2 august - un an de la trecerea in vesnicie a scriitorului Florin Stuparu. Un text de exceptie al acestuia despre comunism si globalizare

Sunt douăzeci de ani de cînd ne-am liberat de „comunism” şi am început să ne „globalizăm”. Şi începem să înţelegem că nu am făcut decît să schimbăm o înşelare cu alta, fără a desluşi însă prea lămurit scopul acestora. Ei bine, vechiul „comunism” şi noua „globalizare” sînt cele două căi prin care omenirea răzvrătită împotriva Ziditorului ei (şi povăţuită de Iudeii cei ucigaşi de Dumnezeu) încearcă a se uni iarăşi împreună, precum la zidirea acelui turn din Babilon, întru un gînd, şi întru un duh, şi întru o cuvîntare şi întru o lucrare de obşte. (Iar ce este cu adevărat această lucrare, vom spune ceva mai jos.)

Despre „globalizare” se vorbeşte şi se scrie necurmat de la o vreme şi orice om cu oarecare minte vede limpede că prin aceasta nu se urmăreşte decît înrobirea desăvîrşită a toată lumea şi a fiecăruia dintre „cetăţenii” sferei pămînteşti, a „globului” (proastă vorbă!), sub o singură stăpînire a răului. Ceea ce se ia în seamă mai puţin, tocmai pentru că e la vedere, sînt mijloacele prin care se săvîrşeşte lucrarea. Iar acestea sînt industrializarea şi tehnologia. Căci, pentru a înrobi în chip desăvîrşit şi deodată nenumăraţi oameni nu e de ajuns să ai o armată de zbiri, precum Egiptenii în vremea robiei de patru sute de ani a Evreilor. Dovadă că aceştia din urmă s-au înmulţit şi s-au întărit mai mult decît stăpînii lor, încît Faraon a încercat să-i stîrpească ucigînd pe cei întîi-născuţi ai lor de parte bărbătească (vezi la Ieşirea 1:9-16). Nu, nici o putere armată nu poate ţine cu sila în robie milioane de oameni, ca să nu zic miliarde, precum se întîmplă acum. Pentru aceasta e nevoie de altceva, şi diavolul cel mare împreună cu ajutoarele lui omeneşti a găsit mijlocul: banda de asamblare şi cartela de pontaj, prin care a nimicit meşteşugurile, schimbîndu-l pe om într-o maşinărie între alte maşinării, într-un robot între roboţi. (Iar ceea ce se întîmplă în fabrici se petrece şi în birouri şi în ceea ce numim „servicii”.) Iar maşinile nu se răzvrătesc, ba încă roboţii omeneşti se luptă pentru a munci tot mai mult şi se mînie cînd li se cere mai puţin.

Să ne gîndim însă şi la altceva: pentru a ţine împreună neamuri deosebite e nevoie să le aduci la un gînd, iar pentru asta e foarte bună tot industializarea şi tehnologia: căci toţi roboţii omeneşti din lume fabrică aceleaşi lucruri pe care le folosesc miliarde. Să ne gîndim doar la hrană, la îmbrăcăminte şi la ce numim „cultură” (care se produce tot industrial): de unde, pînă nu demult, acestea erau „naţionale”, acum sînt – vezi bine! - „internaţionale”. Apoi, tehnologia face cu putinţă mutarea a întregi noroade la mari depărtări, ceea ce se vrea a duce la amestecarea lor trupească, la topirea lor într-o singură rasă, care să nu mai fie nici albă, nici neagră, nici galbenă, nici roşie, ci de un greţos cenuşiu. Însă lucrul cel mai însemnat care adună acum la un loc neamurile este aceea că vorbesc iarăşi o aceeaşi limbă (care nu e cea engleză, cum se crede, ci noua limbă babilonică pe temelia limbii engleze), iar aceasta nu ar fi fost cu putinţă nicidecum fără tehnologia şi industria imaginii şi a sunetului.

Visul zgîrie-cerului

Dar de prisos e să adaug mai multe despre aceasta, căci au făcut-o alţii de ajuns. Ce vreau să arăt aici e că industializarea s-a întemeiat mai întîi în rîndul noroadelor sălbatice şi prădătoare, aşadar nestatornice, care s-au străduit să ocolească blestemul dumnezeiesc, anume acela: Ca să trăieşti, vei lucra pămîntul întru sudoarea frunţii tale! Acesta a fost însă nu doar un blestem, ci şi o poruncă a cărei urmare duce la cea mai mare binefacere: la smerenie şi la pocăinţă. Trăind de pe urma pămîntului din care a fost zidit trupeşte, cu privirea plecată în jos, omul îşi poate înţelege uşor nimicnicia şi totodată poate fi mulţumitor Celui care îl hrăneşte prin roadele pămîntului. Din aceasta, trebuie să înţelegem bine că Ziditorul nostru şi al lumii nu ne-a povăţuit nicidecum să născocim de la noi înşine mijloace pentru o vieţuire pămîntească odihnitoare şi... veşnică, precum vrea omul răzvrătit. Nu, ci ne-a zis aşa: Am făcut pămîntul să rodească pentru voi din belşug, dar v-am şi pedepsit să-l lucraţi cu osteneală, ca să nu uitaţi binele negrăit cel din Rai şi astfel să vă pocăiţi pentru răzvrătirea voastră şi să vă doriţi a vă întoarce acolo, măcar că acum nu pricepeţi cum se va face aceasta (adică prin iconomia întrupării Dumnezeu-Cuvîntului). Aşa că nu are rost – zice Domnul - să vă osteniţi a născoci şi a zidi nimic, fiindcă oricum această lume se va înnoi, pentru ale voastre păcate, mai întîi prin apă şi apoi prin foc!

