IPS Mitropolit Teofan, prezent la hramul Mănăstirii Petru Vodă: "Părintele Justin Pârvu, ctitorul acestei mănăstiri, a întruchipat în viața sa această purtare de crin și această purtare de sabie a Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil"

Şi în acest an, cu prilejul sărbătoririi hramului, Mănăstirea Petru Vodă din județul Neamț a devenit loc de pelerinaj pentru credincioşi din întreaga ţară, veniți să-i cinstească pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, dar și să se închine și să se roage la mormântul Părintelui Justin Pârvu, ctitorul așezării monahale, trecut la Domnul în data de 16 iunie 2013. Urmând tradiţiei ultimilor ani, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în sobor numeros de preoți și diaconi.

Vineri, 8 noiembrie 2013, în ziua când Biserica Ortodoxă Română a sărbătorit Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, denumiţi în popor şi „Voievozi“, Mănăstirea Petru Vodă din judeţul Neamţ şi-a serbat hramul. Sutele de credincioși prezenţi la sărbătoarea aşezării monahale, veniți din toată țara, au participat cu evlavie la Sfânta Liturghie oficiată în altarul de vară al mănăstirii de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, și s-au închinat și rugat la mormântul Părintelui Justin Pârvu, ctitorul așezării monahale, trecut la Domnul în vara acestui an. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul „Macarie Ieromonahul” din Suceava, iar părinţii din Mănăstirea Petru Vodă şi maicile şi surorile de la Mănăstirea Paltin s-au îngrijit de buna desfăşurare a agapei pentru toţi închinătorii prezenţi la hramul mănăstirii nemțene.

 

Chemarea Cerului și chemarea pământului

În cuvântul de învăţătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţitul Teofan a vorbit despre căile prin care omul se poate apropia mai mult de Dumnezeu: „Viața omului este o alegere continuă între chemarea Cerului și zgomotul pământului. Mântuitorul Hristos, în Evanghelia rostită, definește această strădanie a omului de a asculta chemarea Cerului, spunându-le Apostolilor Săi că «Cei care vă ascultă pe voi, pe Mine mă ascultă» și arătând că oamenii sunt asemeni îngerilor, cu puțin mai mici față de ei. Aici se referă la cei care ascultă glasul Domnului, care ascultă glasul Bisericii, arătat prin Sfinții Apostoli, prin Sfinții Mucenici, prin cuvioșii din sihăstrii și prin toți cei care au arătat de-a lungul timpului calea care duce la Domnul. Pe de cealalată parte, cuvântul Mântuitorului, adresat tot Apostolilor, «Cei ce se leapădă de voi, de Mine se leapădă”, îi definește pe cei care se apleacă spre chemarea pământului, uitând că «orice neascultare și orice călcare de poruncă își primește dreapta răsplătire», după cum ne spune și Sfântul Apostol Pavel. Așadar, omul este, în general, rupt în două: pe o parte, există glasul Bisericii și glasul conștiinței, care îl cheamă spre Împărația Cerurilor, iar pe de altă partea există vocea trupului și vocea păcatelor lumii, care încearcă să-l rupă pe om de Dumnezeu și să-l ducă spre zone cuprinse de puterea întunericului, șoptindu-i să-L lase pe Dumnezeu și să devină dumnezeu fără de Dumnezeu. Cum poate omul să răzbată prin această luptă? În primul rând prin cunoașterea credinței celei adevărate, în al doilea rând prin trăirea credinței celei adevărate în viața de zi cu zi, iar în al treilea rând prin mărturisirea credinței celei adevărate. Acesta este întreitul veșmânt, pe care, dacă omul îl îmbracă și încearcă să-l poarte tot timpul, în ciuda căderilor sale, găsește drumul către Dumnezeu. Condiția este ca mărturisirea, cunoașterea și trăirea credinței să se împlinească în duh de smerenie, în duh de nejudecată, în duh de nevinovăție, în duh de neviclenie și în duh de iertare”.

