25.5.11

Poveste adevărată din Mândra-Făgăraş, 21 mai 2011 - pe la ora la care pancarte publicitare anunţau pe tot mapamondul: sfârşitul lumii


Unii au o vacă gata să fete. Alţii o cloşcă pe ouă... Unii trebuie să pună ceapa, alţii să ude neapărat în grădină dimineaţa şi seara, alţii... te miri ce motiv "de importanţă vitală" îţi invocă pentru a evita orice plecare de acasă. Astăzi, pe o uliţă din Ţara Făgăraşului un taur de bivol a dat de pământ cu un bătrân de peste 80 de ani. Speriat, cu hainele rupte, zgârieturi şi un picior umflat, le spunea oamenilor care îl adunau de pe jos ca să-l ducă la Urgenţe: "să mai aşteptăm oţâră, că poate nu-i aşa de rău... nu de alta, dar am fân cosit în grădină pe jos şi să nu-l plouă dacă tribe să stau la spital mai mult "! Noi, ăştia mai tineri am râs. Ni s-a părut o glumă şi ne-am bucurat că dă semne clare că nu şi-a pierdut cunoştinţa... Vecinii mai bătrâni nu l-au contrazis. L-au înţeles şi l-au aprobat pe tăcute... O bătrână mulţămea Bunului Dumnezău că n-o fost mai rău... un prieten de aceeaşi etate al bătrânului ne lasă, însă, pe toţi cu gura căscată: "să ne hie învăţătură de minte să nu mai lăsăm lucru negătat, că ute ce ni să poate întâmpla şi rămâne treaba nefăcută de păţim ruşine". Nenea Liţă a plecat în cele din urmă la spital, că "împunsătura de taur nu-i de joacă"... Când se urca în maşină încă organiza vecinii: " Nelu să închiză găinile şi să dea de mâncare la câne, Leana să scoaţă tot din priză de prin casă în caz că vine vreme mare şi Nepotu să adune fânu şi să-l bage în şură. Şi să-i spuie lu Poştăriţa ce-am păţit, ca să-mi ţâie pensia...Şi să vorghească cineva cu ciurdaru să puie la taur un lanţ de picior să să ferească lumea când îl vede şi..."  n-am mai auzit că au închis uşa şi au demarat în trombă spre spital! La bătrânii noştri rânduiala îi rânduială şi trebe făcută că altfel nu pot nici muri liniştiţi! Majoritatea au hainele "de moarte" pregătite într-o faţă de pernă în camera dinainte şi lăsate indicaţii clare despre cum trebuie gătită casa la priveghi, când le calcă pragul "atâta lume"... Pe nici unul nu-l uimeşte sfârşitul - astăzi am înţeles foarte clar acest lucru. Atâta doar, că, uneori, nu apucă să puie rânduială în toate! E singura lor dramă...

UPDATE: mai târziu, în aceeaşi seară, taurul a omorât un bărbat tânăr şi a băgat în comă alţi doi... încă un semn clar că trebuie să conştientizăm că sfârşitul nu ne lasă niciodată să ne mai întoarcem înapoi, să putem face rânduială şi să măturăm, ca să lăsăm curăţenie în urma noastră (poveste adevărată din Mândra, 21 mai 2011 - pe la ora la care pancarte publicitare anunţau pe tot mapamondul: sfârşitul lumii)

Un gand al Sfantului Nicolae Velimirovici despre hrana noastra de fiecare zi.

El  (Hristos) ar trebui sa fie hrana noastra de fiecare zi. Privindu-ne toata hrana prin Hristos, ea nu ne va mai parea o prada din natura, ci mai degraba jertfa naturii pentru noi, amintindu-ne de jertfa lui Hristos si prin aceasta, de propria noastra chemare la jertfa.

- gand cules de Dan Fagaraseanu
Related Posts with Thumbnails