Ce inseamna fuga de lume? Cuviosul Nichita Stithatul, ucenic al Sfantului Simeon Noul Teolog: Lumea este pofta ochilor trupului, trufia gandurilor si amagirea celor vazute.

De vrei sa vezi bunatatile ce le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, muta-te in pustiul lepadarii de voia ta si fugi de lume. Dar care este aceasta lume? Pofta ochilor trupului, trufia gandurilor si amagirea celor vazute. De vei fugi de aceasta lume, iti va rasari tie lumina de dimineata, vei vedea viata in Dumnezeu si-ti vor izvori curand leacurile sufletului tau, adica lacrimile. Te vei schimba cu schimbarea dreptei Celui Preainalt si de atunci nu se va mai apropia de cortul tau biciul patimilor. Si asa, petrecand in mijlocul lumii si al poporului, vei fi ca unul ce petrece in pustiu si nu vede om. Iar de nu vei fugi asa de lumea aceasta, nu-ti va aduce nimic fuga de lumea vazuta pentru desavarsirea virtutilor si unirea cu Dumnezeu.

A te face monah nu inseamna a iesi dintre oameni si din lume, ci a te parasi pe tine, iesind din voile trupului si plecind in pustiul patimilor. Caci daca s-a spus catre acel mare barbat : "Fugi de oameni si te vei mantui" (lui Avva Arsenie), i s-a spus in acest inteles. Caci si dupa ce a fugit, el locuia intre oameni si petrecea in cetati si vietuia impreuna cu ucenici. Caci fugind cu mintea cu toata sarguinta, nu se vatama catusi de putin de petrecerea cu oamenii. Un altul dintre cei mari striga iesind din adunare : "Fugiti fratilor !". Dar intrebat de cine sa fuga, arata gura.

Locuirea la un loc cu altii este mai sigura decat singuratatea. Despre trebuinta locuirii la un loc, e martor cuvantul sfintit al lui Iisus si Dumnezeu : "Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor" (Matei XVIII, 20). Iar despre primejdia singuratatii, Solomon zice : "Vai celui singur, ca atunci cand va cadea, nu este cine sa-l ridice pe el" (Eccl. IV, 10). Pe cei ce-L lauda pe Dumnezeu in iubire si in buna intelegere, il lauda si David zicand : "Fericit   poporul   care   cunoaste   cantec   de   trambita". (Ps. LXXXVIII, 16). Iar locuirea impreuna o lauda zicand : "Iata ce bine si ce frumos este sa locuiasca fratii impreuna". (Ps. CXXXII, 1). De asemenea si intre ucenicii Domnului era un singur suflet si o singura inima (Fapte IV, 26). Dar si coborarea lui Dumnezeu la noi nu s-a facut in pustiu, ci in cetati si in mijlocul oamenilor pacatosi. Deci e trebuincioasa buna intelegere a unei vietuiri la un loc si e primejdioasa singuratatea.

Cuviosul Nichita Stithatul, ucenic al Sfantului Simeon Noul Teolog

Secretele UM 0110 (III). Revista oficiala a veteranilor SRI confirma infiltrarea Budapestei la nivel inalt in Executivul de la Bucuresti: agentul de influenta Alin Teodorescu si spionul Rudas Erno

In 25 decembrie 1989, la Târgovişte, în timpul procesului, Elena Ceausescu îi atrage atenţia lui Nicolae Ceausescu: “Vezi, totdeauna trădătorul este lângă tine”… – V. Neculoiu

Citind lucrarea generalului (r) Aurel Rogojan “Fereastra Serviciilor Secrete“, proaspat aparuta la Editura Compania, am dat de o trimitere interesanta la cazul deja abordat in episoadele anterioare ale serialului Ziaristi Online, Secretele UM 0110 (I). Un fost sef al Unitatii speciale “Anti-KGB” confirma: Tokes, agent patentat al serviciilor maghiare, Oisteanu de la GDS a lucrat cu KGB » si Secretele UM 0110 (II). Nastase a stiut: Alin Teodorescu, seful Cancelariei primului ministru, a fost agent al Ungariei. Un articol anti-KGB interzis la ziarul ZIUA »

