Cinstiți Sfințiți Părinți,
Binecredincioasă asistență,
Iubiți frați și surori întru Domnul,
Ca în fiecare an, vă primim cu multă împuținare, dar cu
tot mai multă dragoste în inimile noastre și să vă spunem: “Bine
ați venit să vă alăturați nouă în prăznuirea acestei luminate sărbători!”.
Vă
iubim nespus că ați binevoit să părăsiți lumea bântuită de urâtul urii,
violenței și apostaziei și v-ați alăturat nouă să sărbătorim împreună Nașterea
Maicii Domnului, care azi, poate mai mult ca oricând, va fi implorată într-un
singur cuget și cu o unică simțire să reînvie SPERANȚA în inimile noastre
înfiorate de vuietul vijeliei care pare să amenințe albastrul cer al existenței
noastre cu norii vremurilor de restriște care nu o data ne-au vitregit neamul
și țara.
Fraților,
surorilor, auspiciile sub care se desfășoară pioasa noastră comemorare sunt
născătoare de spaime. Dar să nu ne înfricoșăm. Eroii, mucenicii,
mărturisitorii, cei care s-au înrolat în oastea Unicului și Magnificului
Mântuitor și L-au urmat pe drumul Crucii, ne-au lăsat o cutremurătoare povață:
NICI O FRICĂ SĂ NU FIE MAI MARE DECÂT FRICA DE DUMNEZEU!
Noi
suntem încă într-un răstimp de reculegere. Avem încă o vreme să ne revenim din
rătăciri și să ne pregătim pentru orice întâmplare nefastă, punând în lucrare
cele două săbii imbatabile cum bine se știe: POSTUL și RUGĂCIUNEA.
Să
ne fie frică numai ca Domnul să nu ne lase din brațele Sale ocrotitoare. Să
strigăm din adâncuri: “Doamne, nu ne
lăsa!”. Să așternem rugăciuni pentru îndurare și zile de post în calea
năpastelor ce stau să vină. Și de vor mai fi chemați ca jertfă, primiți să fie,
cu smerită bucurie în numele Celui Care pentru fiecare din noi a jertfit prea
scumpul strop de Sânge al Iubirii Sale.
Să
ne învăluim sufletele în blândețea luminii de azi care, iată, ne mai revarsă o
sfântă binecuvântare peste capetele noastre pe care le plecăm cu evlavie
desăvârșită în fața celor doi Mari Strategi în războiul dintre binele absolut
și răul nimicitor. Să ne rugăm lor cu focul credinței, cu elixirul dragostei,
cu încrederea speranței. Să cerem ajutorul mucenicilor și mucenițelor, celor ce
atât de mult au suferit în numele Iubirii Eliberatoare, să ne învețe cum să nu
șovăim între mărturisre și lepădare, cum să-L ținem bine ascuns pe Cel
Crucificat în inimile noastre, unicul nostru Mântuitor. Să facem din prohodirea
pe care le-o închinăm trepte de tărie în fața celui pustiitor de suflete.
Așadar:
“Doamne Iisuse, prin lanțul de gheață
al veacurilor simțim suflul fierbinte al Dumnezeirii Tale și dragostea Ta de
oameni. Tu ești aproape, sorocul vremurilor se apropie. Vedem Crucea Ta; ai îndurat-o
pentru noi;
în pulbere ne așternem duhurile noastre înaintea Crucii; aici e praznicul
iubirii și al mântuirii, aici nu încetează în veci lauda:
Slavă Ție, pentru puterea harului
Tău cel necuprins și de viață făcător;
Slavă Ție, Celui ce ai înălțat
Biserica Ta ca adăpost al lumii ostenite;
Slavă Ție, Celui ce ne-ai născut a
doua oară prin apele cele de viață făcătoare ale Botezului;
Slavă Ție, căci Tu întorci celor ce
se pocăiesc neprihănirea crinilor;
Slavă Ție, adânc nesecat al
iertării;
Slavă Ție, pentru paharul vieții și
pentru pâinea bucuriei veșnice;
Slavă Ție, Celui ce ne-ai ridicat
spre cer;
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!”
Și
acum să ne închinăm cu evlavie Maicii sărbătorită astăzi, zicând:
“Multă îndrăzneală ai la Cel ce S-a
născut din Tine și nimeni nu are putere precum Tu, Maica lui Dumnezeu; că toate
le poți, Ceea ce ești mai presus de toată zidirea, că din toate câte le voiești
nimic nu-Ți este cu neputință.
Deci nu trece cu vederea lacrimile
noastre și nu Te întoarce de către suspinul nostru; nu lepăda durerea inimii
noastre și nu rușina nădejdea noastră către Tine, ci cu rugăciunile Tale de
Maică roagă-Te Fiului Tău pentru iertarea păcatelor noastre.
Călătorind, fii cu noi pe marea
vieții acesteia, înotând, ajută-ne;
Când priveghem, întărește-ne;
Când suntem în necaz, mângâie-ne;
Când suntem împuținați în credință,
îmbărbătează-ne;
Când suntem bolnavi, dăruiește-ne
vindecare;
Când suntem nedreptățiți,
izbăvește-ne;
Când suntem în primejdie de moarte,
degrabă apucând scoate-ne și vrăjmașilor noștri văzuți și nevăzuți în toată
vremea înfricoșați arată-ne, ca să cunoască toți cei care cu nedreptul ne
necăjesc că noi suntem robii Tăi.
Această rugăciune aducem Ție,
Stăpâna noastră, Născătoare de Dumnezeu, Lumina ochilor noștri celor întunecați,
Mângâierea sufletelor noastre, Povățuitoarea și Nădejdea noastră Cea după
Dumnezeu, pe care cu blândețe primind-o curățește-ne de toată întinăciunea
păcatelor și ne învrednicește în veacul de acum, fără osândă, să ne împărtășim
cu preasfântul și preacuratul Trup și Sânge al Fiului și Dumnezeului Tău, iar
în veacul ce va să fie cu cina cerească a desfătării raiului ne veselește.”
O,
Sfinților Mărturisitori, care în temnițe și prigoane, prin multele voastre
pătimiri ați stăvilit întărâtarea vrăjmașului cea cu mânie pornită asupra
Bisericii lui Hristos, vouă, celor ce ați suferit foame, ger, schingiuiri,
umilință și chinuri de tot felul întru apărarea legii celei strămoșești, vă
aducem mulțumirile noastre.
Ca
cei ce bine v-ați săvârșit pentru Învierea neamului românesc iar acum cu
îngerii și arhanghelii vă veseliți în lumina cea neînserată a împărăției cerești,
vă rugăm să nu încetați să mijlociți la puternicul Dumnezeu ca să ne dea
iertare de păcate și să ne păzească pe noi și Sfântă Biserica Sa de năvălirea
altor neamuri asupra noastră, de necredință și de războiul cel dintre noi.
Povățuiește-ne
pururea pe calea mântuirii, a răbdării și a dragostei, ca neclintiți și uniți
să rămânem până la sfârșitul vieții întru credința cea adevărată.
Așa,
Sfinților Mărturisitori, care în strâmtorările și necazurile din viața noastră
pământeană ați cerut ajutorul Puterilor cerești, rugămu-vă pe voi, noi,
nevrednicii, ca să primiți în acest ceas rugăciunile noastre și să ne acoperiți
de smintelile veacului acestuia și de răutățile celor potrivnici, ca și noi, pe
calea cea strâmtă și cu chinuri, neînfricați să mărturisim Evanghelia lui
Hristos spre slava lui Dumnezeu și mântuirea neamului românesc.
AMIN!