Iar oamenii ce au făcut? Tocmai dimpotrivă, precum era de aşteptat, de vreme ce greşiseră dintru început, de la părintele Adam. Şi aşa, s-au folosit mai departe în chip greşit de cuvîntarea (raţiunea) dată lor de Dumnezeu, şi au început să lase lucrarea pămîntului. E drept că şi asta s-a întîmplat dintr-o slăbire a minţii lor pricinuită de acel înfricoşător păcat al lui Cain. Şi tot atunci, după uciderea de frate a lui Cain, Dumnezeul tuturor (iar mai bine zis păcatul uciderii) i-a împărţit pe oameni în două neamuri: în Aveliţi (drepţi) şi Cainiţi (spurcaţi, blestemaţi), urmînd ca cei dintîi să nu se amestece cu cei din urmă. Iar răii Cainiţi s-au desprins de lucrarea firească a pămîntului şi de creşterea animalelor şi s-au apucat să întemeieze „cultura şi civilizaţia” cea netrebuitoare, ci stricătoare de suflet (Cain a zidit întîia cetate; iar Tubalcain, strănepotul lui, a fost făurar de unelte de aramă şi de fier). Iar apoi, Cainiţii i-au tras la răutatea lor şi pe Aveliţi, care nu s-au păzit şi s-au însoţit cu fetele acelora, căci „erau frumoase”. Iar din aceasta, răul păcatului a crescut într-atît încît Dumnezeul tuturor S-a deznădăjduit (aşa zicînd) că omul mai poate fi mîntuit, văzînd că acesta a ales desăvîrşit să-şi urmeze libertatea lui cea rea, şi S-a hotărît să piardă cu totul firea omenească. Dar, fiindcă mai trăia un om drept, acesta fiind Noe, a ales mai bine să nimicească întreaga omenire prin apă şi să o înnoiască apoi prin urmaşii acestuia, Noe putînd fi socotit astfel un al doilea Adam.

Dar nici aceasta nu a folosit, căci (la doar vreo cinci sute de ani de la acel potop de apă) omenirea cea nouă s-a înrăit iarăşi şi s-a ridicat făţiş împotriva Atotputernicului şi Atotbunului Stăpîn (precum mai demult Lucifer-Satana), şi anume atunci cînd s-au apucat de zidit acel vestit turn Babel. Iar dacă nu ar fi fost legămîntul dintre Dumnezeu şi pămînteni, putem crede că Ziditorul a toată lumea ar fi prăpădit cu desăvîrşire neamul omenesc. Pentru a-şi ţine însă făgăduinţa, ce a făcut Dumnezeu? A despărţit omenirea prin despărţirea graiurilor, precum ştim. Oamenii s-au dezbinat fiindcă nu au mai putut să se înţeleagă prin cuvînt. Şi aşa s-au ivit neamurile.

Însă e de la sine înţeles că, pentru dobîndirea celor de trebuinţă ale vieţii (hrană şi acoperămînt), multe din aceste neamuri pribege au rămas (vrînd-nevrînd, dar şi dintr-o mai mare cuminţenie a firii lor) la îndeletnicirea rînduită de Dumnezeu: anume la lucrarea pămîntului, şi aşa au rămas şi cele mai smerite. Altele însă s-au făcut fiare de pradă, războinici nemiloşi, care au căutat de atunci să le supună pe cele dintîi, pentru a se hrăni fără a munci ţărîna (cuvînt de la care vine şi cuvîntul „ţăran”, „ţarină” şi „Terra”). Între care, cei mai sălbatici (încît purtau şi coifuri încornorate din piele sau metal) aveau să fie (după creştinarea sălbaticilor Romani) Germanii (cu toate încrengăturile lor: Frankii, iar mai apoi Saxonii şi Englezii). Ei bine, tocmai între aceştia s-a întemeiat (şi se întemeiază pînă astăzi) aşa-zisa „civilizaţie modernă”, adică lumea industrială şi tehnologică. În rîndul acestora, maşinismul (în economie) şi aşa-zisul „capitalism financiar” (în politică), adică mijloacele de refacere a norodului babilonic, şi-au dat roadele dintr-o dată, fără împotriviri. Ce te faci însă cu naţiile agricole, legate de pămînt, care nu vor să ştie de „progres” şi de „civilizaţie”? Întru acestea, s-a văzut repede că industrializarea şi tehnologia chiar nu merg. Pilda cea mai limpede este aceea a Rusiei: după două sute de ani de „înnoiri”, împărăţia rusească se sprijinea încă, la 1900, tot pe zecile de milioane de mujici care scurmau pămîntul şi tot se împotrivea planurilor Revoluţiei Franceze de a „libera” şi a uni „popoarele înfrăţite ale lumii”. La fel s-a întîmplat şi în România: după o sută de ani de „modernizare”- măcar că cea dintîi rafinărie de petrol din lume s-a întemeiat la Ploieşti, că la Timişoara s-a aprins cel dintîi bec electric din Europa, că s-a întins drum de fier de-a lungul şi de-a latul ţării, că s-a făcut fabrică de avioane de luptă – Românii erau în 1945 aceiaşi opincari dintotdeauna. Şi, ca să nu mai lungim cuvîntul, aşa s-a întîmplat cu toate noroadele de ţărani (aşezate la Răsărit); care, deşi au fost „civilizate” cu sila de către „civilizaţii” Apuseni, au rămas statornici la al lor „sistem de producţie asiatic” - cum numea felul de vieţuire ţărănească aşa-numitul „Karl Marx” (Mordechai, rabin la Londra), acel mare prooroc al Antihristului – tot pînă la mijlocul veacului al XIX-lea.

