A Început...

Opresiunea fortelor intunericului asupra umanitatii s-a mobilizat cu o graba de nestavilit incepand cu acest an… Razboiul celor putini (care sunt ca o picatura intr-un ocean) impotriva totalitarismului care se va instaura in curand in intreaga lume a inceput de curand. Nu este nimic de facut insa lupta este obligatorie pentru fiecare dintre cei informati cu privire la razboiul ascuns ce se duce impotriva vietilor si mintilor omenesti. M-a trecut un fior trecand azi de dimineata prin fata guvernului cand am auzit mii de oameni strigand “Libertate! Libertate!”. Corul acela al poporului care rabufneste intr-un strigat furios al nedreptatii m-a atins profund. De la revolutia din 89′ nu cred ca populatia romaniei sa mai fi fost atat de indignata. Razboiul nevazut final despre care vorbesc sfintii parinti si Sfanta Scriptura se poarta in vremurile noastre si trebuie sa fim cu totii deschisi la informatie, cu mintea si sufletul treaz. Viitorul e sumbru: vom fi cu totii zdrobiti, fizic sau psihic, prin toate mijloacele posibile stiute sau nestiute; vom deveni vite demne de mila daca nu ne opunem. Vrem sau nu, libertatea va fi in curand un vis - un stat mondial monstru va fi cu ochii pe tine. Cartea lui George Orwell 1984 se implineste. Sunt paranoic? Sunt exagerat? Categoric NU! O provocare pentru sceptici: cautati motivatia guvernelor de a-si controla continuu si la sange populatia! Pentru mine totul este clar, asa cum era de mai mult timp, atunci cand scriam despre ce sa intamplat in trecut. In prezent se fac pregatirile pentru instaurarea noului guvern mondial cu o graba nemaivazuta. Sa ne ajute Dumnezeu sa rezistam in fata a ceea ce urmeaza.
Fii Domnului statură luminoasă,

Cu gândul - sprinten fulger viitor!

Să-ţi fie braţul spadă bătăioasă

Şi ochiul: disc lunar lunecător (Ion Barbu)

Sursa: http://ovidjus.wordpress.com/

Libertate!

- Mami, unde mergem?
- Spre modernism micuţa mea, spre o viaţă mai bună şi mai sigură pentru tine.
- Sunt jucării acolo?
-Da, uite îţi punem o jucărioară şi în mânuţă să o ai mereu.
-Iiii vreau, vreau! Dar cum se numeşte jucărioara asta?
-Este un chip, mami.O bucăţică de plastic care le va spune totul despre tine.
- Mami, dar mie îmi plac secretele. Aşa nu le mai pot avea...
-Secretele nu sunt bune.Şi nici nu e frumos, sau civilizat să ai secrete.

-Şi acum ei ştiu că mergem să mâncăm îngheţată?
-Ştiu mami, ştiu.
-Mami...jucărioară din-asta nu are şi văcuţa lui buni,de la ţară?

Sursa: http://epiloguri.blogspot.com/

Atitudine!

