Am fost lângă Părintele Paisie înainte de a se muta la Domnul; era cu
adevărat un om cu viaţă sfântă. L-am apucat cu amândouă mâinile şi i-am
zis:
„Părinte Paisie, daţi-mi un sfat. Cine ştie dacă mai pot veni,
poate până mâine nu mai ajung, vreau să-mi daţi un sfat”.
Şi mi-a spus
un sfat comun, dar care spune foarte multe:
„Părinte Ioanichie, ce poţi
face astăzi, nu amâna pe mâine, că nu ştii dacă ziua de mâine mai ajungi
cu viaţă. Ce poţi să faci bun astăzi, astăzi să faci. Ai un ceas de
rugat, roagă-te acum. Ai un ceas să citeşti o catismă, citeşte-o acum,
mâine nu mai ştii, că nu e ziua ta. Poţi să citeşti astăzi o carte
sfântă, să dai viaţă la un suflet, să te duci la un bolnav, să mângâi un
om deznădăjduit, acuma fa-o. Mâine nu mai este ziua ta."
(din cartea "Mi-e dor de Cer. Viața părintelui Ioanichie Bălan", Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pag. 527)