Hristos a înviat!
Părintele nostru stareţ, Arhimandritul
Justin Pârvu, ne-a fost şi ne este tuturor pildă de viaţă în Hristos şi
de neîncetată părtăşie cu Dumnezeu şi cu Sfinţii. Ani de zile ne-a
dăruit necondiţionat dragostea sa şi numai cei ce i-au fost alături
clipă de clipă ştiu ce program de nevoinţe supra-omeneşti şi-a impus
pentru a mîngîia, a alina şi a tămădui suferinţele sufleteşti şi
trupeşti ale celor ce i-au trecut pragul şi pentru a cîştiga pentru
Hristos şi Împărăţia cerurilor pe toţi cei depărtaţi de Dumnezeu.
Unii dintre noi i-am cunoscut personal
pe Părinţii Cleopa Ilie, Arsenie Papacioc, Sofian Boghiu şi Adrian
Făgeţeanu şi ştim că nici unul dintre ei nu a avut o nevoinţă atît de
mare pe cît şi-a luat Părintele Justin. Ani de zile şi-a oprit pentru
sine doar 2-3 ore de somn pe zi, renunţînd de multe ori şi la acelea
dacă vreun pelerin se rătăcea sub fereastra chiliei sale tocmai cînd
sfinţia sa ar fi trebuit să se odihnească. De multe ori i-am fost
alături 16 pînă la 20 de ore pe zi, încercînd să ne jertfim tinereţile
şi ostenindu-ne alături de Părintele Justin, dar fără a putea să ţinem
pasul cu inima sa cea rîvnitoare după Dumnezeu. Nici unul dintre noi nu
poate să spună că a reuşit să se ridice la înălţimea dragostei şi
jertfelniciei părintelui stareţ. De aceea nici unul dintre noi, cei ce
i-am fost şi îi sîntem încă alături zi şi noapte nu va putea să pretindă
că am înţeles legătura sa cu Dumnezeu şi am făcut îndeajuns pentru a-i
dărui Părintelui Justin fie cîtuşi de puţin ca să îi uşurăm crucea pe
care singur şi-a luat-o pentru mîntuirea noastră. Rîvna sa minunată este
cea care ne-a chemat la Hristos, la nevoinţele pentru despătimire şi
pentru cîştigarea Împărăţiei cerurilor.
Sute şi uneori mii de oameni i-au trecut
zilnic pragul şi îi poartă în suflet cuvintele şi puterea rugăciunii
sale. E foarte firesc, pentru aceea, ca atenţia tuturor celor ce l-au
cunoscut să fie îndreptată zilele acestea spre starea de sănătate a
Părintelui Justin. Şi noi ne-am dori să ştim mai mult, şi noi ne-am dori
să înţelegem ce se petrece cu sănătatea sa. Cu siguranţă, este vorba de
o altă cruce pe care părintele stareţ şi-a asumat-o. Din vieţile şi
nevoinţele Sfinţilor Părinţi şi chiar din cele ale duhovnicilor mai sus
menţionaţi putem spune că mulţi dintre ei, şi mai ales cei ce au iubit
omul cu toate neputinţele sale şi au empatizat cu suferinţa umană au
suferit de felurite boli ale traiectului digestiv. Părintele stareţ
Justin Pârvu nu a făcut nici sfinţia sa excepţie, chiar dacă putem da
mărturie că raţia sa de hrană a fost ani de zile cu mult mai mică decît
ar fi fost minim necesară traiului zilnic al unui om. Toate acestea ne
îndeamnă să cinstim nevoinţele şi dragostea sa pentru neamul omenesc,
într-o vreme în care dragostea unuia pentru altul s-a răcit mult şi
atenţia multora dintre noi s-a mutat dinspre folosul şi odihna
aproapelui înspre propriul folos şi propria odihnă, sau, din păcate,
înspre senzaţionalul pătimaş al trusturilor de presă. Acum cîteva mii de
ani Sfîntul Proroc David a scris aceste cuvinte profetice despre
Pătimirile Domnului nostru Iisus Hristos şi despre tragedia firii umane
aflată în suferinţă, valabile şi astăzi pentru toţi Creştinii: Ocară
a aşteptat sufletul meu şi ticăloşie, şi am aşteptat pe cel ce s-ar
mîhni cu mine, şi nu era, şi pe cel ce m-ar mîngîia, şi nu am aflat. (Psalmi 68:21)
Toţi ucenicii Părintelui Justin Pârvu
ştim de afecţiunile gastrice şi de celelalte boli cu care a ieşit din
închisoare. Chiar dacă o parte dintre ele s-au tămăduit în chip minunat,
pe unele purtarea de grijă dumnezeiască ni le-a lăsat şi nouă, celor
mai mici, în grijă. Acum este momentul în care, şi pentru încercarea
dragostei noastre, una din ele a recidivat.
