O,
Prea-sfinte Mihaile, tu, care, din porunca lui Dumnezeu, pe poporul
israelitean l‑ai trecut marea şi l‑ai rânduit în pământul făgăduinţei;
tu, care ai înarmat pe Iosua al lui Navi împotriva vrăjmaşilor săi şi ai
izbăvit Cortul sfânt al lui Moise de tiranul însetat de sânge; tu, care
ai luminat sufletele atâtor mulţimi de sfinţi! Luminează şi simţirile,
şi ochii sufletului meu! Întăreşte inima mea cea tulburată de valurile
acestei vieţi! Mintea mea cea plecată către cele pământeşti înalţ‑o sus,
la înţelepciunea cerească! Întăreşte braţele mele cele slăbănoage
împotriva vrăjmaşilor care mă războiesc! Întremează picioarele cele
neputincioase, ca să nu mă abat din calea care duce la cer! Îndreaptă
grumazul meu cel împovărat de păcate şi tămăduieşte rănile cele vechi,
care duhnesc de putoare şi putreziciune! Stinge văpaia poftelor ce mă mistuie, şi mă păzeşte de tot necazul, de toată supărarea şi durerea!
Încă te
rog pe tine, cel cu nume de mare vază, Mihaile, în numele lui Dumnezeu
te rog, cu tot sufletul, când va fi să ies cu trupul din această viaţă,
la moartea mea, tu, vesel şi blând, vino de mă acoperă cu cinstitul văl
al aripilor tale, şi mă smulge din sălaşele cele strâmte şi întunecate
ale iadului, şi du‑mă la locurile Cortului celui minunat, în sălaşul
Domnului, în glas de bucurie, de laudă şi cântare a celor care
prăznuiesc sfântă sărbătoarea ta (Ps. 62, 2)!
extras din Cuvîntul la arhangheli şi îngeri şi la celelalte cete ale puterilor cereşti (din volumul Sfântul Sofronie al Ierusalimului – Viaţa şi scrierile, ed. Sophia, Bucureşti, 2012, p. 181-183)
Sursa: Manastirea
Petru-Voda