Şi atunci cum îi aduci şi pe aceşti ţărani – mulţi, smeriţi, statornici, răbdători să aştepte precum pămîntul – întru robia de obşte a „neamurilor înfrăţite”? Cum îi dezlipeşti de locul şi de obiceiurile lor, de vreme ce ei nu atîrnă de nimeni, pămîntul dîndu-le toate cele ale traiului? Nu ai decît o cale: să le iei dreptul de a-l mai stăpîni şi să faci industrie agricolă şi industrie alimentară. Întocmai aceasta a izbutit comunismul bolşevic, care tocmai aici - în ţările agricole: Rusia, România, Bulgaria, Albania, China, Coreea - s-a pus în lucrare, iar nu în cele industrializate, măcar că îndemnul era: „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!” În Germania şi Anglia (acolo unde a fost gîndit de numitul Marx şi de Engels) sau în Statele Unite, comunismul (aşa cum îl ştim noi) nu avea nici un rost, căci neamurile acelea proletare se învăţaseră demult cu „libertatea, egalitatea şi fraternitatea” noului Babilon.

Roadele comunismului

Iar acum vedem bine urmările revoluţiei comuniste. Aşa, de pildă, Rusia este cea dintîi (sau a doua) ţară industrializată din lume şi toţi Ruşii trăiesc (cît or mai trăi) de pe urma petrolului şi a gazelor (ca să nu mai vorbim de aurul şi diamantele din Iacuţia). La rîndul ei, China este cea dintîi (sau a doua) ţară industrializată din lume. Pînă nu demult, şi România noastră era o putere industrială de luat în seamă. (Că acum, fiind ca de obicei cu un pas înainte, noi am nimicit şi industria, asta e altceva.) Iar popoarele acestea de foşti ţărani, măcar că atît de deosebite, ce sînt decît nişte „populaţii” (ca microbii şi viruşii!)? - nelibere în nici un fel, înrobite cu totul Statului „globalist” (urîtă vorbă, zic din nou) şi întrutotul asemănătoare în felul de viaţă şi în gîndire. Căci acelaşi hamburgher se mănîncă şi la Bucureşti, şi la Moscova, şi la Hong-Kong, şi acelaşi Avatar se vede pretutindeni şi acelaşi gînd ne mînă pe toţi înainte: acela de a ne înveşnici pe acest pămînt al patimilor, al durerii şi al morţii, zidindu-ne o cetate a toată lumea, întărită pînă la cer, sub stăpînirea unui om-dumnezeu. Iar aceasta nu va fi decît acea împărăţie a Antihristului celui mare de care vorbeşte Scriptura. Şi, fără nici o îndoială, sîntem gata pentru a o primi şi a lucra la întemeierea ei. Ba chiar sîntem nemulţumiţi că aceasta nu se face mai degrabă, din pricina (nu-i aşa?) tîlhăriei şi a prostiei politice care tulbură „mersul nostru înainte”. Şi nu ne gîndim că înseşi aceste tulburări de azi grăbesc zidirea „templului popoarelor” (cum zic Francmasonii). Să citim doar ce zicea în urmă cu nişte ani, la O. N. U., David Rockefeller: „Tot ce avem nevoie este o criză majoră, şi apoi naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.” „Noua Ordine” însemnînd împărăţia Antihristului, căci neamurile nu au vrut-o pe aceea „veche” a lui Hristos şi nu au primit să se unească întru numele Lui. Ceea ce El Însuşi ne-a spus dinainte că se va întîmpla: „Eu am venit în numele Tatălui Meu, şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său [adică Antihristul], pe acela îl veţi primi” (Ioan 5:43). Hristos-Dumnezeu zice acestea către farisei, dar vorbele Lui se înţeleg şi pentru toţi cei care nu au voit şi nu voiesc să primească buna Lui vestire, ci aşteaptă o mîntuire pămîntească, adică una care să nu cuprindă şi înfricoşata judecată de obşte de la sfîrşitul veacurilor. Căci cine îşi doreşte aceasta, afară de prea-puţinii adevăraţi iubitori de Hristos?

