Despre Sfanta Teodora de la Sihla
s-au scris pana acum putine lucruri, fapt pentru care a ramas
insuficient cunoscuta. Atat traditia locala, cat si putinele insemnari -
destul de sarace in date - au ajuns pana la noi intr-o forma confuza,
controversata. Pe la inceputul secolului nostru circulau, paralel, doua
variante despre viata Cuvioasei Teodora.
O
insemnare, ce parea sa fie printre cele mai vechi, este scrisa intr-un
manuscris din anul 1888 - fila 17b - intitulat: "Pateric ce cuprinde
intru sine cuvinte folositoare si vreo cateva istorisiri ale vietii
unor sfinti care s-au nevoit in pamantul Moldo-Romaniei". Insa aici se
aminteste doar numele si locul unde a trait Sfanta Teodora. Cel mult se afirma ca s-a nevoit in secolul al XVIII-lea.
Putin
mai detaliat - si desigur literar - vorbeste despre ea Calistrat Hogas
in opera sa in Muntii Neamtului, scrisa in anul 1883. Dupa ce descrie
cadrul natural asa de minunat, in care se afla Schitul Sihla, el
aminteste de "pestera Sfinitei Teodora", pe care o vede ca pe "o
scobitura aproape rotunda in mijlocul careia zace o stanca lata si
putin inalta". "Piatra din mijloc ii slujea drept vatra, pe care
aprindea din cand in cand cate putin foc.. pentru a-si dezmorti trupul
biciuit de vanturile iernii". Apoi observa, ca o dovada graitoare, ca
"peretii poarta, in adevar, urmele negre ale unui fum inadusit". In
cele din urma vorbeste si de "fantana Sfintei Teodora",
pe care o vede ca pe "o mica scobitura patrata si putin adanca", in
care se aduna apa "din ploi sau din roua noptilor cu care "isi alina
setea". Ceea ce ni se pare important este afirmatia scriitorului -
potrivit cu traditia vremii - ca Sfanta Teodora "dupa cum se zice, a
trait 60 de ani" la pestera de langa Schitul Sihla. Desigur cifra
aceasta este exagerata. Dar nu este lipsita de interes, pentru faptul ca
este singura mentiune scrisa in legatura cu durata cat s-a nevoit la
Sihla.
O relatare mai pe larg despre viata Cuvioasei Teodora de la Sihla
o avem de la inceputul secolului nostru de la Gr.H.Grandea, intr-o
colectie de povestiri si legende. Aici apare pentru prima data o
afirmatie eronata - luata desigur din graiul poporului - cum ca Sfanta
Teodora s-ar fi nevoit mai intai la Manastirea Secu, in chip barbatesc,
sub numele de "fratele Teodor". Dupa o vreme, fiind acuzat de pacat,
"fratele Teodor" a fost nevoit sa se retraga pe ascuns sub stancile din
jurul Schitului Sihla, pentru ispasirea canonului, unde, dupa multi ani
de viata pustniceasca, a trecut la cele vesnice.
Aceasta relatare este reluata aidoma de preotul Constantizi Matasa, in opera sa Palatul Cnejilor.
Insa daca analizam cu atentie afirmatiile de mai sus, constatam cu usurinta ca aceasta este o reluare identica a vietii Cuvioasei Maicii noastre
Teodora din Alexandria, "care in chip barbatesc s-a nevoit" in secolul
V si pe care o praznuim la 11 septembrie. Lipsa de documente
suficiente, ca si tendinta populara de a dramatiza si imbraca adevarul
in vesmint de legenda, a dus fara greutate la aceasta confuzie.
Singurul
care a luat pozitie categorica impotriva acestor neadevaruri a fost
arhiereul Narcis Cretulescu. In calitatea sa de staret al Manastirii Neamt
si veritabil carturar al vremii, el cunostea mai bine ca multi altii
viata Cuvioasei Teodora. Citise, fara indoiala, putinele manuscrise
vechi, care negresit au existat in biblioteca manastirii si nu putea fi
de acord cu orice afirmatii.
Astfel, in lucrarea sa Istoricul Manastirii
Neamt, tomul VII, pagina 58, face aceasta scurta, dar pretioasa
insemnare: "Aici la Sihla este pestera unde s-a pustnicit Cuvioasa
Teodora, fata lui Joldea Armasul de la Cetatea Neamt, ale carei moaste
se afla in lavra de la Kiev. Despre aceasta cuvioasa, istoricii spun
multe bazagonii".
Cu toate acestea lucrurile
ar fi ramas confuze pana astazi, daca nu ar fi intervenit un fapt
imbucurator, si anume descoperirea, in ultimele decenii, a unui pretios
manuscris ce cuprinde, pe langa alte insemnari despre pustnici, Viata
si nevointele Cuvioasei Maicii noastre Teodora de la Schitul Sihla.
Fiind oarecum deteriorat, nu putem cunoaste cand si de cine a fost
scris. Dar studiat cu atentie, prin analogie cu alte manuscrise
contemporane, ajungem la concluzia ca a fost scris de un calugar din Manastirea Neamt,
probabil la inceputul secolului al XlX-lea. Calugarii nemteni,
obisnuiti cu scrierea de manuscrise, nu puteau trece cu vederea
ostenelile pustnicilor mai renumiti, care traiau in partea locului. Un
loc de frunte il ocupa si numele Sfintei Teodora.
Probabil
manuscrisul in cauza a apartinut un timp bibliotecii Manastirii Neamt.
Cu vremea insa a fost instrainat. La inceputul secolului nostru, fiind
in posesia unui ieromonah, circula de la manastire la alta, pentru a
fi citit.
