Duminică, la Vlădeni, cu ocazia împlinirii a 20 de
ani de la naşterea în ceruri a Părintelui Dumitru Stăniloae, Mitropolitul
Ardealului, Laurenţiu Streza, a oficiat slujba Parastasului pentru marele
teolog ortodox. A fost prezentă Lidia Stăniloae, fiica Părintelui, împreună cu
alţi membri ai familiei, printre care nepoţi şi nepoate, dintre care menţionăm
pe
maica Filofteia, care l-a îngrijit cu
devotement
pe Părinte în ultimii ani
de viaţă, maica Rafaela, Dumitraş şi Gheorghe Stăniloae, primarul
comunei Dumbrăviţa, Zachiu Popa, oameni care l-au cunoscut pe părintele Dumitru
Stăniloae, localnici.
Din soborul de preoţi au făcut parte stareţul de la
Sâmbăta de Sus, arhimandritul Ilarion Urs, stareţul mănăstirii de la Poiana
Braşov, arhimandritul Hristofor Bucur, protopopul de Braşov, Dănuţ-Gheorghe
Benga, protopopul de Bran-Zărneşti, Gheorghe Colţea, parohul de la Vlădeni,
Ionuţ Ilea, părintele profesor Ovidiu Moceanu
şi alţi slujitori ai Domnului.
Parastasul a fost urmat de un simpozion, la care au
fost prezentate mai multe comunicări ştiinţifice şi evocări venite din partea
doamnei Lidia Stăniloae, care a accentuat comportamentul admirabil al tatălui său în închisorile comuniste, a
părintelui profesor Ovidiu Moceanu, care a făcut o succintă prezentare a operei
Părintelui, a părintelui Dănuţ Benga, care a subliniat smerenia marelui
dogmatist ortodox, a pr. protopop Gheorghe Colţea, care a vorbit cu curaj
despre sfinţenia Părintelui, a părintelui profesor Nicolae Moşoiu, care a
reamintit celor de faţă că ultima dorinţă a Părintelui, ridicarea unei
mănăstiri la Vlădeni, a rămas
neîmplinită, şi a domnului profesor Gheorghe Stăniloae, care a ţinut să
sublinieze că rezistenţa Părintelui Stăniloae a fost de natură spirituală, şi nu
politică, poziţie pe care Părintele s-a situat de-a lungul întregii sale vieţi.
În finalul manifestării, vrednicul părinte Ionuţ Ilea a arătat celor prezenţi o
icoană a Cuviosului Mărturisitor Dumitru Stăniloae, realizată de prof. Crina
Palas, ca un corolar la leitmotivul comunicărilor prezentate în cadrul
simpozionului: sfinţenia de netăgăduit a patriarhului teologiei ortodoxe
româneşti.
Prezentăm în continuare un interviu pe care ni l-a
acordat doamna Lidia Stăniloae şi mărturia inedită a domnului Gheorghe
Stăniloae despre motivul arestării Părintelui Dumitru Stăniloe, aşa cum i-a
fost spus de unchiul său. (Florin Palas)
Doamna Lidia Stăniloae: “Sunt convinsă că părinţii mei au fost sfinţi”.
- Aţi pus accentul astăzi pe suferinţa pe care Părintele
Stăniloae a îndurat-o în închisoare. Consideraţi perioada aceasta un moment
esenţial pentru viaţa sa?
- Pentru toată lumea suferinţa este un moment esenţial. Ea
ne face să avem în faţa ochilor şi alte perspective decât banalul. Tata spunea
că pentru el a fost de folos închisoarea, pentru că l-a învăţat să se roage
altfel. Sigur că a suferit foarte mult, am suferit şi noi foarte mult, sunt
nişte momente cumplite. Dumneavoastră, ca oameni tineri, nu le-aţi trăit şi,
slavă Domnului că nu le-aţi trăit. Mă
gândesc că n-ar fi rău să fie mai prezent în conştiinţa poporului român. Ar
trebui ca acum aceste suferinţe să se compenseze printr-o altă atitudine. E
adevărat că pentru noi a fost rău, ca pentru toate familiile celor care au stat
în temniţă.
Eram urmăriţi, eu am fost dată afară de la Universitate, unde lucram, mă
rog, au fost consecinţe foarte grave. Însă asta trebuie să acceptăm. Aşa a vrut
Dumnezeu. Şi am vrea să avem conştiinţa că nu s-a întâmplat chiar degeaba, că
toată suferinţa, şi a lor, şi a noastră, a adus nişte roade bune în conştiinţa
de azi a poporului român.
- Credeţi că
locul Părintelui Stăniloae este între sfinţii neamului nostru?
- Am văzut multe
icoane cu el. Este o evlavie a poporului. Biserica va hotărî dacă e de folos
canonizarea tatălui meu. Pentru mine, e o permanentă legătură cu ce se întâmplă
pe alte planuri.
- Simţiţi
prezenţa Părintelui?
- Sigur că da.
Sunt convinsă că părinţii mei au fost sfinţi. Şi mama a fost o sfântă! Tata a
mărturisit de zeci de ori că, dacă n-ar fi fost mama, n-ar fi reuşit să
realizeze tot ce a realizat. După ce a murit mama, am fost convinsă că nici
tata n-o să mai poată rezista prea mult. Şi aşa a şi fost. A murit după cinci
luni. Părinţii mei nu s-au certat niciodată, s-au iubit, s-au preţuit, fără
manifestări spectaculoase. O iubire modestă, smerită, fundamentală.
interviu consemnat de Florin Palas
Mărturie a
domnului profesor Gheorghe Stăniloae, nepot al Părintelui Dumitru Stăniloae
Am îndrăznit să-l întreb pe Părintele Stăniloae
într-o zi: Din ce cauză aţi făcut închisoare? Mi-a răspuns următorul lucru: Câţiva ani, în perioada de după instaurarea regimului comunist, ne-am subordonat Bisericii Ruse. Şi am luptat
prin cuvânt, pe la cursuri, prin scris, pentru autocefalia bisericii noastre.
Ana Pauker, care reprezenta puterea în România, deşi, teoretic, Biserica era
separată de Stat, a spus aşa: Păi, dacă Părintele Stăniloae doreşte
independenţa faţă de Moscova, până la ieşirea României din lagărul socialist
mai este un pas. Este periculos! La zdup cu el!
