Cu rugaciune si cu frica lui Dumnezeu socoteste intrebarea: in ce consta in realitate adevarata (nu inchipuita, nu visatoarea) viata duhovniceasca. Traind in trup, noi nu putem petrece necontenit intr'un astfel de har incat sa ne simtim nemuritori_-- preabiruitori asupra mortii, inviati inainte de a muri.
Noi trebuie sa stim cand santem cu Dumnezeu si cand ne indepartam de la El; trebuie sa_stim,ce avem de facut in fiecare zi spre a ramane in Dumnezeu. spre a ne apropia de El. (alt manuscris adauga: ..Nevointa pentru credinta in vremea parasirii de catre har este de neocolit. Credinta noastra indelung, indelung va fi supusa incercarii”)
Dea-ti Dumnezeu sa intelegi ca atunci cand ne aflam cu mintea in inima in rugaciune, in pomenirea lui Dumnezeu, acesta este darul harului lui Dumnezeu, arvuna vietii viitoare in afara materialitatii, in afara formei si culorii. (alt manuscris cuprinde urmatorul fragment, fara data sau numerotare, pe care 1-am socotit un posibil adaos scrisorii de fata: „Din scrisorile matale poate reiesi ca in Catholicism ei numesc rugaciune a mintii indreptarea ganditoare catre Dumnezeu, fara expresia ei in cuvant, asijderea cugetarea despre Dumnezeu si despre cele dumnezeiesti. Noi insa prin rugaciunea mintii intelegem faptul de a sta cu mintea in inima inaintea lui Dumnezeu, ceea ce se poate insoti de simtamantul de multamita, de slavoslovie sau de frica, de rugaciuni, de pocainte. Insa toata gandirea, toata filosofarea mintii este parasita, iar mintea sta cu luare-aminte in inima si ii urmareste starea, sa vada ceea ce se petrece intr'insa; astfel vede vrajmasul apropiindu-se, si cu sabia ascutita sau ca o
flacara il respinge cu Numele Domnului Iisus". )
flacara il respinge cu Numele Domnului Iisus". )
Duh este Dumnezeu (Io. 4:24),...,.si. slujirea Lui este duhovniceasca - adica straina materialitatii si a ceea ce tine de materialitate.
Iar pentru mata. deocamdata, cel mai bine este sa stii ca atunci cand ne smerim, cand ne pocaim cu adevarat, cand avem umilinta ( Adica strapungerea inimii. Concept pierdut din cugetul, si intelesurile, si din experienta romaneasca, din pricina voitei confuzii ce s"a facut cu latinescul humilitas. Insa, precum dovedesc toate textele bisericesti timpurii (pana la - ai inclusiv - Biblia Sinodala din 1914), termenul „umilinta" provine din slavonul umilenie (inrudit cu cuvantul „mila"), si traduce gre-cescul … sau latinescul compunctio - „strapungere". Este vorba nu de smerenia in sine, ci despre smerita strapungere a inimii, foarte adesea insotita de o adanca si foarte specifica dulceata, ce tine de dragostea duhovniceasca, de calitatea Dumnezeiestii iubiri. In vechile scrieri (si in vechiul grai) se vorbea despre slujbe umilincioase", ..cuvinte umilincioase", adica unele ce aduceau sufletuf intr'o stare de rugaciune de o mai adanca traire decat o simpla „concentrare" a mintii, formala poate, drept incercare de a ramane nerisipit in cadrele rugaciunii; propriu-zis, un inceput de patrundere in lumea Dumnezeiasca. Putea-vom oare, ca neam, macar inla-untrul Bisericii, reveni la un vocabular, si deci la o gandire mai curat duhovniceasca, „dreptslavitoare", care sa ne (re)puna pe fagasurile cu adevarat ale mantuirii? Sau - Maranatha... (N tr.) ), atunci, fara macar sa intelegem, petrecem in omul launtric, atunci santem in adevar, in Dumnezeu. Si dimpotriva. cand ne risipim cu mintea, este din lucrarea slavei desarte, din uitare si din nestiinta, iar atunci ne indepartam de Dumnezeu.
Mandria este radacina tuturor relelor. Teme-te de a te observa pe sineti, caci ai acest ohicei (patima): „De ce sant aici?", „Ce fac eu?", „Iata ma simt orthodox" (curand poate te vei simti), „Uite cum sant", „Uite ca vorbesc despre mine, scriu despre mine", „Uite umbra mea", „Uite ce fel de barba am", „Uite ca sant chemat" s.a.m.d. Iarta si nu te supara pe mine pentru glumele mele.
(din capitolul: “Despre temeiurile vietii duhovnicesti” din Parintele Sofronie: “ Nevointa cunoasterii lui Dumnezeu”).
- cules de Dan Fagaraseanu
