Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
Arhiepiscopia Iaşilor
Mănăstirea Sfinţilor Arhangheli
– Petru Vodă –
comuna Poiana Teiului, judeţul Neamţ, cod 617.346
Nr: 32 / 12 Septembrie 2013
După
Sfînta Scriptură, ceea ce onorează (cinsteşte) pe om este dacă respectă
sau nu Adevărul mărturisit de ea, şi, dacă Îl trăieşte şi Îl
mărturiseşte. Pentru aceea, cinstea cuiva, devenind patrimoniu
universal, nu poate indigna (ne-cinsti) pe altcineva, decât dacă acela
se împotriveşte valorilor universale.
Nici un cuvânt al Părintelui Justin nu a
conţinut vreodată vreun neadevăr, pentru că Adevărul ne face liberi
(Ioan 8:32). Chiar şi Constituţia României garantează dreptul la liberă
expresie, mai ales când această expresie este a libertăţii.
Discernământul ascuţit al Părintelui Justin şi dragostea sa de Adevăr
fac diferenţe extrem de precise între principiile valorice absolute şi
cele care le uzurpă, de pildă între ecumenism şi ecumenicitate, între
globalism şi sobornicitate, între filetism şi patriotism, şi aşa mai
departe.
Prin definiţia politică a democraţiei,
puterea socio-politică şi culturală aparţine poporului, iar poporul
român este de 2000 de ani întemeiat pe credinţa ortodoxă în Sfânta
Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, un Dumnezeu în trei ipostasuri.
Garantată aşadar simultan de conştiinţă şi de Constituţie, credinţa
noastră este expresia raţională şi supra-raţională a Iubirii de Dumnezeu
şi de oameni şi este incompatibilă cu orice fel de idee sau faptă
anti-umană, precum bolşevismul, comunismul, fascismul, şi în general cu
orice crez antihristic. O cunoaştere temeinică a istoriei, a filosofiei
şi a limbii ţării noastre ar fi scutit INSH de ridicolul propriilor
afirmaţii şi ar fi generat o discuţie fructuoasă şi raţională, datorată
acestui popor care îi găzduieşte.
Conform rânduielii monahale creştine,
nici o acuză nu este demnă de replică, afară de cea care aduce atingere
Adevărului dogmatic. De aceea, fără a fi obligaţi să oferim vreun
răspuns, dar tocmai pentru că lucrarea filantropică şi sobornicească a
Părintelui Justin a fost deopotrivă cu a Sfântului Vasile cel Mare, a
Sfântului Pahomie cel Mare şi a tuturor marilor spirite ale omenirii ale
căror realizări transcend, prin puterea lui Hristos, limitele şi
răutăţile omeneşti, aceasta oferă, prin ea însăşi, cel mai bun răspuns.
Iar pentru că adevărul e mai mare decât
orice altceva, dăm aici o afirmaţie a Prea-cuviosului Părinte Justin
Pârvu din luna Iunie 2011, pe care o face ca martor ocular al unor
evenimente incriminate de domniile voastre:
„Legionarii nu au avut nimic cu
poporul evreu în sine. Ba chiar erau mulţi evrei simpatizanţi ai
Mișcării, iar Radu Gyr însuşi a înfiinţat Teatrul evreiesc. Însă s-au
ridicat împotriva lor atunci când atentau asupra teritoriului nostru
românesc. Politica întotdeauna a fost asemeni păgânismului cu care a
luptat Creştinismul de-a lungul secolelor, încă de la începuturile lui.
Ca şi atunci, aşa cum spunea şi Sf. Iustin Martirul şi Filosoful,
creştinul trebuie să se lepede de imoralităţile păgâne, apoi să înveţe
legea creştină, să cunoască adevărata filosofie, a cultivării
calităţilor sufleteşti şi apoi să le aplice practic în viaţa de zi cu
zi. Aceasta a făcut Mişcarea Legionară şi munca lor sinceră le-a
încununat-o bunul Dumnezeu cu martiriul. Bineînţeles că cei care au
învins au scris istoria şi au scris-o cum le-a plăcut, transformându-i
pe legionari în nişte terorişti, nazişti, antisemiţi. Ei vin acum cu
holocaustul lor, cum că românii i-au maltratat şi i-au dus în lagăre;
dimpotrivă, noi i-am protejat pe evrei.”[1]
De asemenea, în anul 2001 părintele
nostru stareţ a dat un alt interviu în care îşi afirmă poziţia faţă de
naţionalism şi faţă de extremismul pe care i-l imputaţi, în care spune:
„Lumea trebuie să înţeleagă că
politicienii noştri sunt doar nişte marionete ale acestor forţe. Unii
îşi zic naţionalişti. Atunci de ce nu-i întreabă, de ce nu-i consultă pe
oamenii care într-adevăr s-au jertfit pentru naţiune, care au stat
atâta vreme în puşcăriile comuniste? Să se gândească: Măi, bătrânii
ăştia pentru ce au suferit? Au fost doar aşa, o ciorbă goală?
