Sursa: moniagugu
15.8.12
PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE: ÎNVĂŢĂTURA DESPRE MAICA DOMNULUI LA ORTODOCŞI ŞI CATOLICI
Proclamarea
recentă de către papa a dogmei înălţării Fecioarei Măria la cer cu
trupul, ne dă prilej să facem unele consideraţii asupra deosebirilor
dintre mariologia ortodoxă şi cea catolică şi asupra diferitelor
semnificaţii ce stau la baza acestor deosebiri. Elementele comune ale
dogmei mariologiei ortodoxe şi catolice sunt: pururea fecioria Mariei
(aeiparthenia), calitatea ei de Născătoare de Dumnezeu (theotochia) şi
cinstirea ei mai presus de toţi Sfinţii şi îngerii (hyperdulia). Sunt
cele trei elemente propovăduite de Apostoli şi aflătoare în Scriptură
cu ocazia descrierii evenimentului Buneivestiri. Dar catolicismul n'a
rămas la aceste elemente comune, ci a adăugat la ele câteva elemente
noui, datorită cărora mariologia lui a ajuns să se deosebească de
mariologia ortodoxă. Acestea sunt: imaculata concepţie a Fecioarei
Măria, care are caracter de dogmă (dela 8 Decembrie 1854), calitatea ei
de «împreună răscumpărătoare a neamului omenesc» (corredemptrix),
deocamdată numai în fază de doctrină teologică, dar cu perspectiva de-a
deveni în curând dogmă şi forma recentă de dogmă a învăţăturii despre
înălţarea Fecioarei cu trupul la cer, care ca credinţă neformulată
dogmatic şi cu o nuanţă deosebită, e proprie şi Bisericii Ortodoxe.
Prin aceste elemente noui mariologia catolică manifestă un spirit propriu, deosebit de spiritul mariologiei ortodoxe. El s'ar putea rezuma în următoarele trei tendinţe: 1) tendinţa
de-a paraleliza pe Fecioara Maria cu Iisus Hristos, de a-i atribui un
rol oarecum coordonat cu al Lui în mântuirea lumii: 2) tendinţa de-a
autonomiza pe Maica Domnului de dumnezeescul ei Fiu, de-a scoate
evenimentele vieţii ei din lumina Lui, sub care ea le-a voit
acoperite; 3) tendinţa de-a scoate pe Maica Domnului din solidaritatea
cu neamul omenesc şi cu universul creat, de-a o ridica deasupra Lui.
după chipul în care e ridicat Iisus Hristos.
Cele
trei tendinţe, şi mai ales primele două sunt strâns înrudite şi
împletite. De aceea urmărindu-le în paginile următoare, nu vom semnala
todeauna explicit pe fiecare.
Spre
deosebire de tendinţele acestea, tendinţele mariologiei ortodoxe sunt
de-a privi pe Maica Domnului ca primindu-şi toată slava dela
dumnezeeseul ei Fiu împreună cu ansamblul făpturilor din cosmos, deşi ca
cea dintâi dintre ele.
Tendinţele
mariologiei ortodoxe se acopere cu tendinţele Evangheliilor şi ale
creştinătăţii primare. Cine n'a observat că Testamentul Nou acopere cu o
discreţie aproape totală viaţa Preacuratei Fecioare? Cauza nu poate fi
alta decât că însăşi Maica Domnului a înfrânat pornirea curată a
sfinţilor scriitori de-a da vre-o ştire despre ea, mai ales după
înălţarea Fiului ei la cer. Nu fără sens Ev. Ioan notează un cuvânt,
singurul cuvânt al Maicii Domnului, adresat chiar la începutul
activităţii Lui, la nunta dela Cana, apostolilor şi, după ei, tuturor
credincioşilor din toate timpurile: «Faceţi ceeace vă va spune» (2,5). E
singura ei propovăduire indicată în Testamentul Nou şi arată voinţa
Maicii Domnului de-a îndrepta atenţiunea credincioşilor în mod principal
spre Fiul ei. Faptele Apost. ne spun că ea era cu apostolii (1, 14) dar
nici un alt amănunt nu ne dau despre ea, cu siguranţă pentru că aşa era
voia ei.
Tot
aşa de semmricativ este faptul că nici din primele veacuri următoare nu
avem ştiri despre viaţa, activitatea, moartea şi înălţarea Maicii
Domnului, decât în scrierile apocrife, neacceptate de Biserică. Deabea
dela sinodul din Efes, care a proclamat solemn theotochia Maicii
Domnului, preocuparea de ea a luat o mare desvoltare. Era, se vede, un
consemn moştenit de pe vremea apostolilor, care au cunoscut că aceasta
este voinţa Maicii Domnului. Până la sinodul dela Efes se afirma doar
simplu că Maria este Maica Cuvântului făcut trup şi că ea a fost
Fecioară şi se venera într'un cult embrionar [1]). E ceeace datează dela apostoli,
e ceeace au propovăduit ei despre Fecioara ca partea ei la mântuirea
lumii. Acestea erau elementele prin cari nu se făcea decât să se pună în
lumină dumnezeirea Celui născut din ea deci siguranţa
mântuirii noastre. După Efes Biserica n'a făcut decât să precizeze
aceste elemente şi la ele a rămas Biserica Orodoxă până azi.
de Preot Prof. D. STĂNILOAE
Abonați-vă la:
Postări (Atom)