Articolul la care face referire generalul Aurel Rogojan este din revista oficiala a veteranilor SRI, “Vitralii – Lumini si Umbre“, si este semnat simplu V. Neculoiu. Orice profesionist, sau chiar si un amator ca mine, recunoaste stilul unui comandant celebru al unei unitati speciale, unice in spatiul est european dominat de tentaculele KGB. Dar dincolo de autorul materialului amplu si extrem de riguros structurat, din care prezentam azi doar o parte, ramane informatia cu caracter profesional oficial care ne confirma afirmatiile noastre privind penetrarea de catre Budapesta a Executivului de la Bucuresti inclusiv prin cetateni romani (Art 155 Cod Penal – fapta de tradare se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi).
In episodul urmator vom prezenta si un sef al SRI (Serviciul Roman de Informatii) care a intretinut relatii asemanatoare cu un cadru al serviciului de spionaj al Ungariei, cele 20 de puncte de pe lista neagra a relatiilor romano-maghiare asa cum au fost documentate de un fost prim-adjunct al directorului SRI, cateva dintre misiunile agentului maghiar cu nume de cod “Sociologul” pe langa seful Guvernului Romaniei precum si o miza principala transmisa succesorului/rilor lui.

Ii dam cuvantul lui V. Niculoiu:
CONOTAŢII LA DRAMA NAŢIONALĂ

- RELATĂRI PENTRU ISTORIE -

A. ASPECTE ALE COMPLOTULUI STRĂINĂTĂŢII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

1. În 25 decembrie 1989, la Târgovişte, în timpul procesului, Elena Ceausescu îi atrage atenţia lui Nicolae Ceausescu: “Vezi, totdeauna trădătorul este lângă tine”.

Evident, remarca ei viza prezenţa lui Victor Atanasie Stănculescu în completul de judecată. Spusa reprezenta o recunoaştere tardivă a veridicităţii informaţiilor prezentate lor de către cei în drept, informaţii repetate în timp, dar ignorate în mod păgubos. Ele se refereau la convertirea lui Victor Atanasie Stănculescu de către spionajul advers. În complexul spionaj-trădare funcţionează implacabil regula potrivit căreia obiectivele acţiunilor şi modalităţile de realizare a lor le stabileşte spionul, iar trădătorul execută şi raportează. Recent, Victor Atanasie Stănculescu a făcut publice restrictiv, poetic, câteva dintre actele sale de trădare. Astfel, despre întâlnirea sa din august 1989 la Balaton – Ungaria cu un reprezentant de vârf al KGB şi reprezentanţi ai spionajului ţării gazdă. Despre strategia de atacare a României arată că: “Estul şi Vestul se puseseră de acord cu privire la acţiunile şi oamenii de aici” şi “schimbările din România vor fi sângeroase”. “Ceauşescu va termina rău”. “Securitatea trebuie să dispară”. Nimic abstract, totul precis, la obiect, război mascat, în afara normelor ce reglementează raporturile dintre state, prioritar acelea care guvernau atunci în Tratatul de la Varşovia.

Premisa realizării obiectivelor o constituia scoaterea în stradă a mulţimii sugestionate, incitate premergător, masiv. Acţiunile lui Victor Atanasie Stănculescu pentru reuşita scenariului au avut un rol hotărâtor, atât în cele la vedere, cât şi manevrele oculte, unele la două capete, probând încă o dată marota lui Stalin că “un agent bine plasat în coasta inamicului poate câştiga războiul”. În devoalările sale, Victor Atanasie Stănculescu mai arată că, în 22 decembrie, “s-a abţinut să fie prezent la măcelărirea mulţimii”, că “nu era bine să fie acolo”, că “Securitatea nu mai execută ordinele comandantului suprem”, că “nu mai avea nevoie de îndepărtarea legală a lui Ceauşescu, pe care tocmai îl îndepărtase prin lovitura de stat” şi, foarte direct, că el este cel care “a ales ca Iliescu să preia puterea”, exista “acordul cu acţiunile şi oamenii de aici”. Mai relevă că, la Balaton, i s-a spus de către kgb-ist că “România respinge tot ce vine de la Moscova”. Este de menţionat că, după Declaraţia de independenţă din aprilie 1964, România a respins hegemonismul sovietic şi stalinismul, moment în care agentura, implementată după 1945 la vârfurile puterii, pierzându-şi dominaţia, a întors armele împotriva României.