După intervenţia chirurgicală suferită
Joi, 9 Mai a.c., Părintele Arhimandrit Justin Pârvu se află în
continuare sub atenţia profesionistă a medicilor. Starea sa este relativ
stabilă, aflîndu-se acum în recuperare. Este cu mult mai bine decît
înainte de operaţie, deoarece acum poate să mănînce, iar alimentaţia
este un aliat puternic în lupta organismului pentru sănătate. Medicii
care l-au operat nu au eliberat nici un diagnostic privitor la starea de
sănătate a sfinţiei sale şi nu este de competenţa nimănui să treacă
peste responsabilitatea lor privitoare la diagnostic. Părintele Justin,
care s-a rugat ani întregi, zi şi noapte, pentru noi toţi, are acum
nevoie de odihna şi mîngîierea rugăciunilor noastre şi astfel putem să
îl ajutăm. Diagnosticele medicale ale altcuiva decît ale medicilor
direct implicaţi nu vor aduce nici un bine nici Părintelui Justin Pârvu,
nici fiilor săi duhovniceşti, cu atît mai puţin cu cît ele sînt
depărtate de adevăr.
Cu toţii ni-l dorim aproape, cît mai
aproape şi mai la îndemînă, şi cu toţii ni-l dorim mijlocitor şi
povăţuitor spre mîntuire. Acum este momentul cel mai bun în care putem
să-i răsplătim duhovnicului nostru bunătatea şi dragostea ce ne-a
arătat-o întreaga sa viaţă, iar această răsplată nu se poate da decît
prin rugăciune. Acum este momentul unei rugăciuni sincere şi curate
pentru cel care neîncetat se roagă pentru noi, ca să iasă biruitor din
această încercare ce i s-a dat tot pentru noi, fiii săi duhovniceşti.
Părintele Justin le mulţumeşte personal
tuturor celor ce îl pomenesc în rugăciuni şi încă îl vor mai pomeni.
Arhiereii şi preoţii pot să săvîrşească zilnic Sfînta Liturghie şi Taina
Sfîntului Maslu, iar monahii şi mirenii pot să stăruie în citirea
Psaltirii şi lucrarea rugăciunii neîncetate a minţii. Toate acestea îşi
vor dobîndi cuvenita răsplătire de la Domnul nostru Iisus Hristos, către
Care spunem de fiecare dată cînd ne pregătim de Sfînta Împărtăşanie: Nu
se ascunde înaintea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, Făcătorul şi Izbăvitorul
meu, nici picătura de lacrimi, nici din picătură vreo parte. Vă
rugăm, aşadar, în numele iubirii de aproapele a Părintelui Justin Pârvu,
să stăruim în rugăciune în aceste zile aflate sub lumina şi puterea
Sfintei Învieri, ca să putem să cîntăm cu toţii, împreună cu Prorocul
David: După mulţimea durerilor mele în inima mea, mîngîerile Tale au veselit sufletul meu. (Psalmi 93:19)