„Piteştiul”, acum

Nu pot să închei acest cuvînt fără a lua aminte că revoluţia comunistă a mai avut un scop de căpătîi: acela de a obişnui mari mulţimi de oameni să stea închişi cuminţi în uriaşe temniţe, să rabde orice chin în schimbul unui tain mizerabil, să-şi uite pînă şi numele, schimbat cu un număr de multe cifre. De aceea, în numele binelui obştesc, veacul al XX-lea a fost acela al puşcăriilor. (În care au pierit, doar în Rusia, vreo 70 de milioane de oameni. Aşa zice însuşi Gorbaciov, şi cred că nu se înşeală, avînd în vedere că a fost şef al K. G. B.-ului.) Căci, dacă nu ar fi fost acestea atît de numeroase şi de cumplite încît să ajungă obişnuinţă, cum ar fi cu putinţă acum ca cetăţenii „liberi” ai lumii să primească a trăi în puşcăria „liberă” a Statului global, care îl preschimbă pe fiecare într-un număr păstrat în nenumărate computere? Căci asta e împărăţia Antihristului: un „Piteşti” a toată lumea, precum bine a luat seama părintele Justin Pîrvu, care zicea în urmă cu ceva vreme: „Veacul al XXI-lea va fi acela al unui «Piteşti» mondial!” Şi să luăm aminte la ce a însemnat aşa-zisul „experiment” de la închisoarea din Piteşti, unde au fost închişi vreme de cîţiva ani doar nişte sute de tineri, cei mai mulţi Legionari: acolo s-a încercat - în mic, fiindcă toate experimentele se fac în laborator, înainte de a ajunge în industrie - s-a încercat aşadar nimicirea sufletului omenesc ce nu poate fi atins nici măcar de Satana. Şi aceasta cum s-a făcut? Răpindu-le celor închişi nu numai orice urmă de libertate trupească (erau, de pildă, siliţi să stea nemişcaţi în picioare, dezbrăcaţi, cîte o zi întreagă) dar şi libertatea lăuntrică a minţii, orice gînd trebuind să fie mărturisit cu glas tare. Iar în „Piteşti”-ul cel mare ce se întîmplă? Cetăţeanul plătitor de taxe şi impozite (adică robul Statului) este liber (ba chiar încurajat) să se mişte cu trupul oriunde ar vrea pe „glob”. Atîta doar că e văzut oriunde s-ar afla: de pildă, la umblătoare. Ba mai mult, în aeroporturi (deocamdată) e şi dezbrăcat la piele (de către o cameră radiografică) şi pozat aşa, gol. Apoi, tot ce vorbeşte poate fi ascultat. Să mai pomenim de aşa-zisele „microcipuri”, de acei temniceri nevăzuţi pe care orice pămîntean îi va purta cu el în însuşi trupul lui?

Şi, cu toate acestea, au fost unii care au trăit închişi în temniţele comuniste ca şi cum ar fi fost în afara lor. Şi aceasta, cum? Liberîndu-se prin pocăinţă şi smerire de ale lor patimi, cu ajutorul lui Hristos-Dumnezeu, Cel care ridică păcatele lumii. Căci trebuie să înţelegem bine că diavolul şi slujitorii lui omeneşti nu ne pot înrobi nemijlocit, ci doar prin mijlocirea patimilor noastre. Iar între acestea, cumplită este patima temerii trupeşti, fie ea întemeiată, fie închipuită. Căci altfel cum am primi acum să fim mînaţi, şi însemnaţi cu numărul numelui fiarei, şi închişi în ţarcul „Noii Ordini”, dacă nu ne-am teme de moarte? Şi încă de moartea cea mai jalnică, aceea pricinuită de lipsa hranei, a adăpostului şi a doctoriilor. Căci, din două, una: ori primeşti să fii închis şi însemnat în rîndul robilor celui rău şi a Antihristului său, în schimbul unui ghiveci de E-uri veninoase, a unei celule cu chirie şi a unor doctorii ucigaşe; ori, dacă nu, vei pieri grabnic, fiindcă „nimeni [nu mai poate] cumpăra sau vinde, decît numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei” (Apocalipsa 13:17). Adică, la cumpărare, codul cardului; iar la vînzare, codul mărfii, fabricate industrial doar de către stăpînitorii „Noii Ordini”. Iar cum am ajuns aici am spus, dispreţuind acea poruncă şi acel blestem binefăcător: Ca să trăieşti, vei lucra pămîntul întru sudoarea frunţii tale! Am căutat odihna şi trufia „civilizaţiei”, iar acum a venit vremea să plătim pentru ele. Dar înrobirea noastră, a celor botezaţi întru numele lui Hristos, are ca pricină şi călcarea altei porunci mîntuitoare: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă! Temeţi-vă mai curînd de acela care poate şi sufletul, şi trupul să le piardă în gheena!” (Matei 10:28).

Scris de Florin Stuparu

BBC: Ce vom mai mânca după secetă? Insecte, alge, alimente audio, carne de laborator!!!

Seceta va aduce o penurie mondială de alimente, populaţia lumii este în creştere, preţurile la carne se vor dubla în următorii ani, după cum estimează experţii britanici, iar mediul înconjurător dă semne că nu ne mai poate asigura hrana ca pînă acum. În aceste condiţii, Naţiunile Unite şi guvernele se arată din ce în ce mai îngrijorate cu privire la ceea ce vom pune în farfurie. Iată cum va arăta alimentaţia viitorului peste cel mult 20 de ani, conform jurnaliştilor de la BBC:


1. Insecte. Specialiştii de la Universitatea olandeză Wageningen arată că există mai bine de 1.400 de specii de insecte cu care ne-am putea hrăni. Aceste vietăţi au aceeaşi valoare nutritivă cu cea a cărnii, care va deveni curînd un lux. Insectele sînt o sursă imensă de proteine, creşterea lor costă mult mai puţin decît cea a bovinelor şi consumă cantităţi infime de apă. Burgerii şi cîrnaţii din greieri şi lăcuste, de pildă, au acelaşi gust cu cele de tradiţionale. Guvernul olandez a alocat deja un milion de euro pentru înfiinţarea de ferme de insecte comestibile. Insectele sînt deja consumate în anumite părţi ale lumii. Astfel, omizile şi lăcustele sînt populare în Africa, viespile sînt o delicatesă în Japonia, iar greierii sînt savuraţi în Thailanda. Morgaine Gaye, de la Societatea de Hrană Experimentală, consideră că şi europenii vor accepta insectele în dieta lor, dar numai după ce insectele vor înceta să mai fie asociate cu ceva respingător şi vor fi luate drept mici animale.

