23.5.14
Parintele Gherontie Puiu a trecut la Domnul!
La poalele Caraimanului, unde străluceşte crucea cu acelaşi nume, părintele a întemeiat în 1998 obştea călugărească al cărei nume îl poartă pe cel al masivului şi al crucii care mângâiie bolta cerului senin. La 29 iunie 2000, Părintele Patriarh Teoctist a aprobat înfiinţarea Schitului Caraiman cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci. În apropierea bisericuţei din lemn se află chilia părintelui Gherontie, unde, zi de zi, îi asculta şi îi îndruma pe toţi cei care îi băteau la uşă. Erau sfătuiţi să meargă la agheasmatarul care îmbrăţişează bradul sfânt din poiana din curtea mănăstirii, să se roage cu credinţă la Măicuţa Domnului care le şterge lacrimile.
Viaţa părintelui Gherontie Puiu n-a fost una simplă. S-a născut în localitatea Todireşti, lângă Paşcani, în anul 1933. Mama i-a murit în timp ce-l aducea pe lume, iar moaşele, convinse că nici pruncul nu supravieţuise, l-au aşezat într-un coş şi l-au aruncat între gunoaie, pe malul unei gârle.
Ocrotit de Dumnezeu, copilul a fost salvat de o femeie care trecea întâmplător pe acolo. Aşa a intrat în familia Puiu pruncul Gheorghe, mai târziu părintele Gherontie. Când fratele vitreg Ilie (fiul cel mare al familiei Puiu Petrache) a plecat pe front, părintele a visat, pentru prima oară, o tânără cu chip strălucitor, îmbrăcată în straie mănăstireşti, care i-a spus cu glas domol: “Vei fi ocrotit!... Tatăl tău se va întoarce după un lung prizonierat!”. După 12 ani, i s-a întors fratele, după ani grei de prizonierat în Rusia, apoi, după ce s-a însurat, a hotărât să-l înfieze pe mezin. “Când am îmbrăcat haina de foc a botezului, parcă m-am simţit alt om. Mă încerca o bucurie fără margini, pe care mă străduiam să o desluşesc. La ieşirea din sfântul lăcaş, pe treptele din faţa pridvorului, am zărit din nou acea fiinţă minunată. Stătea lângă poartă şi mă privea drept în ochi. N-o vedea nimeni, doar eu! De astă dată nu mai era vis, ci vedenie curată... Mi-a vorbit cu glas îngeresc: «Ai încredere şi du-te la mănăstire. Te voi călăuzi. Tu eşti ales pentru o misiune!». Acea Măicuţă fără vârstă avea cel mai frumos chip pe care mi-a fost dat să-l privesc. Începând de atunci, am înţeles că este însăşi Măicuţa Domnului...”, spunea părintele în urmă cu doi ani.
Tânărul Gheorghe a ales apoi drumul călugăriei, devenind Gherontie, ucenic al părintelui Pâslaru, stareţul Mănăstirii Neamţ. În 1959, după decretul de evacuare a lăcaşurilor mănăstireşti, călugării au fost scoşi din sfântul aşezământ şi duşi într-un loc de unde a reuşit să fugă pe fereastră. Prins de Miliţie, a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică în lagărul de la Periprava. A evadat cu ajutorul unui brigadier-şef, iar vreme de 10 ani a stat ascuns într-o peşteră din Bucegi. S-a hrănit cu tot felul de rădăcini, cu seminţe şi fructe. Îmbrăcat în zdrenţe, se ruga neîncetat. Privind crucea de pe Caraiman, i-a jurat Sfintei Fecioare Maria că va construi o mănăstire cu hramul “Înălţarea Sfintei Cruci”. Cu ajutorul Maicii Domnului, preacuviosul părinte Gherontie a ctitorit Mănăstirea Caraiman, o gură de rai la poalele Caraimanului. Dumnezeu l-a chemat acum la Sine pe Proteosinghelul Gherontie după o mare sărbătoare creştină: Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Înmormântarea va avea loc sâmbătă, 24 mai, la ora 11:00. Veşnica lui pomenire din neam în neam!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