Se mai impun a fi menţionate câteva momente: România a scos din ţară armata de ocupaţie în 1958; a abolit sovromurile; a respins planul Valev de înrobire economică, în 1964; a demascat abuzurile din CAER; a înfierat şi nu a participat la atacarea Cehoslovaciei, în 1968; a desfăşurat suveran şi independent politica externă şi de apărare. Toate încercările pentru organizarea de aplicaţii militare cu trupe străine în România au fost respinse, s-au aprobat doar cele de stat major, pe hartă. România era singura ţară din aşa-zisul sistem care avea o structură de contraspionaj împotriva lor.

Conform propriilor afirmaţii, Victor Atanasie Stănculescu nu rezultă să fi avut vreun moment de cumpără faţă de formula măcelăririi populaţiei, vreo replică în sensul că o schimbare nonviolentă, ca în celelalte ţări, ar fi fost posibilă şi la noi, schimbare propusă dealtfel în noaptea de 21-22 decembrie 1989, dar la care, din teamă, Vasile Milea nu s-a raliat.

Contactele lui Victor Atanasie Stănculescu la Balaton au fost cunoscute informativ de contraspionajul român. În septembrie 1989, ataşatul militar ungar la Bucureşti era presat de centrală să trimită urgent în ţară date specifice. El a promis că le va transmite a doua zi, drept pentru care s-a deplasat la sediul M.Ap.N., unde l-a contactat pe Victor Atanasie Stănculescu. Despre această întâlnire, tipică accepţiunii de spionaj-trădare, Victor Atanasie Stănculescu relatează că s-a asigurat ca biroul să nu fie controlat auditiv şi că “i-am dat ataşatului militar maghiar tot ce avea nevoie”.

Atacului militar împotriva României, gestionat de Stănculescu şi Militaru, care fusese numit de către Ion Iliescu în fruntea armatei, i-a succedat agresiunea asupra bazei economico-sociale prin trasoarele lui Petre Roman, descendent de cominternist, agrementat ca prim-ministru de acelaşi Iliescu, la insistenţa bolşevicului Silviu Brucan: “industria, morman de fiare vechi”, “CAP-urile structuri comuniste” (aveam cooperative în agricultură din 1927), “desfiinţarea sistemului de irigaţii şi a mineritului”, “eliminarea subvenţiilor” şi altele, niciuna abstractă, toate îndeplinite ca început al sfârşitului. Ion Iliescu spunea mai deunăzi că regretă desfiinţarea CAP-urilor la insistenţele lui Roman.

2. Complotul împotriva României a cunoscut numeroase diversificări şi amplificări în spaţiul spionajului şi trădării, al propagandei adverse denigratoare şi incitatoare. Cadrele şi agenţii de spionaj, cu precădere cei aparţinând URSS şi Ungariei, precum şi cetăţeni români angrenaţi în acte de trădare, militau intens pentru a obţine informaţii preponderent din mediul apărării, al problematicii economico-sociale, cu accent pe stările de spirit, disidenţe şi altele, însoţite neapărat de instigări contra vectorilor politici, şi obstrucţionarea României în raporturile externe. Duritatea duelurilor dintre combatanţii spionajului est-vest pe teritoriul ţării noastre se transformă brusc în colaborare activă prin schimbul de informaţii, prezentând valoare exclusivă cele negative, exploatabile împotriva României.

