Mircea PLATON: Anticomunismul minimal. Pentru dl Tismaneanu si ciracii domniei-sale, vinovati de comunism sunt Eminescu si parintele Staniloae.

La alegerile din 20 mai 1990, anticomunistii obtineau aproximativ 10% din voturi (PNT 2% si PNL 7%). Comunistii si anti-anticomunistii obtineau 80%. |n randul celor din urma se afla si Traian Basescu. Confruntarea de acum douazeci de ani s-a transformat, si datorita experimentului CNSAS, intr-o batalie dintre anticomunismul ca lupta pentru adevar si anticomunismul ca afacere. Pe primul il saboteaza calaii. Impotriva celui de-al doilea striga sangele martirilor. Primul a ramas, in mare masura, privat. Cel de al doilea e bugetar si profita de el oameni care altminteri predica "statul minimal". si pentru ca nu avem stat minimal, ne-am ales cu un anticomunism minimal.

Deciziile presedintelui Basescu si ale primului-ministru Boc transforma cercetarea comunismului romanesc intr-un fel de abraca-bocus. Activitatea presedintelui consiliului stiintific al IICCMER, dl Vladimir Tismaneanu, o fac sa para mai ales un fel de hocus-cadabra. Strutocamila rezultata din imperecherea mai multor generatii de comunisti, "anticomunismul" oficial din Romania are cearcane furisat-cominterniste, maini mercenare si picioare, bugetare, de lut. Un intreg sistem politico-economic bazat pe ticalosie, jaf si minciuna are nevoie de justificare, de poveste, de identitate. Dupa cum au nevoie toti dictatorii. Unii dictatori sunt comunisti. Alti dictatori sunt anticomunisti. Dar toti dictatorii mint. si anticomunismul de tip hocus-cadabra e o minciuna.

Ca e o minciuna ne-o indica faptul ca dl Tismaneanu vrea uzufructul anticomunismului, nu si greutatile lui. Dl Tismaneanu a avut ocazia sa lupte impotriva comunismului in anii '70, atunci cand functiona ca activist comunist in serviciul unui regim "ilegitim si criminal". Dl Tismaneanu a avut ocazia sa lupte impotriva comunismului in anii '80, atunci cand a fugit din tara si cand, dupa cum singur a marturisit, a tacut pentru cativa ani. Exista oameni carora trebuie sa le cumperi tacerea si oameni carora trebuie sa le subventionezi anticomunismul. Dl Tismaneanu a avut ocazia sa se angajeze anticomunist in anii '90, cand a jucat la toate capetele, atacandu-l pe Corneliu Coposu pentru intransigenta anticomunista si, mai apoi, la inceputul anilor 2000, cand a ales sa flirteze cu Ion Iliescu.

Dl Tismaneanu ar fi avut dreptul sa se ocupe cu scrierea istoriei noastre daca nu ar fi fost naclait in atatea minciuni. si minciuna a fost cea care a ucis, in temnita "interioara" sau in cea "exterioara", milioanele de oameni a caror istorie vrea dl Tismaneanu sa o scrie astazi.

Dlui Tismaneanu ii place sa vorbeasca despre "memorie". Memorie are si un computer. Caruia ii schimbi cipul si, gata, i-ai sters memoria. Oamenii au insa altceva, ceva ce lipseste masinilor: istorie. Oamenii au istorie, adica identitate. De aceea oamenii, spre deosebire de masini, nu devin "depasiti" odata cu trecerea timpului. Un batran nu e depasit, ca un computer. Pentru ca memoria, in cazul omului, e legata de traire. si de marturisire,de adevarul transmis cuiva, impartasit. A avea identitate inseamna a marturisi, a nu te ascunde, a nu te dedubla: a invia. De aceea, identitatea incepe cu luciditatea. si luciditatea are de a face cu recunoasterea adevarului, al tau si al altora. si adevarul are de a face cu libertatea. Adevarul te face liber. Minciuna inrobeste. si memoria mincinoasa.

"Memoria" de care ne vorbeste dl Tismaneanu e mincinoasa. E o falsa memorie. Nu e memoria a ceea ce au trait romanii, ci e ceea ce ar vrea dl Tismaneanu sa ne faca sa credem ca am trait. La limita, "anticomunismul" dlui Tismaneanu nu e altceva decat un sinistru experiment de laborator, in conditii controlate si trucate. Imi aduce aminte de un film celebru, 36 Hours, cu James Garner si Eva Marie Saint, in care psihologii armatei germane il conving pe un prizonier de razboi american, pe care il rapesc si il drogheaza, ca razboiul s-a terminat, ca americanii au invins, ca el se afla acum intr-un spital militar american, si ca tot ce mai are de facut e sa rememoreze invazia americana si, mai ales, sa le spuna celor care-l ingrijesc (germani deghizati in americani) care a fost data invaziei din Normandia.