2. Alimente audio. Se ştie că, în prezenţa anumitor sunete, mîncarea are alt gust. Un studiu recent al oamenilor de ştiinţă de la Universitatea Oxford a constatat că anumite sunete fac alimentele să aibă gust mai dulce sau mai amar. Experimentatorii au oferit subiecţilor mîncare şi un iPod pe care puteau auzi valurile mării. Mîncarea a fost apreciată de consumatori ca fiind mai proaspătă. Aplicaţiile acestei influenţe a sunetelor asupra percepţiei alimentelor pot fi infinite. De exemplu, o anumită melodie poate sugera că un aliment e mai dulce decît e. Astfel, vom mînca mai puţin zahăr. Tot muzica ar putea elimina ingredientele nesănătoase, dar gustoase, din anumite alimente, fără ca oamenii să observe vreo diferenţă de gust.

3. Carne de laborator. Anul acesta, cercetătorii olandezi de la Universitatea din Maastricht au creat carne in vitro, mai precis muşchi de vită, pornind de la celule stem prelevate de la vaci. Oamenii de ştiinţă promovează acum acest mod de a obţine carne, mai eficient şi mai ecologic. Se reduc astfel semnificativ gazele de seră şi cheltuielile la energie şi apă. În plus, metoda ar putea fi personalizată, prin reducerea conţinutului de grăsime şi adăugarea de substanţe nutritive.

4. Alge marine. Se ştie că acestea sînt foarte hrănitoare şi ar putea înlocui la un moment dat hrana obişnuită a oamenilor. Cu atît mai mult cu cît, pentru cultivarea lor, nu e nevoie să consumăm din rezervele de apă potabilă, şi aşa reduse ale Terrei. În plus, biocombustibilul derivat din alge ar putea ajuta la reducerea nevoii de combustibili fosili. Se prevede ca agricultura bazată pe alge să devină una dintre cele mai dezvoltate ramuri economice în lume. Marele atu al algelor este că sînt plantele cu cea mai mare viteză de creştere de pe Pămînt. Specialiştii americani au înlocuit deja granulele de sare cu alge. Gustul e acelaşi, iar cu o cantitate mai mică de sare, riscul de accident vascular sau hipertensiune este redus substanţial. Metoda e aplicată la fabricarea pîinii, iar pe viitor vom avea cîrnaţi şi chiar brînză sărată cu alge. Însă algele sînt bune de mîncat ca atare, cercetătorii ne asigură că nu vom avea parte de un gust uniform. Există 10.000 de tipuri de alge marine în lume, fiecare cu altă aromă.



Sursa: http://www.bbc.co.uk/news/magazine-18813075, via Monitorul Expres

Mitropolitul Teofan: "De săptămâni bune trăim încercarea grea a secetei şi a arşiţei. Uscăciunea se întinde tot mai mult, punând în pericol recoltele, ceea ce va aduce după sine foamete, lipsuri şi strâmtorare. Să ne unim cu toţii în rugăciune, ca mila lui Dumnezeu să se revese peste noi"

Dacă cel fără de credinţă vede în această stare numai un capriciu al naturii, omul credincios înţelege că, dincolo de fenomenele naturale, este mâna lui Dumnezeu, voinţa Lui.

Preacucernice Părinte Paroh,
Preacuvioase Părinte Stareţ,
Preacuvioasă Maică Stareţă,

De săptămâni bune trăim încercarea grea a secetei şi a arşiţei. Uscăciunea se întinde tot mai mult, punând în pericol recoltele, ceea ce va aduce după sine foamete, lipsuri şi strâmtorare.

Dacă cel fără de credinţă vede în această stare numai un capriciu al naturii, omul credincios înţelege că, dincolo de fenomenele naturale, este mâna lui Dumnezeu, voinţa Lui. În mod firesc, ne întrebăm: „de ce aceasta?” Răspunsul îl aflăm la profetul Isaia, care transmite cuvântul Domnului poporului ales de atunci: Pământul va fi pustiit (...) Pământul este în chin şi sleit, lumea tânjeşte şi se istoveşte, cerul împreună cu pământul vor pieri. Pământul este pângărit sub locuitorii lui, căci ei au călcat legea, au înfrânt orânduiala şi legământul stricatu-l-au pe veci. Pentru aceasta, blestemul mistuie pământul şi locuitorii îndură pedeapsa lor; drept aceea cei ce locuiesc pe pământ sunt mistuiţi, iar oamenii rămaşi sunt puţini la număr! Via tânjeşte, viţele sale sunt firave, cei cu inima veselă suspină (Isaia 24, 3-7). Ca şi în vremea aceea, şi acum îndepărtarea omului de Dumnezeu, o viaţă dusă în păcate şi fărădelegi atrag mustrarea lui Dumnezeu, care, iată, acum se manifestă prin secetă şi arşiţă.

Să înţelegem, aşadar, sensul acestei mustrări şi să ne întoarcem la Dumnezeu cu toată inima, prin pocăinţă adevărată, prin părăsirea păcatelor şi fărădelegilor şi prin înnoirea vieţii. Să ne unim cu toţii în rugăciune – ierarhi, preoţi, monahi, monahii şi credincioşi – pentru a cere ca mila lui Dumnezeu să se revese peste noi, peste animale şi peste pământ.

