în evidenţă faptul că un însemnat procent din actuala populaţie a judeţelor Covasna şi Harghita îl reprezintă etnicii maghiari care nu sunt “secui”, respectiv nu sunt născuţi în aceste două judeţe. Dacă această dimensiune a mişcării migratorii a populaţiei este considerată “normală”, cu totul “anormală”, din punctul de vedere al analiştilor “fundamentalişti”, este apreciată stabilirea pe “pământul secuiesc” a românilor fie ei ardeleni, munteni, olteni sau, Doamne fereşte, moldoveni, uitându-se surprinzător şi nepermis, ceea ce a însemnat, de-a lungul istoriei, Moldova pentru locuitorii acestor meleaguri. Redăm, în acest sens, o remarcă a cercetătorului ieşean Silviu Văcaru, autor a unor studii referitoare la mişcarea migratorie a populaţiei între Transilvania şi Moldova, în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea: “Vin atâţia oameni din secuime (în Moldova – n.n), că dacă ar fi toţi secui cred că ar fi dispărut cu totul această naţie şi ar fi trebuit să mai adaug şi pe alţii. Se mişcă atât de uşor dintr-o parte în alta a munţilor încât nu ştii când sunt în Moldova, când sunt în Ardeal.Mă surprinde că oameni care au pendulat de o parte în alta a munţilor (mă refer la românii şi secuii amarâţi), care nu prea aveau conflicte în acele timpuri, acum nu se mai înţeleg de loc”. Ca să nu mai vorbim de miile de intelectuali din zonă formaţi la universităţile ieşene, de economia complementară, de miile de familii etnic mixte şi de atâtea alte argumente de acest fel. Credem că asupra acestei triste şi nefericite realităţi ar trebui să reflecteze liderii politici, comunitari, culturali şi formatorii de opinie din mass-media maghairă, de aici şi de aiurea. Recent am aflat din spusele fostului primar de Sf. Gheorghe care este adevărata cauză a pauperizării acestor binecuvântate meleaguri din inima României: temerile liderilor care conduc destinele zonei de modificare a compoziţiei entice a populaţiei ca urmare a dezvoltării economice.
Din cele relatate, rezultă cu claritate faptul că stagnarea economică a judeţelor Covasna şi Harghita, cu toate consecinţele negative care decurg din această tristă stare asupra tuturor locuitorilor celor două judeţe, a avut loc în ultimii 20 de ani şi nu în ultimii 80de ani.
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