Scrierile "anticomuniste" ale dlui Tismaneanu sunt exact de acest fel, o uriasa minciuna cu glazura si fulgi de adevar menita a ne face sa recunoastem ceva. Dl Tismaneanu si patronii lui vor sa ne aduca undeva. Cine are rabdarea sa citeasca scrierile dlui Tismaneanu va observa ca "anticomunismul" dlui Tismaneanu e de fapt o rafuiala cu Romania veche, patriarhala. Pentru dl Tismaneanu si ciracii domniei-sale, vinovati de comunism sunt Eminescu si parintele Staniloae. Anticomunismul dlui Tismaneanu e un vehicul pentru neoliberalism, pentru atomizarea poporului roman si pulverizarea societatii romanesti.

Din pacate, premisele dlui Tismaneanu sunt impartasite chiar si de multi dintre adversarii sai de astazi. Daca a fi "specialist" inseamna a sti din ce in ce mai mult despre din ce in ce mai putin, atunci trebuie sa spunem ca adversarii dlui Tismaneanu sunt doar inamici specializati. Se cearta pentru mai nimic, de vreme ce impartasesc aceleasi premise. E o galceava metodologica mai degraba decat principiala. Poporul roman si-a ratat adevarul. Adevarul insa nu va abandona poporul roman. Deocamdata, le transmit lui Boc si scamatorilor sai doar atat: abracadabra, shalakazam, boo! Pe romaneste: asa sa-i ajute Dumnezeu!

Sursa:

http://ziuaveche.ro/component/content/article/52-stirejos2/1288-platon-anticomunismul-minimal#comment-3560

Traian Trifan, în faţa reeducatorilor de la Aiud: Robul este mort cu voinţa.

În 1951 s-a pus problema reeducării şi la Aiud. În şedinţa mare cu o mie de deţinuţi din sala de mese, am fost somat de către un deţinut ungur, om de-al lor, să particip la întrecere. Am răspuns:

- Robul este mort cu voinţa. El se supune ordinelor. În ceea ce priveşte munca, este o datorie morală.

Mi s-a cerut să repet de trei ori aceste cuvinte într-o tăcere totală.

Dupã aceea toţi au plecat la muncă, eu am fost reţinut şi dus în camera de tortură în subsolul clădirii, la 10-12 metri sub pământ. Peste tot era numai umezeală, am văzut numai inelele la care erau legaţi cei torturaţi. De aici erau duşi la cimitir. Mi s-au luat toate lucrurile.

- Nu am ochelarii la mine, am spus celui care mă ducea la subsol.

- Nu îţi mai trebuie, mi-a răspuns.

A doua zi, către seară, m-au dus la carceră. A venit directorul administrativ al închisorii şi m-a întrebat ce s-a întâmplat. După ce i-am relatat, mi-a răspuns că am greşit. Ar fi fost mai cuminte să răspund că fac ce pot, fiindcă ei nu înţeleg limbajul acesta alegoric, de care m-am folosit. Am aflat apoi că s-a pus problema să mă lichideze.

În conflictul pe aceastã problemă, a câştigat directorul administrativ al închisorii, care mă simpatiza, împotriva directorului fabricii, care susţinea că boicotez întrecerea. Nu puteau spune că nu muncesc.

- extras din autobiografia lui Traian Trifan

Rasofora Neonila: O viziune ortodoxă despre aspectele crizei (IV). Un punct de vedere despre distributism.

Mai nou - adică mai vechi, dacă ne uităm la vremurile în care scria Chesterton -, ni se propune (ca orice ispită, ea doar se propune) un model economic nou: distributismul, o idee care i-a străluminat doar pe catolici, care se ştie cât sunt de familiari cu Duhul Sfânt. Ei, aici nu pot zice decât aşa: când voi vedea pe pământ să fie propus un model economic care să urmeze acel „distributism” adevărat despre care scrie Sfântul Dyonisie Areopagitul în Ierarhia sa, sau Sfântul Maxim Mărturisitorul în Mystagogia sa, atunci am sa mă duc repede să mă înscriu. Deocamdată scrierile sfinţilor şi trăirile dreptcredincioşilor sunt despre o REALITATE a Bisericii încununată în Sfânta Liturghie, şi nu o propunere care exclude din viaţa omului partea duhovnicească pentru a o prefera pe cea vremelnică. Pentru că a vrea să ai mai mult vine în directă contradicţie cu porunca Evangheliei, care Evanghelie îţi şi spune, în toate aspectele, cum să te raportezi corect şi optim la „a avea”, care este întotdeauna supus la „a fi”, şi „a fi” (cu sensul de „a supravieţui”) este întotdeauna supus la „a fi Viu întru Duhul Sfânt”. Aceasta este ierarhizarea unui creştin, şi nu are cum să accepte ca „a avea” să fie mai presus de „a fi”, şi „a fi” mai presus de „a fi Viu întru Duhul Sfânt”, acest lucru ne este deosebit de clar, iar cine nu înţelege, nu se poate numi creştin. Deocamdată propunerile Evangheliei sunt arhisuficiente pentru o viaţă frumoasă, sănătoasă, îmbelşugată, rodnică, drept-slăvitoare, sfântă şi mântuitoare. Iar cine doreşte sa-şi distribuie mai frumos şi mai bine iubirea de Dumnezeu şi de oameni, intră în rânduiala de obşte de unde sărac fiind în cele lumeşti, primeşte bogăţie în rugăciune, cu care poate îmbrăţişa întreaga lume. Moneda universală a creştinului este iubirea jertfelnică.