Spre finalul predicii rostite, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a subliniat că Sfinții Arhangheli prăznuiți i-au fost modele de luptă duhovnicească Părintelui-ctitor Justin Pârvu: „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, îngerii Împărăției Cerurilor, unul cu sabia, altul cu crinul, arată calea omului care îndepărtează obstacolele puse de ispitele care vin de la lume, de la trup și de la demoni, mergând ferm spre Împărăția Cerurilor. Arhanghelul Gavriil, cu floarea de crin, arată destinația omului spre nevinovăție, spre frumusețe sufletească, spre sensibilitate lăuntrică, spre candoare duhovnicească, iar sabia Arhanghelului Gavriil arată fermitatea omului în credință, dar și puterea lui în asceză și în răbdarea ispitelor de tot felul. Părintele Justin Pârvu, ctitorul acestei mănăstiri, a întruchipat în viața sa această purtare de crin și această purtare de sabie a Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, oferind multora, de aproape sau mai de departe, duhul bunătății, duhul rugăciunii, duhul frumuseții sufletești, iar în același timp, îndepărtând cu sabia cuvântului și cu sabia tăriei lui sufletești, pe vrăjmașii Bisericii, ai neamului și ai familiei”.

La finalul Sfintei Liturghii, protos. Hariton Negrea, actualul stareț al Mănăstirii Petru Vodă, a ținut un scurt cuvânt: „Mulțumesc Mitropolitului Moldovei și Bucovinei pentru împreuna rugăciune și slujire, și tuturor credincioșilor care își păstrează evlavia către Mănăstirea Petru Vodă, ținând vie amintirea Părintelui stareț Justin arhimandritul, cel care a ctitorit această așezare monahală și care i-a învățat rânduiala călugărească pe majoritatea viețuitorilor de aici”. După acest moment, ca semn de prețuire din partea obștii, părintele stareț a dăruit Înaltpreasfințitului Teofan o icoană cu Maica Domnului și cu Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.

Înainte de a părăsi Mănăstirea Petru Vodă, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei s-a recules timp de câteva minute la mormântul Părintelui Justin.

Vizită și la Mănăstirea Paltin - Petru Vodă

Tot joi, în drumul de întoarcere de la hramul Mănăstirii Petru Vodă,  IPS Teofan a poposit şi la cealaltă ctitorie a părintelui Justin Pârvu, Mănăstirea Paltin - Petru Vodă, unde a ținut un cuvânt de folos obştii de maici păstorite de schimonahia Justina Bujor. „Dificultățile vieții pe unii oameni îi deranjează, iar pe alții îi creează, îi fac mai puternici” și „omul cu atât mai mult stă pe picioarele lui, cu cât șade în genunchi - atât la rugăciune, dar și suferind cu răbdare nedreptatea altora”, au fost principalele cuvinte de învățătură rostite de Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” - Paltin adăposteşte peste 150 de maici, un orfelinat pentru copii şi azil pentru bătrâne.

 Autor: Tudorel Rusu
Sursa: Doxologia

Din invataturile Parintelui Arsenie Boca: "Iubirea e cararea" (partea I)