Iată ce viraje istorice se pot produce uneori: la atacarea Cehoslovaciei, în 1968, Washingtonul avertiza Moscova: “în numele omenirii, vă cerem să nu invadaţi România”, pentru ca mai târziu să colaboreze la pulverizarea ei.

Reţeaua KGB şi GRU era alcătuită prioritar de kominternişti, de unii dintre românii care făcuseră studii în URSS pe diverse domenii, inclusiv în cel militar. De exemplu, Gheorghe Apostol, care a deţinut locul secund în partidul unic, a fost re-recrutat de către KGB în anii 80, în timp ce reprezenta România ca ambasador în Brazilia. Retras de la post, continuă contactele, în secret, cu un cadru KGB cu acoperire oficială la Bucureşti. Pe fond, Gheorghe Apostol se asociază cu pluri-agentul Silviu Brucan şi cu Alexandru Bârlădeanu, ilustrându-se şi prin “Scrisoarea celor şase demnitari comunişti”. Scrisoarea, sinteză a tot ce critica media occidentală, alimentată cu ştiri şi de către reţeaua sovietică, maghiară şi iugoslavă împotriva României, se dorea a fi o bombă propagandistică, un reper pentru scoaterea românilor în stradă. Nu întâmplător, doi dintre protagoniştii scrisorii se subordonau KGB şi CIA. Apostol ―a făcut apostolat‖ pentru semnături din partea unor nume de rezonanţă dintre cominternişti şi ilegalişti, primind refuzuri directe. Însuşi Constantin Pârvulescu, aderent al scrisorii, a cerut să fie dată conducătorului român şi în niciun caz străinătăţii. Cei şase şi-au dat acordul, dar niciunul nu a semnat-o, propaganda omiţând această precizare. Brucan a “predat-o” intempestiv, rezidentului CIA la Bucureşti, surprinzându-şi companionii. Bârlădeanu şi Mănescu au declarat ulterior că mai aveau câte ceva de adăugat. Toţi au adresat scrisori de clemenţă către Nicolae Ceauşescu, mai puţin Brucan, spatele căruia era asigurat de cei mai puternici.

"E o bombă cu ceas": FENOMENUL BREIVIK ÎN EUROPA. UE ia la ochi extremiştii de dreapta, după masacrul din Norvegia. Dar cine defineste extremistul?

Mai mulţi lideri europeni au început să se intereseze de evoluţia şi de problemele pe care le ridică extremismul de dreapta, după ce masacrul din Norvegia a fost motivat, printre altele, de ura faţă de musulmani.
În ultimii ani, sprijinul pentru grupurile populiste de dreapta a crescut în statele UE, dar atacurile comise de Anders Breivik au dus ideologia anti-Islam şi xenofobia la un cu totul alt nivel. Săptămâna aceasta, miniştrii de interne ai UE, precum şi Europol au anunţat că vor revizui pericolele pe care le pun extremiştii de dreapta în cele 27 de state membre, relatează Der Spiegel. Acest subiect va fi abordat în septembrie, la reuniunea Consiliului pentru Justiţie şi Afaceri Interne, la care a fost invitată şi Norvegia, care nu este membră UE.