Pentru aceasta, adresez părintesc îndemn sfinţiţilor slujitori ai sfintelor altare ca duminică, 5 august 2012, să săvârşească, împreună cu poporul cel dreptcredincios, rugăciuni stăruitoare pentru ploaie, astfel:

-         la Ectenia Mare şi Ectenia întreită de la Utrenie şi Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie să fie inserate cererile speciale din Liturghier „La vreme de neplouare şi foamete” (Liturghier, ediţia 2000, p. 391-396; Liturghier, ediţia 2012, p. 439-442);

-         la Canonul obişnuit de la Utrenie să se adauge şi „Canonul de rugăciune către Domnul Iisus Hristos, la vreme de secetă” (Molitfelnic, ediţia 2006: p. 435-442); Canonul va fi repetat şi la Chinonic, în timpul împărtăşirii;

-         la Proscomidie se va scoate părticică şi se va rosti rugăciunea prevăzută în Liturghier pentru „vremuri de neplouare şi foamete” (Liturghier, ediţia 2000, p. 390-391; Liturghier, ediţia 2012, p. 438-439);

-         După săvârşirea Sfintei Liturghii, preotul şi poporul vor ieşi la câmp, unde se va săvârşi „Rânduiala slujbei ce se face la vreme de secetă sau neplouare”, cuprinsă în Molitfelnic (în ediţia 2006, la p. 433-458). La oraşe, acolo unde nu este posibilă deplasarea la câmp, slujba va fi săvârşită în curtea bisericii.
Dumnezeu să caute cu milostivire spre rugăciunile noastre şi să ne dăruiască ploi liniştite şi aducătoare de roade pe pământ, să ne întărească spre a dobândi duhul pocăinţei celei adevărate pentru a deveni, cu adevărat, fii iubiţi ai Săi. 

Al vostru frate şi părinte împreună slujitor şi rugător către Hristos Iisus, Domnul nostru
Teofan,
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Sursa: Doxologia

NOII TOTALITARI

Subiectul de astazi ne-a fost impus de incidente recente care dovedesc intoleranta si dispretul pe care asa numitele “minoritatile sexuale” le au fata de restul societatii. Revolutia sexuala si “minoritatile sexuale” sunt noii totalitari. Revolutia sexuala e o revolutie totalitara, cu o ideologie totalitara si obiective totalitare. Toate revolutiile promit libertate. Insa o proclama doar pentru unii, nu pentru toti. Promit toleranta, dar numai pentru unii, nu pentru toti. Cei pretinsi “persecutati” ieri devin la rindul lor tirani astazi. Asa au fost iacobinii francezi in Secolul XVIII si bolsevicii rusi in Secolul XX. Tot mai multe dovezi apar, insa, ca si “minoritatile sexuale” si “revolutia sexuala” fac la fel: devin totalitari. Sunt noii totalitari, totalitarii inceputului Mileniului III. Au, de fapt, si “inchizitia”lor, asa cum bolsevicii au avut NKVD-ul si KGB-ul lor, iar nazistii Gestapo. Inchizitia “minoritatilor sexuale” e si ea un fel de Gestapo, un “Gaystapo” de fapt, fiind constituita din agresivii homosexuali care stau la pinda, monitorizeaza ce se scrie, publica, ori declara, in mass media sau online, si ataca pe cei care nu sunt de acord cu ei. Atacurile sunt verbale dar si fizice, iar uneori chiar violente. Exemple de genul acesta au fost neobisnuit de multe in ultimele doua-trei saptamini si ne-au impus subiectul de astazi cu titlul pe care-l gasim foarte potrivit. Curios insa, toate aceste incidente au pornit de la pozitii deosebit de respectuoase afirmate in public de cei care inca mai au curajul sa afirme virtutea, valorile, abstinenta, si primordialitate casatoriei traditionale.  

In Marea Britanie 

Incepem cu Marea Britanie unde Christina Summers reprezinta Partidul Ecologic (Green Party) in consiliul municipal din Sussex. Crestina, necasatorita si de 50 de ani, luna trecuta a fost singura deputata din consiliul municipal care a votat impotriva unei motiuni in sprijinul proiectului guvernului britanic de a legifera casatoriile homosexuale in Marea Britanie. In shimb, s-a exprimat pentru casatoria crestina barbat-femeie. Partidul Ecologic a inceput o ancheta pentru excluderea ei din partid. Summers a primit o multime de mesaje electronice amenintatoare si murdare care o acuza de homofobie, ca nu mai e in pas cu lumea, ca e bolnava mintal ori fascista. Reactii similare a mai primit si mai devreme in an din partea colegilor de partid cind s-a pronuntat  impotriva avortului. Sursa: http://www.christianconcern.com/our-concerns/sexual-orientation/christian-faces-expulsion-from-greens  

In Suedia  

Recent reteaua suedeza de stiri svt.se a anuntat ca un liceean a fost cazut la clasa de biologie pentru ca a scris intr-o tema de casa ca homosexualitatea e anormala. Din acest motiv profesorul i-a dat o nota mica si a cazut la curs. In opinia noastra, Suedia se transforma in cea mai dictatoriala tara a Europei unde libertatea cuvintului pare sa nu mai insemne nimic. Cu o decaca in urma autoritatile Suediei au arestat un pastor protestant pentru ca a predicat, citind din Romani 1, ca homosexualitatea e pacat. In timp, cazul a fost rezolvat in favoarea pastorului in Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Sursa: http://www.lifesitenews.com/news/swedish-high-school-student-fails-bio-class-for-saying-homosexuality-abonor 