<<Potrivnicul L-a încercat pe Domnul prin aceste trei: prin neputinţa trupului, prin slava deşartă şi prin ispitirea de Dumnezeu. Toate aceste ispite au ascunse în ele momeala plăcerii, sau acul păcatului, însă în chip felurit. Toate la un loc alcătuiesc chipul dintâi al războiului, sau, după Sf. Maxim, ispita prin plăcere. Dacă Iisus s-ar fi biruit de oricare dintre acestea, ar fi căzut din dragostea Tatălui, ar fi călcat El porunca primă din lege, pe care avea s-o propovăduiască, între oameni ca nimeni altul: porunca dragostei de Dumnezeu, ca Tată al oamenilor (Luca 4,8).
Tot războiul potrivnicului acesta a fost: ca să-L facă pe Domnul să calce dragostea către Dumnezeu ca Tată. Căci ştie vrăjmaşul că plăcerea pământească, pentru cine umblă după ea, are drăceasca putere să desfacă pe om de dragostea lui Dumnezeu şi să i-o întoarcă spre plăcerea a orice altceva afară de Dumnezeu. Prin urmare, dacă mai avem inima prinsă de ceva de pe pământ, stăpânitorul lumii acesteia încă ne mai ţine legaţi în împărăţia lui, de vreme ce dragostea noastră către Dumnezeu încă n-a ars şi aţa aceea.
După ce Domnul l-a bătut pe diavolul în Pustia Carantaniei în sfânt sufletul Său - curat de lumea aceasta ca o pustie - a venit să-l bată şi între oameni. Cuvintele Evanghelistului ne descriu şi această latură a războiului, căci zice: "Şi după ce sfârşi toată ispita, diavolul se depărta de la El, până la o vreme"(Luca 4,13). Semn că a mai venit iarăşi, însă de data aceasta războindu-se cu Domnul prin oamenii lumii acesteia. Satana a răsculat împotriva Mântuitorului pe oamenii puternici de atunci, viclenii vremii, cărturarii şi fariseii lumii vechi, unelte ale sale, oameni slabi dar cu putere mare, ca doară-doară Iisus îi va blestema, sau îi va urî, şi aşa va greşi măcar împotriva celei de-a doua porunci, porunca iubirii de oameni.
Aceasta e, cum zice Sf. Maxim, ispita a doua, prin durere, care e stârnită de potrivnicul cu menirea de a învrăjbi pe Iisus cu oamenii şi pe oameni întreolaltă. Iată cuvintele Sf. Maxim Mărturisitorul despre acest numit al doilea fel de ispită pe care l-a avut Mântuitorul de învins: "După ce, aşadar, prin biruinţa asupra primei ispite, cea prin plăcere, a zădărnicit planul Puterilor, Căpeteniilor şi Stăpâniilor celor rele, Domnul le-a îngăduit să-şi pună în lucrare şi al doilea atac, adică să vină şi cu încercarea ce le mai rămăsese, cu ispita prin durere"(Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, în Filocalia, Sibiu, 1947, ed. I, vol.2, p. 65).
 Să urmărim deci uneltirile potrivnicului, să vedem metoda lui şi metoda lui Dumnezeu, tot după cuvintele Sf. Maxim.
            "Neputând vrăjmaşul să-L facă pe Domnul să calce porunca iubirii de Dumnezeu, prin cele ce I le-a făgăduit în pustie, s-a străduit pe urmă, după ce a venit în lume, cu ajutorul nelegiuiţilor iudei, să-L facă să calce porunca iubirii de oameni. Satana (care însemnează "potrivnicul") îi îndemna pe cărturari şi farisei la feluritele meşteşugiri împotriva lui Iisus, ca, neputând răbda încercările, cum credea el, să fie adus să-I urască pe cei ce-l întindeau curse şi aşa să calce porunca iubirii de oameni. Dar Domnul, ca un Dumnezeu, cunoscând gândurile potrivnicului, n-a urât pe fariseii puşi la lucru de el (căci cum ar fî facut-o, fiind prin fire bun?) ci, pe cei purtaţi de el, nu înceta să-i sfătuiască, să-I mustre, să-i înfricoşeze, să-i plângă, ca pe unii ce puteau să nu se lase conduşi de el. Blestemat de ei, se purta cu îndelungă răbdare. Mântuitorul, e drept, i-a mustrat şi i-a certat ca nimeni altul (Ioan 8,41-47), însă nu i-a urât nici o clipă, de vreme ce pe diavolul din ei îl certa şi-1 umilea, dându-1 la iveală şi arzându-1 cu adevărul, iar pe ei îi iubea şi-i învăţa înainte(Ioan 8,48-59). Pătimea cu îndurare şi le arăta toate faptele iubirii; îi învăţa căile vieţii şi zugrăvea prin fapte chipul vieţuirii cereşti; vestea învierea morţilor şi făgăduia viaţa veşnică şi împărăţia Cerurilor celor ce cred; iar necredincioşilor (ateilor) le vestea înfricoşatele pedepse veşnice. Iar pe cel ce lucra prin ei (prin atei) îl bătea cu iubirea de oameni, iubindu-i şi pe ei, deşi-i ducea diavolul.
            O, minunat război! în loc de ură Iisus arată iubirea şi răpune pe tatăl răutăţii prin bunătate. In acest scop, răbdând atâtea rele de la ei - mai adevărat vorbind, pentru ei - S-a străduit până la moarte, în chip omenesc, pentru porunca iubirii şi, dobândind biruinţa deplină împotriva diavolului, a primit cununa învierii pentru noi. Astfel Adam Cel nou a înnoit pe cel vechi." (Sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvântul Ascetic, în Filocalia, Sibiu, 1947, ed. I, vol.2, pp. 8-9).>>

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, „Cărarea împărăţiei”, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 1995, pp 29-30.

Cutremurator! Instrumentele Torturii din Industria Crimei (VIDEO)