Cecilia Malmström, comisarul european pentru Afaceri Interne, a anunţat, pe blogul său, că unele sentimente exprimate de Breivik în manifestul său nu sunt străine de unele discursuri politice europene.
"Mi-am exprimat de multe ori îngrijorarea despre partidele xenofobe care îşi construiesc retorica, din păcate de multe ori de succes, prin opinii negative despre Islam şi despre alte aşa-numite ameninţări la adresa societăţii. Din păcate, sunt prea puţini lideri astăzi care susţin diversitatea şi importanţa de a avea societăţi deschise, democratice şi tolerante, unde toată lumea este binevenită", a scris comisarul european.
Sigmar Gabriel, liderul Partidului Social Democrat (SPD) din Germania, de centru-stânga, a spus miercuri că tocmai această atmosferă de intoleranţă a favorizat atacurile de la Oslo şi Utoya.
"Într-o societate în care anti-islamismul şi discriminarea au devenit din nou acceptabile şi în care clasa de mijloc îi aplaudă pe cei precum Thilo Sarrazin (fostul lider al SPD, a susţinut restrângerea imigrării, criticându-i pe imigranţii turci şi arabi), fireşte că vor exista demenţi la marginea societăţii, care se simt legitimaţi să ia poziţie mai puternic", a declarat Gabriel pentru agenţia DPA.
Ministrul de Interne german, conservatorul Hans-Peter Friedrich, a avertizat că, deşi numărul membrilor din grupurile de extremă dreapta este în scădere, concentraţia celor care vor să comită acte violente creşte. "Anarhiştii naţionalişti", aşa cum i-a numit ministrul, care au urmat modelul anarhiştilor de stânga, sunt cei mai periculoşi din Germania. El nu a exclus posibilitatea ca un atac de genul celui din Norvegia să aibă loc şi în Germania.

Rădăcinile europene ale lui Breivik. Două grupări politice îi găsesc scuze

În Marea Britanie, liderul Ligii de Apărare a Angliei, un grup de extremă dreapta cu care Breivik a susţinut că are legături, a spus că atacurile din Norvegia dovedesc disperarea celor cu înclinări populiste din Europa.
"E o bombă cu ceas. Dacă nu li se oferă o platformă pentru această frustrare şi furie - şi un mod de a-şi exprima sentimentele într-un mod democratic, vor apărea monştri ca acest dement", a spus Stephen Lennon, şeful Ligii de Apărare a Angliei.
În Italia, un membru al Partidului Liga Nordului, membru în guvernul Berlusconi, a ajuns chiar să laude unele dintre ideile lui Breivik. "Unele dintre ideile pe care le-a exprimat el sunt bune - cu excepţia violenţei, unele sunt extraordinare", a spus Mario Borghezio.
În Rusia, ziarul tabloid Komsomolskaia Pravda a remarcat că ideile lui Breivik, cum că Europa este cucerită de Islam, sunt în linie cu ideologia neo-nazistă populară în Rusia. "Breivik a îndeplinit dorinţele secrete ale unora dintre admiratorii lui ruşi", a scris ziarul.
În Austria, s-a declanşat de asemenea o dezbatere pe această temă, în contextul în care Partidul Libertăţii (FPO) este acuzat că merge prea departe cu materialele sale de campanie anti-islamistă. "Dacă aţâţarea durează suficient, cineva va găsi oameni dispuşi să treacă la fapte", a spus Thomas Schmidinger, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Viena. Liderul FPO a declarat că nu înţelege de ce crimele din Norvegia sunt politizate.
În Olanda, dezbaterea s-a centrat pe Partidul pentru Libertate (PVV), condus de extremistul de dreapta Geert Wilders. Acesta a condamnat atacurile lui Breivik şi l-a calificat drept nebun, dar a refuzat să îşi asume vreo vină pentru faptul că discursurile sale anti-Islam sunt citate în manifestul lui Breivik.
Partidul Frontului Naţional din Franţa, cunoscut pentru politicile sale naţionaliste, de extremă dreapta, a fost pus sub reflectoare, fiind acuzat că a creat condiţii pentru un atac similar cu al lui Breivik. Partidul a negat că ar încuraja terorismul prin politicile sale.

