„Din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea
multora se va răci”. Dragostea
e nimicită de fărădelegi; cu cât sunt mai multe păcate, cu atât este mai puţină
dragoste. Acolo unde sunt doar păcate, nu căuta dragoste. Înseamnă că cel care
doreşte răspândirea dragostei şi dezrădăcinarea neiubirii trebuie să se
îngrijească de împuţinarea păcatelor şi îngrădirea iubirii de păcat. Iată adevăratul
principiu al umanismului! Acceptându-l, trebuie acceptate toate mijloacele prin
care poate fi stârpit păcatul. Păcatele din afară sunt rodul păcătoşeniei
lăuntrice, iar păcătoşenia lăuntrică îşi are rădăcina în egoism şi în mlădiţele
acestuia. Prin urmare, umaniştii ar trebui să-şi ia ca lege rânduielile prin
care se dezrădăcinează egoismul; iar egoismul este înăbuşit cel mai bine prin
tăierea poftelor. Nu da frâu liber poftelor şi vei birui egoismul degrabă. Dimpotrivă,
orice mijloace ai întrebuinţa împotriva egoismului, nu vei avea nicio reuşită
dacă dai frâu liber poftelor. De fapt, sporirea egoismului şi secarea dragostei
caută înmulţirea răului. Şi totuşi, acesta este duhul vremii noastre – iar răul
creşte.
Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi
din an – Sf. Teofan Zăvorâtul. (editura Sophia)