In Canada  

Dincolo de Atlantic, in America de Nord, homosexualii fac la fel - asalteaza pe cei care li se opun din motive de constiinta, convingeri religioase, ori se opun casatoriilor homosexuale. Cu citeva saptamini in urma un tribunal canadian a gasit vinovata si a amendat cu citeva mii de dolari o familie menonita din vestul Canadei pentru ca a refuzat sa inchirieze o camera in micul lor motel de tara unui cuplu homosexual. Menonitii s-au scuzat, spunindu-le celor doi ca ei inchiriaza camere doar cuplurilor casatorite barbat-femeie, ori persoanelor necasatorite dar singure. Homosexualii au fost ofensati si i-au dat in judecata. Justificarea religioasa a menonitilor, a decis judecatorul, a fost insuficienta sa evite penalizarea. Discriminarea si egalitatea in drepturi, a spus el, sunt obiective sociale mai valoroase decit libertatea de constiinta sau religioasa. In final, menonitii au acceptat sa plateasca amenda si si-au inchis hanul. Recomandam un comentariu care pune punctul pe i: secularimsul devine tot mai ostil religiei si expresivitatii religioase in spatiul public. Comentariul a fost publicat pe 28 iulie in New York Times. http://www.nytimes.com/2012/07/29/opinion/sunday/douthat-defining-religious-liberty-down.html?_r=1  

In Boston, Chicago, San Francisco, Washington, etc.  

In SUA, afirmatia recenta a unui crestin in favoarea casatoriei traditionala a atras furia homosexualilor. E vorba de presedintele lui Chick Fil-A, o companie de fast foods din Georgia, fondata in 1967, rivala lui McDonald’s, dar care se specializeaza pe preparate de pui. Chick Fil-A are restaurante in majoritatea statelor americane si este foarte cautata. Proprietarii ei sunt crestini care promoveaza valorile crestine, atit in SUA cit si la nivel international. De multi ani si-au afirmat opozitia fata de casatoriile homosexuale si au finantat actiuni constitutionale de protejare a casatoriei traditionale in Carolina de Nord, California, Minnesota, etc. Pe 16 iulie presedintele companiei, Dan Cathy, a dat un interviu lui Baptist Press afirmind ca el, sotia si toti ai lui cred in casatoria traditionala asa cum invata Biblia. Declaratia exacta a lui, in engleza, a fost: “We are very much supportive of the family – the biblical definition of the family unit. We are a family-owned business, a family-led business, and we are married to our first wives. We give God thanks for that”. (“Sprijinim foarte mult familia – definitia biblica a familiei. Familia e proprietara companiei si a afacerilor, si inca suntem casatoriti cu primele noastre sotii. Multumim lui Dumnezeu pentru asta.”)  

Incredibil cum ni s-ar parea, comentariul acesta inofensiv a stirnit un incendiu de ura si reactii intolerante cit se poate de vitriolice in comunitatea homosexuala din America. “Minoritatile sexuale” au lansat boicoturi, kiss-ins (adica proteste la intrarea in restaurantele Chick Fil-A consistind din sarutari in public ale cuplurilor homosexuale), si proteste pentru inchiderea restaurantelor Chick Fil-A in campusurile universitare americane. Doar in prima parte a acestei saptamini au avut loc demonstratii in mai multe campusuri din Texas, Kentucky, New York. Mai rau, primarul Bostonului a anuntat ca nu va mai permite deschiderea de noi restaurante Chick Fil-A in Boston. Pe 24 iunie un deputat influent din consiliul municipal al orasului Chicago a anuntat si el ca va interzice deschiderea unui nou restaurant Chick Fil-A in districtul lui din Chicago. Dupa el a urmat primarul lui Chicago, Rahm Emanuel, fost consilier al Presedintelui Obama, care a anuntat si el ca va bloca deschiderea altor restaurante Chick Fil A in intregul oras Chicago. La inceputul acestei saptamini s-a alaturat acestor pozitii si primarul orasului Philadelphia. Primarii au acuzat familia Cathy de discriminare, homofobie, si i-au numit bigoti. Juristii, insa, sunt sceptici. Legal vorbind, autoritatile publice nu pot impune astfel de restrictii draconice deoarece, spun ei, afirmatiile familiei Cathy, facute in public sunt protejate de constitutie si libertatea cuvintului. Articol: http://news.yahoo.com/blogs/lookout/chick-fil-kiss-protests-boycott-same-sex-173038515--finance.html 

In Texas  

Un exemplu si mai radical provine din Texas unde Mark Regnerus e profesor asistent de sociologie la prestigioasa University of Texas in Austin. Crestin catolic, de mai multi ani el si-a specializat munca de cercetare in rolul familiei in societatea moderna si mai ales a consecintelor sociale a destramarii institutiei familiei. Cu putini ani in urma a inceput cel mai ambitios proiect sociologic facut pina in prezent privind impactul cresterii copiilor in familii unisex, adica unde ambii partinti sau partenerul/partenera mamei sau al tatalui sunt persoane de acelasi sex. In ultimii 10 ani tribunalele au fost asaltate de actiuni judecatoresti pentru recunoasterea casatoriilor homosexuale, actiuni care au fost sprijinite de studii de “expertiza” alcatuite de American Psychological Association care afirmau mereu si mereu ca homosexualitatea parintilor nu afecteaza copiii. Uneori judecatorii au fost influentati de astfel de studii, dind decizii favorabile homosexualilor, inclusiv dreptul de a adopta copii.  

Pozitiile lui American Psychological Association insa i s-au parut stranii profesorului Regnerus si dupa mai multi ani de efort a alcatuit cei mai autoritativ studiu in domeniu. Concluziile lui erau de asteptat: in comparatie cu copiii crescuti in familia traditionala, copiii crescuti de homosexuali se dezvolta anormal, mai anevoios, lipsiti de confidenta.   

