In timpul unor prigoane pornite de gotii idolatri impotriva crestinilor, Sfantul praznuit astazi, Mucenicul Sava Gotul sau Sava de la Buzau, un tanar crestin ce citea psalmi in Biserica, a imbratisat curajos indemnul Scripturii care ne cere sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni (Fapte, 5, 29) si ca nu putem fi duplicitari, slujind la doi domni in acelasi timp, aratand prin fapta ca in atitudinea fata de diavol nu trebuie sa se faca nici o concesie, de la bun inceput, oricat de justificata ar parea aceasta. De asemenea, este o intrupare vie a cuvintelor Mantuitorului care arata net ca nu exista nici o cale de a impaca si pe diavol si pe Dumnezeu si de a cauta sa treci puntea vietii infratindu-te cu cel dintai. Intr-o prima navalire in satucul unde vietuia Sfantul Sava, gotii au cerut ca populatia satului sa se hraneasca cu carnurile folosite ca jertfe idolesti. Locuitorii necrestini ai satului, pentru a-i scapa de supliciu si pe crestini si pentru a-i feri de a se „spurca”, au inlocuit carnurile ritualice cu unele normale, nefolosite pentru idoli. Sfantul Sava s-a opus insa acestei eludari prin siretlic a prigoanei si a tiraniei faradelegii: „Daca va manca cineva din carnurile acestea (nejertfite idolilor!, n. noastra), acela nu poate fi crestin”.
Drept urmare, cei care au nascocit aceasta inselaciune l-au alungat din sat pentru o perioada. In a doua navalire a prigonitorilor, locuitorii satului gasesc alta modalitate de eludare a infruntarii acestora. De aceasta data, cei care nu erau crestini erau gata sa jure in fata lor ca nu este nimeni crestin in acel sat. Sfantul Sava a mers insa in mijlocul lor si a cerut ferm: „Pentru mine sa nu jure nimeni, caci eu sunt crestin”. Satenii au jurat ca nu se afla crestini, in afara de unul. Prigonitorul, cand a vazut saracia Sf. Sava, l-a ignorat cu dispret, considerand ca „un astfel de om nu poate vatama“. Si cu adevarat un singur crestin, adica Sava, s-a si aflat acolo, pentru ca toti ceilalti s-au lepadat!
Dupa ce, a treia oara, in a treia zi de Pasti, supliciul Sf. Sava nu a mai fost oprit, i se ofera sfantului mucenic o ultima ocazie de a primi concesie din partea bunavointei omenesti. Dupa multele chinuri la care a fost supus, capetenia gotilor ordona inecarea lui in rau. Cei care il duceau, considerand ca este nevinovat, au incercat sa ii ofere prilejul sa fuga, pentru a nu muri inecat, de moarte silnica si nedreapta. Sf. Mucenic Sava a raspuns insa: „De ce graiti desertaciuni si nu indepliniti ceea ce vi s-a poruncit? Eu vad ceea ce voi nu puteti vedea. Iata, de fata stau in slava cei ce au venit sa ma primeasca”.
Iata deci trei moduri de a respinge concesia pe care viclenia vrajmasului sau chiar si bunavointa omeneasca o gasesc drept mijloc de eludare a jertfei pentru numele lui Hristos. Satenii pagani au dorit sa scape pe convietuitorii lor de prigoana gotilor; slujitorii capeteniei gotilor au incercat sa il scape de moarte pe cel pe nedrept muncit si condamnat.
Sfantul Sava vedea insa, prin credinta vie, ceea ce nu vedeau ceilalti, morti sufleteste prin apostazie sau oameni cu gandire fireasca (usor de penetrat de Satana), ca si Apostolul Petru cand incerca sa-l opreasca de la Cruce pe Hristos: ca marturisirea este chemarea lui Hristos si ca frica cea laşă este straină credinciosului autentic, care vede slava lui Dumnezeu inaintea sa si nu-si iubeste viata in lumea aceasta mai mult decat pe Hristos, Viata cea adevarata (Ioan, 12,25, Matei 10,39).
