Înfrângere, de Nichifor Crainic
Ajută-mi Tu, Stăpân ceresc,
Nepângărit de braț dușman
Săʼnfășur cerul românesc
În sarica unui cioban.
Iar codrul de-o mai fi român
Și creștetul de stâncă dac,
În hăul lui am să rămân
Din zdrențe slavă iar să-mi fac.
Rugăciune pentru dușmani
Doamne, dușmanilor mei
Dă-le aur și argint
Și grăunți de mărgărint
Cât nisip și bob de meiu,
Și cu mila Ta-i adapă
Nu le lase gura apă
După bietul meu tezaur:
Sus o stea și–n crengi un graur.
Doamne, dușmanilor mei
Dă-le slavă din belșug,
Trandafiri pe vreji de rug,
De la vodă la bordeiu
Să le cânte numele
Pruncii toți și mumele,
Fumul faimei să le-nșele
Pismuirea trudei mele.
Doamne, dușmanilor mei
Dă-le […] răsfăț,
Ține-i la prăval în hăț
Că-s netoți și mărunței,
Vrere n-au și n-au nici vlagă,
Câte-mi dai să trag să tragă,
Dosădit cum sunt de silă
Și pribeag din milă-n milă.
Doamne, pe dușmanii mei
Frige-i aprig în cărbuni
Cu dragostea de străbuni
Și disprețul de mișei,
Neamul meu să-i vremuiască
Chinul lui să-i otrăvească,
De-o să-i doară, ști-vor cine
Au fost, Doamne, strâmbi cu mine.
Transmise de cercetătorul şi teologul Florin Duţu.
Integral la: Mărturisitorii