Studiul lui Regnerus e important pentru ca e cel mai vast alcatuit pina acum, si acopera intregul spatiu american. E si cel mai recent. Adica, spre deosebire de studiile anterioare, include adulti care au crescut ca si minori in familii homosexuale. E bazat pe sute de studii publicate in reviste de specialitate, si pe interviuri luate la aproape 3000 de adulti si adolescenti, intre 18 si 39 de ani, care au fost crescuti de parinti homosexuali. Studiul se numeste New Family Structures Study (“Studiul Noilor Structuri de Familie”) Studiile precedente erau bazate pe raspunsuri la chestionare date de parintii homosexuali ai copiilor, nu de copii. Care sunt unele din concluziile studiului lui Regnerus?  

*          copiii crescuti de homosexuali au o probabilitate de 4 ori mai mare de a trai din asistanta publica ca adulti decit copiii crescuti in familia traditionala  

*          copiii crescuti de homosexuali au o probabilitate de 3,5 ori mai mare de a fi someri ca adulti decit copiii crescuti in familii traditionale  

*          copiii crescuti de homosexuali au un nivel de criminalitate si recidivism mult mai ridicat decit ceilalti copii  

*          copiii crescuti de cupluri lesbiene raporteaza ca au fost abuzati sexual mult mai frecvent decit copiii crescuti in familiile binare (barbat-femeie), de 11 ori mai mult. (Doar 2% din copiii crescuti in familii traditionale au raportat abuzuri sexuale din partea parintilor lor, in comparatie cu 23% din copiii crescuti de cupluri lesbiene)  

*          copiii crescuti de barbati homosexuali au raportat si ei ca au fost abuzati sexual mai frecvent decit copiii crescuti in familii binare, de 3 ori mai mult  

*          copiii crescuti de cupluri lesbiene au raportat ca au fost constrinsi sa intretina relatii sexuale de 4 ori mai frecvent decit copiii crescuti in familiile normale 

*          copiii crescuti de barbati homosexuali au raportat ca au fost constrinsi sa intretina relatii sexuale de 3 ori mai frecvent decit copiii crescuti in familiile normale  

*          in procente, 31% din copiii crescuti de cupluri lesbiene, 25% din copiii crescuti de barbati homosexuali, si 8% din copiii crescuti in familii traditionale au fost constrinsi sa intretina relatii sexuale.  

Studiul lui Regnerus contine o multime de tabele si date statistice care reflecta ca in toate categoriile de comparatie si din toate punctele de vedere copiii crescuti de homosexuali sunt in urma celor crescuti in famliile traditionale: sanatate fizica si mintala, educatie, divort, stabilitatea in relatii, violenta domestica, anxietate, depresie, confuzie privind propria identitate sexuala si promiscuitatea. De exemplu, fetele crescute de cupluri lesbiene au raportat, in medie, ca pina la momentul studiului, au intretinut relatii sexuale cu o fata si cu patru baieti. In contrast, doar .22% din fetele crescute in familii traditionale afirma ca au intretinut relatii sexuale cu alte fete. Ingrijorator, 4.1% din fetele crescute de cupluri lesbiene se declara “asexuale”, adica lipsite de interes in viata de intimitate, in alte cuvinte de simtaminte sexuale. Doar .5% din fetele crescute in familii traditionale indica astfel de simtaminte. 

Cum era de asteptat, rezultatele studiului lui Regnerus au atras furia homosexualilor. Gaystapo-ul homosexual a intrat in actiune. In iulie au facut o plingere oficiala la asociatia sociologilor americani cerind ca profesorului Regnerus sa i se retraga titlul, acuzindu-l de frauda academica. Au strins peste 200 de semnaturi pentru demiterea lui din functiile academice.  

AFR Va Recomanda: va recomandam urmatoarele materiale privind incidentul profesorului Regnerus: (1) un articol pe aceasta tema aparut recent in Weekly Standard: http://www.weeklystandard.com/articles/revenge-sociologists_648829.html ; (2) scrisoarea activistilor homosexuali adresata organizatiilor academice de rigoare care cer retragarea titlului profesorului Regnerus, semnata de mai mult de 200 de academicieni;
http://thenewcivilrightsmovement.com/bombshell-letter-scores-of-ph-d-s-ask-for-retraction-of-regnerus-study/legal-issues/2012/06/29/42413; (3) un sumar al studiului: http://www.thepublicdiscourse.com/2012/06/5640?printerfriendly=true; si (4) textul integral, in engleza, al studiului: http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0049089X12000610  

PENTRU ROMANII DIN AMERICA

Revenim cu anuntul care l-am facut saptamina trecuta pentru romanii din America si care e mult legat de subiectul de astazi. Dragi romani din America: boicotati Office Depot. Luna aceasta  incepe scoala si, ca in fiecare an, multi dintre dtra veti merge la Office Depot sa cumparati rechizite scolare pentru copiii vostri. Va rugam nu o faceti anul acesta. American Family Association ne informeaza ca Office Depot s-a aliat cu Lady Gaga intr-o campanie pro-homosexualitate care va dura citeva luni. Office Depot a facut o intelegere cu fundatia lui Lady Gaga, Born This Way, sa doneze fundatiei 25% din vinzarile de rechizite scolare pina la 1 milion de dolari. Va rugam nu va faceti complici acestei abominatii. Cumparati rechizite de la competitorii lui Office Depot, printre ei Staples, Kroger sau OfficeMax. Va multumim si va rugam dati anuntul acesta mai departe prin comunitatile si bisericile dtre. 

Sursa: Alianta Familiilor din România