Sursa: Gandul

Soluţie şoc nemţească: Adio suveranitate pentru ţările problemă din UE

Ministrul german al finanţelor, creştin-democratul Wolfgang Schäuble, pledează pentru sancţiuni contra statelor Uniunii Europene care fac datorii. El nu cere excluderea lor din UE, ci pierderea parţială a suveranităţii şi transferarea responsabilităţilor către autorităţile europene. Referindu-se la „ţările problemă“ din Uniunea Europeană, ministrul german al finanţelor, creştin-democratul Wolfgang Schäuble, a cerut sancţiuni pentru statele din zona euro care nu respectă disciplina bugetară, făcînd datorii, scrie RFI România.
Într-un interviu acordat revistei germane „Stern“ Schäuble s-a pronunţat pentru măsuri comunitare mai drastice, excluzînd Atena, deoarece deocamdată problemele financiare ale Greciei au fost rezolvate.
„Integrarea trebuie să continue, iar unui stat care are probleme i se va acorda ajutor“, a mai spus Schäuble în interviul din „Stern“. În acest caz, a continuat ministrul german al finanţelor, statul respectiv „va trebui să renunţe la o parte a suveranităţii sale naţionale în favoarea Uniunii Europene“. Această măsură este mai eficientă, mai bună, decît dacă anumite ţări cu datorii, membre ale UE, vor fi eliminate din zona euro. Realizarea Europei se va înfăptui doar atunci cînd „e limpede că anumite state membre UE nu vor putea fi scoase din sistemul monedei unice“.

Autor: » Monitorul Expres

GALERIE FOTO: ULTIMA DESCOPERIRE de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Ce alte comori aşteaptă să fie scoase la lumină din vechiul oraş

95% din vechiul oraş roman, împodobit odinioară cu fresce colorate, ornamente şi coloane din marmură, aşteaptă încă să fie scos la lumină, spun arheologii români care lucrează pe şantierul de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana. În ultimele două săptămâni au descoperit o frescă romană din locuinţa unui demnitar al vremurilor apuse. Multe altele aşteaptă să fie scoase la lumină, însă lucrările nu mai pot fi continuate din lipsă de bani.

Pe şantierul de la Sarmizegetusa lucrează acum studenţi, profesori şi voluntari din străinătate.

"Cei 50.000 de lei care ne-au fost alocaţi de la Ministerul Culturii au fost blocaţi şi nu mai avem bani pentru continuarea lucrărilor. Toată lumea munceşte pe gratis, studenţii îşi plătesc mâncarea din banii lor, dar banii lor sunt pe terminate. Când nu vom mai avea bani, ne vom duce cu toţii acasă şi vom lăsa totul baltă", spune pentru gândul Ioan Piso, profesor de istorie romană la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj şi coordonator al lucrărilor.

În acest an, au început lucrările pe 11 iulie şi arheologii au descoperit deja o frescă de câţiva metri pătraţi, parţial pe peretele casei unui demnitar roman din secolul II, parţial căzută. "Ştim că era locuinţa unui demnitar pentru că avea canalizare", spune Ioan Piso, care povesteşte că, ulterior, în secolul al III-lea, a fost construit peste această locuinţă templul zeilor palmyreni, pentru soldaţii romani care-şi aveau originea în oraşul sirian Palmyra.

Ioan Piso şi-ar dori să poată continua lucrările şi la Templul lui Jupiter şi al Traidei Capitoline, centrul religios al întregii Dacii romane.

Templul avea o suprafaţă de 20 pe 30 de metri şi coloane de marmură de 10 metri. Arheologii au găsit şi fragmente dintr-o statuie de marmură a lui Jupiter de 4,5 metri înălţime, cea mai mare din Dacia romană. "Doar 5% din Sarmizegetusa Ulpia Traiana a fost descoperit, mai este de descoperit totul. Tot oraşul a fost pictat, existau ornamente, coloane din marmură. Ar putea fi restaurat aşa cum s-a făcut cu oraşe din Ungaria, din Croaţia", spune Ioan Piso.

Radu Enache, consilier al ministrului Culturii, spune că mai multe situri arheologice din ţară sunt în situaţia celui de la Sarmizegetusa.

"Banii au fost alocaţi, dar, din păcate, Curtea de Conturi ne-a cerut modificarea procedurilor de alocare, Acesta e motivul pentru care s-a blocat eliberarea banilor. Este o situaţie foarte neplăcută, pe care sperăm să o rezolvăm în câteva săptămâni. N-au fost blocaţi doar banii de la Sarmizegetusa, ci banii pentru toate săpăturile arheologice din ţară", a declarat Radu Enache pentru gândul.