Aceste zile un lucru extraordinar m-a uimit, m-a zguduit, m-a făcut să văd că totuşi nu e totul spre pierzanie. Butonând telecomanda şi schimbând canalele, aşa, dintr-o reclamă în alta, ba caramel-ciocolată, ba băieţii-care-nu-s-cuminţi, ba Bonux-şi-calcarul şi tot aşa, m-am lovit de trei cuvinte atât de simple, atât de clar spuse, atât de directe şi izbitoare: "România, te iubesc!". PROTV-ul face un "experiment jurnalistic" cu acest slogan.Ceea ce cred eu este că şi fără emisiune, în care se arată părţile bune şi rele ale României noastre, şi fără emisiune, ci doar sloganul este un lucru benefic. Benefic într-o societate românească formată din oameni blazaţi, materialişti, apatici, într-o continuă prostaţie. Mai mult decât atât, într-o Românie în care un om precum Mircea Badea are o grămadă de fani, fani pentru care vorbele acestui om "trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul" li se par sublime şi demne de a fi rostite oricând, în orice situaţie.Dar aş vrea să ştiu: de ce râdem de alţii când noi nu facem nimic? Când noi aruncăm gunoi pe jos, nu mergem la vot, nu ne informăm, nu ne interesează nimic? De ce să fie Băsescu şi Tăriceanu buni când noi nu facem nimic dar suntem atât de prezumţioşi?Problema e că nu ne ocupă deloc timpul că trăim în România, pentru că nu ne preocupă nimic legat de ea şi nu facem nimic pentru ea.De ce să spunem că suntem un popor de oameni proşti când am avut un Eminescu, un Nichita Stănescu, un Victor Babeş et cetera, et cetera, et cetera!? De ce să nu vrem Basarabia, când Basarabia este pământ românesc? De ce să fim atei când Credinţa Ortodoxă ne-a ţinut lipiţi pe hartă atâtea secole? De ce să nu scriem cu diacritice când limba română are ă, î, â, ţ şi ş (şi nu mă refer aici la messenger sau mirc sau mai ştiu eu ce; am colegi care nu scriu la şcoală cu diacritice şi când îi întrebi de ce spun că "de aia")?Nu scriu toate astea din exces de zel sau cu un ton moralizator, doar că ceea ce fac cei de la PROTV a fost ca un imbold pentru a spune lucrurile astea care trebuiesc spuse, dar pe care nimeni nu le spune, şi, mai trist, nimeni nu le crede. Greşit am spus "nimeni". "Nimeni" nu există. Generalizările sunt nişte absurdităţi. Cineva le crede.Aşa, şi tot în această privinţă m-a mai bucurat şi reclama de la Petrom a cărui slogan sună aşa: "Pentru că România va creşte prin bun-simţ şi responsabilitate". Deşi adresat şoferilor, mesajul poate (trebuie!) fi perceput şi general. Foarte frumos!Aşadar, în România se întâmpla ceva!Poate că totuşi nu se merge doar spre pervertire, spre confuzie şi limitare, spre imaginea de ţigani hoţi şi ucigaşi sau spre cea de câini bătuţi şi obosiţi; undeva se întrevede un popor zâmbind, mândru de ceea ce este!
Sursa: http://bleu-og.blogspot.com/

... cea de toate zilele

Astăzi cred că lucrul de care trebuie să ne fie cel mai groază şi cu care trebuie să ne luptăm cel mai mult este acest proces general de îndobitocire, această uniformizare a oamenilor într-o mare masă, la nivel de brute. Nu tu valori, nu te autenticitate, nu tu sinceritate, nu tu omenie. E un fel de hedonism nereuşit, o apatie automatizată, o pervertire neambiţioasă, un pauperism sufletesc. Şi e atât de rapid şi de ubicuu acest fenomen, că îmi îngheaţă venele când mă gândesc. Mereu o fi existat sentimentul de apartenenţă la un grup, fenomenul de turmă, dar acum nu mai există un sistem de valori, nu mai există preocuparea pentru nimic în afară de stricta satisfacere a nevoilor trupeşti, dar cum am mai zis, până şi aceasta nereuşită, fadă, ca singur mijloc de satisfacere banul şi nimic altceva. Am maşina mea, plasma mea, vecinu crapă de ciudă, atunci e bine. Nu e nimic interesant şi nou în ce spun, dar mi se pare groaznică lipsa aceasta de voinţă a oamenilor de a mai simţi autentic. Mama îmi spune azi că idealismul costă. Idealismul costă?! Dar fără idealism unde e progresul? Fără idealism unde e lumea când le voi vorbi eu copiilor mei despre idealism? Poate pervertirea şi indolenţa nu costă. De ce să vrei să te îndrăgosteşti în filme? De ce să fi deja cu 50% îndrăgostită de tipul care ţi-a dat add pe mess? Mai bine îndrăgosteşte-te încet şi adânc de fiecare bucăţică de suflet şi trup.De ce să susţii pacea în lume şi să-ţi scrii pe frunte cât de împotriva războiului din Irak eşti când tu habar n-ai despre ce e vorba şi nu simţi nimic pentru asta şi nu e nimic sincer şi autentic, iar în sufletul şi comportamentul tău numai pace nu e?Sufletul şi capacitatea de a simţi şi a crea ale omului sunt inepuizabile prin definiţie, iar noi ne dezumanizăm refunzându-ne propria definiţie?
Sursa: http://bleu-og.blogspot.com/