Extremiştii naţionalişti nu sunt decât termometrul iudaismului în
România, să vadă ei cum mişcă naţiunea română la un moment dat. Să vadă
pe ce pot conta, încotro se mişcă duhul nostru.”[2]
Cuviosul Arhimandrit Sofronie de la Essex, de un cuget şi o înţelegere cu Arhimandritul Justin Pârvu, zice: „Toate
aceste dezbinări naţionaliste nu au fost decât urmarea căderii în
păcat. Noi nicăieri nu vedem o propovăduire creştină a urii. În credinţa
creştină nu este vorba de lepădarea naţionalităţilor, ci de a birui
această limitare printr-o suire către rugăciunea cea din Ghethsimani”.[3]
Marele părinte rus este în acelaşi duh
cu Părintele Justin, care, întrebat fiind de când există lupta împotriva
naţiunilor, a răspuns: „Dar ce, noi ne luptăm în naţiuni, măi? Nu,
ferească Dumnezeu. Naţiunile trebuie să trăiască în firea cea mai
frumoasă, în rădăcina unde le-a sădit Dumnezeu. Nu urmărim decât să nu
amestecăm valorile, nu să dobândim nişte orgolii naţionaliste… Toţi avem
acelaşi scop – să ne mântuim –, dar pe căi diferite, adică potrivite cu
specificul naţiunii mele.”[4]
Urmând pilda marilor voievozi români,
ctitori ai multi-etnicului şi multi-naţionalul Sfânt Munte al Athonului,
măreţia duhovnicească a Părintelui Justin Pârvu a îmbrăţişat pe toţi
şi toate. În mănăstirile sale şi în toată viaţa sa nu a făcut nici o
diferenţă de slujire şi vieţuire, drepturi şi îndatoriri, între nici un
fel de categorie socială: bărbaţi, femei, copii, bătrâni, săraci,
bogaţi, inteligenţi şi neinteligenţi, sănătoşi, bolnavi, etnie,
naţionalitate, cultură, credinţă, toţi au egală chemare către Dumnezeu,
egală putere prin Sfântul Botez, şi egală dragoste şi îngrijire din
partea Părintelui Justin. Mănăstirile sale înmănunchează toate etniile
conlocuitoare ale României moderne, şi funcţii de conducere sunt
accesibile tuturor în mod egal, după vrednicie. Tuturor cetăţenilor
pământului le-a propovăduit adevărul de credinţă revelat, primit de la
Dumnezeu prin Proroci, Apostoli şi Sfinţi, şi adevărul istoric văzut cu
propriii ochi, nu inventat sau măsluit. Iubirea sa nu a putut concepe
nici un fel de ură, ca şi Valeriu Gafencu a cărui duhovnicească dragoste
către domnul R. Wurmbrandt i-a salvat viaţa acestuia din urmă, precum
mărturisesc americanii care i-au auzit conferinţele. De aceea, văzând
eludarea proceselor raţionale prin care se încheagă comunicarea
interumană civilizată şi pervertirea faptelor istorice, avem motive de
întristare şi cerem de la Dumnezeu să aducă Pacea Sa către inimile
tuturor celor iubitori de adevăr.
Fie ca Puterea lui Dumnezeu să aline
suferinţele credincioşilor Săi, fie români, fie evrei, şi cinstirea Lui
să fie efortul vieţilor tuturor. Amin.
În numele obştii Mănăstirii Petru Vodă,
Protosinghel Hariton Negrea
Sursa: http://www.petru-voda.ro/2013/09/12/raspuns-acuzelor-aduse-parintelui-arhimandrit-justin-parvu/
[1] Revista „Atitudini” nr. 17 (2011)
[2] Interviu apărut în revista „Formula AS”, nr. 446, ianuarie 2001
[3] Arhim. Sofronie – Cuvîntarea a 2-a, pag. 34, din „Cuvîntări duhovniceşti”, Vol. 1, ed. AccentPrint 2013
[4] Revista „Atitudini” nr. 3 (2008)
