12.4.09

Sfantul mucenic Sava de la Buzau sau Trei moduri de a NU trece puntea impreuna cu dracul

In timpul unor prigoane pornite de gotii idolatri impotriva crestinilor, Sfantul praznuit astazi, Mucenicul Sava Gotul sau Sava de la Buzau, un tanar crestin ce citea psalmi in Biserica, a imbratisat curajos indemnul Scripturii care ne cere sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni (Fapte, 5, 29) si ca nu putem fi duplicitari, slujind la doi domni in acelasi timp, aratand prin fapta ca in atitudinea fata de diavol nu trebuie sa se faca nici o concesie, de la bun inceput, oricat de justificata ar parea aceasta. De asemenea, este o intrupare vie a cuvintelor Mantuitorului care arata net ca nu exista nici o cale de a impaca si pe diavol si pe Dumnezeu si de a cauta sa treci puntea vietii infratindu-te cu cel dintai.

Intr-o prima navalire in satucul unde vietuia Sfantul Sava, gotii au cerut ca populatia satului sa se hraneasca cu carnurile folosite ca jertfe idolesti. Locuitorii necrestini ai satului, pentru a-i scapa de supliciu si pe crestini si pentru a-i feri de a se „spurca”, au inlocuit carnurile ritualice cu unele normale, nefolosite pentru idoli. Sfantul Sava s-a opus insa acestei eludari prin siretlic a prigoanei si a tiraniei faradelegii: „Daca va manca cineva din carnurile acestea (nejertfite idolilor!, n. noastra), acela nu poate fi crestin”.

Drept urmare, cei care au nascocit aceasta inselaciune l-au alungat din sat pentru o perioada. In a doua navalire a prigonitorilor, locuitorii satului gasesc alta modalitate de eludare a infruntarii acestora. De aceasta data, cei care nu erau crestini erau gata sa jure in fata lor ca nu este nimeni crestin in acel sat. Sfantul Sava a mers insa in mijlocul lor si a cerut ferm: „Pentru mine sa nu jure nimeni, caci eu sunt crestin”. Satenii au jurat ca nu se afla crestini, in afara de unul. Prigonitorul, cand a vazut saracia Sf. Sava, l-a ignorat cu dispret, considerand ca „un astfel de om nu poate vatama“. Si cu adevarat un singur crestin, adica Sava, s-a si aflat acolo, pentru ca toti ceilalti s-au lepadat!

Dupa ce, a treia oara, in a treia zi de Pasti, supliciul Sf. Sava nu a mai fost oprit, i se ofera sfantului mucenic o ultima ocazie de a primi concesie din partea bunavointei omenesti. Dupa multele chinuri la care a fost supus, capetenia gotilor ordona inecarea lui in rau. Cei care il duceau, considerand ca este nevinovat, au incercat sa ii ofere prilejul sa fuga, pentru a nu muri inecat, de moarte silnica si nedreapta. Sf. Mucenic Sava a raspuns insa: „De ce graiti desertaciuni si nu indepliniti ceea ce vi s-a poruncit? Eu vad ceea ce voi nu puteti vedea. Iata, de fata stau in slava cei ce au venit sa ma primeasca”.

Iata deci trei moduri de a respinge concesia pe care viclenia vrajmasului sau chiar si bunavointa omeneasca o gasesc drept mijloc de eludare a jertfei pentru numele lui Hristos. Satenii pagani au dorit sa scape pe convietuitorii lor de prigoana gotilor; slujitorii capeteniei gotilor au incercat sa il scape de moarte pe cel pe nedrept muncit si condamnat.

Sfantul Sava vedea insa, prin credinta vie, ceea ce nu vedeau ceilalti, morti sufleteste prin apostazie sau oameni cu gandire fireasca (usor de penetrat de Satana), ca si Apostolul Petru cand incerca sa-l opreasca de la Cruce pe Hristos: ca marturisirea este chemarea lui Hristos si ca frica cea laşă este straină credinciosului autentic, care vede slava lui Dumnezeu inaintea sa si nu-si iubeste viata in lumea aceasta mai mult decat pe Hristos, Viata cea adevarata (Ioan, 12,25, Matei 10,39).

DUMINICA FLORIILOR: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!


“CINE ESTE ACESTA?” sau INTRAREA IN IERUSALIM A IMPARATULUI SMERENIEI (contine si multe alte resurse, trimiteri, legate de acest mare Praznic Imparatesc):

Sf. Luca al Crimeei - “Litera omoară, iar duhul dă viaţă”

“(…) Totuşi, El n-a venit ca să Se facă împărat pământesc ori să aşeze poporul israelit mai presus de toate celelalte popoare, deşi tocmai aceasta era aşteptarea iudeilor. Impărăţia lui Hristos nu este din această lume, şi slava Lui nu putea să aibă nimic în comun cu strălucirea de paradă a împăraţilor pământeşti.El Se arată în Ierusalim cu o înfăţişare sărăcăcioasă şi smerită: fără cai şi care măreţe, fără nici o strălucire exterioară. Dar orice slavă pământească este nimicnică şi se risipeşte ca fumul. Este, totuşi, o altă slavă, nemăsurat mai înaltă: slava vitejeştii smerenii, a blândeţii, a virtuţii - fiindcă aceste mari calităţi duhovniceşti sunt nemăsurat mai înalte decât toate atributele exterioare ale puterii şi stăpânirii.

Împărăţia lui Hristos nu este din această lume şi slava Lui trebuia să fie de alt fel - mai presus de lume, dumnezeiască. Şi El a dobândit această slavă prin smerita Sa intrare în Ierusalim. Şedea pe asin ţinându-şi capul nu ridicat cu semeţie, ci adânc plecat, şi înrourând sfinţii Săi obraji cu râuri de lacrimi. El S-a descoperit poporului israelit ca Mesia smerit şi pătimitor, liniştit şi blând, Care trestia frântă nu o va zdrobi şi feştila ce fumegă nu o va stinge (Is. 42, 3).

Pentru ce plângea? Aflăm din propriile Lui cuvinte: Ierusalime, Ierusalime! Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi (Lc. 19, 41-42). O, dacă ai fi priceput că Eu sunt Mesia, Care a venit să te mântuiască, că Eu sunt împăratul tău - nu pământesc, ci ceresc! Domnul ştia ce va trebui să îndure poporul, care avea să se lepede de El. Ştia că vor veni oştile romane şi vor împresura Ierusalimul, că îl vor supune grozăviilor de nedescris ale asediului, că cetatea va fi nimicită, încât nu va mai rămâne din el piatră peste piatră, şi că templul va suferi aceeaşi soartă. O, dacă Ierusalimul ar fi ştiut că slujeşte mântuirii lui! Se întâmplă ca omul să meargă pe o cale greşită, iar milostivirea lui Dumnezeu să îl oprească printr-un cutremur adus de nenorocire sau boală, prin care îi spune: Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta cele ce sunt spre pacea ta! Cu fiecare dintre noi se întâmplă că Domnul stă la uşa inimii noastre şi bate încetişor, aşteptând să I se deschidă şi să I se dea drumul înăuntru, bate ca un sărac la uşa noastră.(…)”.

Sursa: Razboi întru Cuvânt
Related Posts with Thumbnails