În preajma acestei zile, vă văd pe voi, cei mari, comportându-vă
ciudat, de parcă n-aţi mai fi voi înşivă. Cheltuiţi bani pentru a
pregăti hainele de gală ale morţii, iar pe noi, cei mici, ne invitaţi să
luăm parte, alături de voi, la acest carnaval terifiant.
Pe rând, noi devenim: draci, vampiri, monştri, vârcolaci şi
vrăjitoare, întrecându-ne în sadism, răutate, cruzime şi cinism. Cum de
nu înţelegeţi, dragi educatori şi părinţi, că noi ne îmbrăcăm aidoma şi
sufletele? Colegii noştri de clasa a IV-a din SUA au mărturisit, după o
petrecere de Halloween, că simt nevoia acută să ucidă pe cineva.
De fiecare dată, după Halloween, se înmulţesc crimele şi violurile,
creşte consumul de droguri şi alcool, se petrec accidente grave. Ce vreţi să faceţi voi din noi?
De ce nu serbăm viaţa, iubirea şi frumuseţea? De ce avem nevoie
de surogate, când Dragobetele, o sărbătoare a iubirii populare de pe
meleaguri autohtone, îmbină atât de frumos tradiţiile şi cultura
poporului român? Nimeni nu ne poate impune ce să iubim şi ce să urâm!
Dacă am ajuns să iubim întunericul şi moartea atât de mult, încât să le
celebrăm cu fast în şcoli şi grădiniţe, înseamnă că suntem un popor
mort. Aidoma sărbătorii de Halloween, care nu reprezintă decât o
invocare a forţelor răului şi a întunericului.
Am vrea şi noi, copiii din România, să ne îmbrăcăm o dată pe an
în îngeri luminoşi. Sau în zâne bune. Sau în personajele din basmele
noastre româneşti. Vrem o sărbătoare a poveştilor. Nu vrem să ne mai
trezim noapte plângând, fiindcă voi ne-aţi fabricat coşmaruri, în
industria numită Halloween. Vrem să învăţăm să iubim, nu să urâm. Să
ocrotim viaţa, nu să ne ucidem semenii. Să Îl iubim pe Dumnezeu, nu să
invocăm puterile iadului.
An de an, suntem instruiţi, încă de la grădiniţă, cum să ne
confecţionăm garderoba de Halloween, alcătuită din pelerine, coarne de
draci, coifuri de vrăjitoare, măşti groteşti, costume cu capete de
fiare, mumii, schelete. Educatoarele ne învaţă să ne pictăm feţele cât
mai odios, mulţi dintre noi purtând pe frunte cruci răsturnate. Ni se
spune că totul este o glumă, dar să fie oare aşa?!
Cu sufletele noastre nu-i de glumit, dragi părinţi! Opriţi acest joc periculos de-a moartea, stimaţi educatori! Vă rugăm, nu ne mai deghizaţi în demoni!
Domnilor inspectori şcolari, domnilor profesori! Nu transformaţi
şcoala în platou de filmare pentru producţii horror! Sunteţi creştini,
urmaşi ai unor oameni care s-au jertfit pentru ţară! Nu le întinaţi
memoria, nu pătaţi obrazul ţării, implicând cele mai curate şi mai
nevinovate fiinţe în manifestări care nu au nimic de-a face cu
tradiţiile şi credinţa neamului nostru şi nici cu procesul
instructiv-educativ. Menirea dumneavoastră este aceea de a forma
caractere, nu de a le deforma, schilodind sufletele copiilor după măsura
unui pat al lui Procust, impus de puteri străine. Căci pentru fiecare
suflet distrus în acest fel, veţi avea cu toţii de dat un răspuns.
Sursa:
