Sfintii Marturisitori Ardeleni, aparatorii ortodoxiei in fata agesiunii catolice

Pomenirea Cuviosului marturisitor Visarion.
 
Cuviosul parintele nostru Visarion, s-a nascut în Bosnia, din parinti crestini ortodocsi, Maxim si Maria, în anul mântuirii 1714, si a primit din Sfântul Botez numele de Nicolae. Tânar, calatorind pe la multe locasuri de închinare, a poposit adesea la Locurile Sfinte. Acolo, la mânastirea Sfântul Sava, de lânga Ierusalim, a îmbracat schima monahiceasca, pe când avea 18 ani, primind numele de Visarion. Dupa un timp, a venit în Slovenia si s-a asezat la mânastirea Pacra, unde pentru râvna sa catre cele sfinte, s-a învrednicit de darul preotiei.
La trei ani dupa hirotonirea sa întru preot, cuviosul Visarion a mers din nou la Locurile Sfinte, ca sa-si întareasca si mai mult sufletul în dreapta credinta a Bisericii Rasaritului. La putina vreme dupa întoarcerea sa din aceasta calatorie, a venit în Tara Ardealului, unde papistasii cautau prin silnicie sa smulga credinta dreptmaritoare din sufletele românilor ortodocsi.
Nu glasul omenesc l-a chemat în Ardeal, ci însusi Ziditorul tuturor, ca sa mântuiasca din pierzare pe românii drept-credinciosi. Pe unde trecea, el aprindea în sufletele credinciosilor râvna pentru credinta cea adevarata. Traia o viata de aspra înfrânare, hranindu-se numai cu mâncare slaba de legume. Pentru chipul mult îmbunatatit al vietii sale, drept-credinciosii români nu numai ca-l ascultau si urmau povetele lui, dar cuprinsi de o mare însufletire duhovniceasca, îi sarutau mâinile si picioarele cele sfinte.
În drum spre Sibiu a fost prins de stapânirea catolica si târât la judecata. În fata celor care-l judecau, el a stat drept si fara frica, marturisind ca dreapta credinta a Bisericii Rasaritului este singura adevarata si mântuitoare. Pentru aceea, el nu va înceta sa arate unitilor ratacirea lor si sa-i îndemne sa se lase de ea. Pentru aceasta marturisire a dreptei credinte, cuviosul Visarion a fost aruncat în fioroasa temnita din Kufstein, în creierul muntilor tirolezi, unde dupa suferinte grele departe de lume, dar aproape de Cel care împarte cununile vietii celor vrednici, s-a mutat catre Domnul.

Tot în aceasta zi se face pomenirea Cuviosului marturisitor Sofronie.

Cuviosul Sofronie se tragea din familia Popovici de la Cioara Sebesului. La botez i s-a dat numele de Stan, iar în calugarie numele de Sofronie. A sihastrit multa vreme în Tara Româneasca, iar în anul 1756 s-a întors la Cioara. unde râvna sa pustniceasca l-a mânat sa-si faca un mic schit în mijlocul codrului si sa tina acolo câtiva tineri la învatatura. Dar diavolul, care pururea cauta sa strice cele bune, l-a izgonit prin oameni rai din schitul sau, si l-a silit sa plece în straine locuri.
Dupa ce strabatu o mare parte din tinutul Sebesului si al Albei, îndemnând, cu multa râvna duhovniceasca, pe credinciosi sa nu se departeze de credinta dreptmaritoare, a suferit grea prigoana din partea papistasilor, care l-au aruncat în temnita grea din Bobâlna. Dar Domnul, care a scapat pe Petru din lanturi, l-a slobozit si pe cuviosul Sau Sofronie. Doua luni a stat cuviosul în tinutul Zarandului si apoi s-a îndreptat spre Muntii Apuseni, ca sa faca din crestele lor cetate nebiruita dreptei credinte.
Neputându-l abate de la calea cea dreapta, papistasii l-au prins din nou si l-au aruncat în temnita din Abrud. Dar Dumnezeul puterilor l-a izbavit iarasi din temnita. De acum, credinciosii n-au mai vrut sa-l paraseasca, ci, ca pe Domnul Hristos odinioara, îl însoteau pururea câte 12 barbati tematori de Dumnezeu, ca niste apostoli înflacarati.
În ziua a patrusprezecea a lunii februarie din anul 1761, cuviosul Sofronie a tinut "Marele sobor" din cetatea Balgradului (Alba Iulia). Cu cuvinte lipsite de mestesug, dar pline de dulce mângâiere, a cerut, la acel sobor, cuviosul Sofronie, în numele poporului român, vladica pe seama drept-credinciosilor din Ardeal. Bunul Dumnezeu i-a ascultat glasul si a înmuiat inima stapânitorilor care au îngaduit ca românii sa aiba vladica dupa rânduiala Bisericii Ortodoxe de Rasarit. Iar atunci când, cu voia lui Dumnezeu, a fost rânduit ca episcop ortodox al Ardealului Dionisie Novacovici, cuviosul Sofronie, socotindu-si împlinit lucrul sau, a plecat la sfânta mânastire a Argesului, unde s-a savârsit în pace, mutându-se în locasurile ceresti.

Pomenirea Sfântului Mucenic Oprea.

Acest marturisitor al dreptei credinte s-a nascut în Salistea Sibiului, pe vremea împaratesei Maria Tereza (1740-1780). Era plugar, si împreuna cu sotia si copiii lui, ducea o viata de buna cucernicie si placuta lui Dumnezeu.
Pe vremea aceea, semeata împarateasa multa silnicie facea credinciosilor de sub stapânirea ei, ca sa-i rupa de la Legea Rasaritului si sa-i plece unirii cu Roma. Le rapea bisericile, pe preoti îi izgonea, pe cei care nu se clatinau de la dreapta credinta si nu se plecau Romei, îi lovea cu biruri si poveri si umplea temnitele cu ei.
În amaraciunea lor, românii se rugau fierbinte lui Dumnezeu sa nu-i lase sa piara cu totul. Si Dumnezeu si-a plecat urechea cu mila si a ridicat pe Oprea din Saliste, barbat drept si inimos, sa le fie aparator în cumplita lor primejdie.
Si evlaviosul Oprea porni cu încredere la lupta pentru apararea dreptei credinte. Mai întâi îsi întari sufletul cu post si rugaciune, cu binecuvântarile preotilor izgoniti de la sfintele lor altare si cu bunele povete de la batrânii întelepti. Apoi cauta, prin muntii si vaile salistene, gloatele drept-credinciosilor, pretutindeni îmbarbatând pe cei ce patimeau, mângâind pe cei ce suspinau, si sprijinind pe cei ce se clatinau.
Când se înfatisa înaintea capeteniei de la cârma tarii si-i ceru oprirea prigoanelor si sloboda marturisire a dreptei credinte, capetenia îl mustra ca pe un razvratit si-l ameninta cu temnita si moartea, daca nu se pleaca unirii cu Roma.
Vazând aceasta neomenie, în toamna anului 1748, evlaviosul Oprea merse la Viena sa se plânga împaratesei si sa-i ceara libertate pentru Legea Rasaritului, aratând ca unirea cu Roma s-a facut atât de ascuns, încât nici preotii n-au stiut ce este. Împarateasa, cu viclenie i-a spus ca i-a ascultat plângerea, dar în ascuns a dat porunca pentru si mai mari prigoane, iar Oprea sa fie întemnitat de îndata ce va sosi în Ardeal. Prin vrerea lui Dumnezeu, aflând de aceasta ticalosie, evlaviosul Oprea a ramas în Banat ca cioban la oi. Dar, dupa putin timp, înainte de Sfintele Pasti din anul 1752, evlaviosul Oprea nemaiputând rabda suferintele drept-credinciosilor, merse iarasi la Viena si ceru împaratesei oprirea prigoanelor si încheia jalba: "sau vladica de legea noastra, sau drum slobod sa plecam din tara". Împarateasa porunci ca fericitul Oprea sa fie prins si osândit la temnita pe viata în cetatea Kufstein din Tirol. Pe fericitul Oprea l-a asteptat vreme îndelungata sotia sa Stana, stând la usa bisericii, îmbrobodita în negru, plângând si cerând mila ca sa-si poata creste copiii. Dar el n-a mai venit, împodobindu-se în temnita cu cununa nepieritoare a sfintilor mucenici.

RUGACIUNE CATRE SFINTII IERARHI
IOREST SI SAVA AI ARDEALULUI
SI SFINTII MARTURISITORI
VISARION, SOFRONIE SI OPREA
CE S-A ROSTIT LA SLUJBA CANONIZARII 

Cu inima smerita si cu grai de lauda cutezam a preamari astazi pe Hristos, Cel ce v-a aratat pe voi, preafericiti marturisitori ai dreptei credinte, slava Bisericii noastre! Si început cinstirii voastre de obste fâcând, ne plecam genunchii cu umilinta si negraita dragoste si rugaciune înaltam voua, celor ce ati pus mai presus de toate cele vremelmce, credinta cea dreptmaritoare; caci voi, o, bunilor ierarhi ai Ardealului, Iorest si Sava, traitori ai smereniei calugaresti si partasi ai darurilor ceresti, ati îndurat chinuri de moarte pentru apararea Legii noastre stramosesti si a poporului dreptcredincios; iar tu, cuvioase Visarioane, prealuminate, te-ai coborât ca un arhanghel cu glas de trâmbita dumnezeiasca în mijlocul credinciosilor, întarindu-i în dreapta credinta si viata ta ti-ai dat pentru Hristos; si turma cea dreptcredincioasa din Ardeal pe caile mântuirii si îndrumând Biserica lui Hristos la biruinta; iar tu, Oprea, cel prea osârduitor, iubind mai mult Legea neschimbata a lui Hristos decât pe ai tai si decât însasi viata ta, sufletul ti-ai pus pentru dreapta credinta.
De aceea, voi toti care ati odraslit din coapsele Bisericii dreptslavitoare din Ardeal si care acum va bucurati de slava mucenicilor si a marturisitorilor lui Hristos, primiti rugaciunea noastra si mijlociti pentru noi înaintea Bunului si Milostivului Dumnezeu, Celui în Treime preamarit. Ocrotiti, cu rugaciunile voastre, turma cea dreptslavitoare, care va cinsteste ca pe niste stâlpi neclintiti ai dreptei credinte. Rugati-va Domnului ca sa întareasca dragostea si unitatea de credinta dintre frati, sa reverse harul pacii în inima tuturor, sa fereasca turma dreptcredinciosilor de toata reaua întâmplare, ca într-un glas si într-un suflet sa preamarim pe Cel ce este Datatorul tuturor darurilor si Mântuitorul nostru. Priveghiati si va rugati pentru noi, ca izbaviti fiind, prin mijlocirile voastre, de cursele celui rau, sa ducem lupta cea buna a mântuirii, în toate clipele vietii noastre si sa fim neclatinati întru dreapta credinta a mosilor si stramosilor nostri.
Bucurându-va de dumnezeiasca marire întru care v-ati înaltat si rugându-ne voua ca sa fiti mijlocitori înaintea tronului Celui de sus, preamarim pentru toate pe Tatal, pe Fiul si pe Sfântul Duh, zicând: Slava Tie Dumnezeule, Cel mare si minunat întru sfintii Tai. Amin!

Pomenirea Sfintilor preoti Marturisitori Moise Macinic din Sibiel si Ioan din Gales.

Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, din rândul preotilor si al credinciosilor ortodocsi români din Transilvania s-au ridicat numerosi aparatori ai dreptei credinte în fata încercarilor autoritatilor habsburgice de a-i înstraina de "Legea stramoseasca".
Între ei s-au numarat si preotii Moise Macinic din Sibiel si Ioan din Gales, sate care tineau pe atunci de "scaunul" Saliste. Primul dintre ei a fost hirotonit la Bucuresti de Mitropolitul Neofit al Tarii Românesti, prin anul 1746. Ridicându-se împotriva uniatiei, a fost prins si întemnitat la Sibiu, unde a patimit timp de 17 luni. A fost eliberat din închisoare cu conditia de a nu mai savârsi cele ale preotiei, si a trai si a munci ca un simplu taran. În 1752 a fost delegat, alaturi de credinciosul Oprea Nicolae din Saliste, sa plece la Viena, pentru a prezenta împaratesei Maria Tereza plângerea credinciosilor din partile de sud ale Transilvaniei (Fagaras, Sibiu, Sebes si Orastie), prin care cereau drepturi pe seama Bisericii Ortodoxe. Au fost primiti de împarateasa, dar în loc sa li se dea un raspuns la plângerile lor, au fost aruncati în fioroasa închisoare Kufstein, din Muntii Tirolului.
În anii care au urmat, reprezentantii clerului si ai credinciosilor din Transilvania au cerut în mai multe rânduri autoritatilor habsburgice sa elibereze pe cei doi captivi. La 24 iulie 1784, Stana, sotia lui Oprea, ruga pe împaratul Iosif al II-lea sa-l elibereze dupa o robie de 32 de ani. Conducerea închisorii raporta ca nu se mai stie nimic despre el. Înseamna ca amândoi si-au sfârsit zilele în temnita de la Kufstein, jertfindu-si viata pentru credinta ortodoxa, câstigând însa cununile muceniciei.
Preotul Ioan din Gales a fost hirotonit la Bucuresti sau la Râmnic, în lipsa unui episcop ortodox în Transilvania. S-a numarat printre cei mai îndrazneti aparatori ai credintei ortodoxe, în fata oricaror încercari ale autoritatilor habsburgice de a impune o alta credinta. În anul 1756 a fost arestat si dus în lanturi la Sibiu. Împarateasa Maria Tereza a dat ordin sa fie dus în închisoarea cetatii Deva, urmând sa fie retinut acolo pâna la moarte. Dar spre sfârsitul anului urmator, a fost dus sub aspra paza militara la închisoarea de la Graz, în Austria. Un cronicar brasovean - Radu Duma - scria ca în anul 1776 câtiva negustori din Brasov l-au cercetat în închisoare, marturisindu-le ca mai bine va muri acolo, decât sa-si lase credinta stramoseasca".
Mai târziu a fost mutat în închisoarea de la Kufstein, unde îsi sfârsisera viata si alti marturisitori si mucenici ai Ortodoxiei transilvane. În 1780 un alt întemnitat de aici, sârbul Ghenadie Vasici, a reusit sa trimita o scrisoare tarinei Ecaterina a II-a si Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, prin care ruga sa se intervina pentru eliberarea lui. Între altele, scria: Aici în fortareata este si un preot român din Transilvania, cu numele Ioan, care patimeste în robie de 24 de ani pentru credinta ortodoxa". Acesta era preotul Ioan din Gales, cel întemnitat în 1756, deci cu 24 de ani în urma.
Pentru marturia lor ortodoxa si moartea lor martirica, Sfintii Preoti Martiri Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel, sunt cinstiti ca sfinti de catre obstea credinciosilor de pretutindeni si mai cu seama de cei din Transilvania, din mijlocul carora s-au ridicat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

http://www.calendar-ortodox.ro

Mitropolitul Bartolomeu Anania: Adevarul lui Hristos se numeste Ortodoxia!

Care este mostenirea pe care ne-o lasa ei (Sfintii Marturisitori Ardeleni n.n.) noua? Sa ne pastram credinta parintilor si stramosilor nostri, fara sa dispretuim celelalte credinte… Noi ne-am adunat de curand, noi, ierarhii din Sinodul Mitropolitan al Transilvaniei si am dezbatut si aceasta problema: ce se intampla cu ecumenismul? Multi cred ca ecumenismul inseamna pur si simplu sa ridici mainile si sa te predai! Ca este tot un Dumnezeu pentru toti, ca adevarul este partial, ca fiecare biserica are o parte din adevar, dar nici una nu are adevarul intreg…

Nu, dragii mei! Noi, ortodocsii, fara sa ii dispretuim si cu atat mai putin sa ii persecutam pe ceilalti, posedam adevarul intreg! Ne mantuim in Adevarul Iisus Hristos, pentru o ratiune foarte simpla. Ati rostit si astazi Crezul in Biserica. Retineti va rog: Crezul pe care l-ati rostit voi la aceasta biserica impreuna cu noi este cel pe care Sfintii Parinti ai Bisericii l-au formulat in primele doua sinoade ecumenice. Fara nici un adaos si fara nicio stirbire! Toate celelalte biserici au adaugat ceva sau au stirbit ceva. Noi l-am pastrat intreg! Conservatori? Daca vreti, conservatori! Fundamentalisti? Bine, daca vreti, fundamentalisti! Pai Iisus Hristos a fost primul fundamentalist. Cel ce va crede si se va boteza, se va mantui, iar cel ce nu va crede, se va osandi. Scurt pe doi! Nu incape discutie! Si noi la fel. Nu avem certitudinea ca cei de alte confesiuni se mantuiesc. Dar noi o avem pe a noastra si ne este de ajuns. Ca suntem in Biserica cea Adevarata, ca suntem in interiorul Adevarului lui Hristos, ca dragostea dintre frati nu este completa si adevarata decat in interiorul Adevarului! Iar Adevarul Cine este? Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Mergem pe Calea Adevarului, traim intru Adevar si asteptam Viata vesnica, tot in interiorul acestui Adevar.

Indemnul martirilor pe care ii sarbatorim astazi este acela de a ne pastra credinta noastra. Stiti din ce porneste admiratia mea personala cel putin pentru Atanasie Todoran, dar si pentru oricare [martir]? Eu cand ma uit la un altul care este de alta religie, care nu este crestina, ma intreb daca el in credinta lui religioasa este si de buna -credinta. Daca crede cu adevarat in credinta lui, chiar daca nu este a mea, si daca va fi gata sa moara pentru ea. Noi, in Transilvania, avem modele de urmat in cei care au fost gata sa moara pentru credinta ortodoxa si intru credinta ortodoxa. S-au mantuit, se roaga acolo pentru noi, si ne rugam si noi ca ei sa mijloceasca pentru noi si aceasta ne da si garantia ca si noi ne vom mantui daca vom ramane pana la sfarsit si fara de clintire in Adevarul lui Hristos care se numeste Ortodoxia, Amin!”

Sursa: parroquiaortodoxadealicante.blogspot.com, via Pelerin Ortodox

"Ispravile" NATO in Libia. Gaddafi e mort. Cadavrul dictatorului se afla la morga

Potrivit unor surse din cadrul CNT, Muammar Gaddafi a murit în ambulanţă, în drum spre spitalul din Misrata. Cadavrul liderului libian este în acest moment la morga spitalului din Misrata. Muammar Gaddafi a murit în urma rănilor suferite în operaţiunea care a condus la capturarea sa, informează surse citate de Al Jazeera. Informaţiile privind moartea fostului dictator libian nu au fost confirmate din surse oficiale. Statele Unite ale Americii vor să-l vadă pe fostul dictator libian Muammar Gaddafi ucis sau capturat, a declarat marţi secretarul de Stat american Hillary Clinton la Tripoli.
Muammar Gaddafi era grav rănit la picioare şi respira cu dificultate în momentul capturării, în oraşul Sirt, anunţau surse libiene citate de ziarul italian Corriere della Sera. Potrivit altor surse citate de presa italiană, liderul libian avea şi răni la craniu.
NATO a anunţat că avioanele Alianţei au atacat joi o coloană de vehicule pro-Kadhafi în apropierea oraşului Sirt.
"Aceste vehicule dotate cu arme efectuau operaţiuni militare şi reprezentau o ameninţare clară la adresa civililor", a explicat colonelul NATO Roland Lavoie.
Fostul lider libian a fost capturat la Sirt, a anunţat un comandant al trupelor Consiliului Naţional de Tranziţie, informaţia fiind transmisă de presa de la Tripoli.
Televiziunea Libia Liberă a afirmat că Muammar Gaddafi a fost arestat în acelaşi timp cu fiul său, Moutassim, şi cu Mansour Daou (şeful serviciilor de securitate internă) şi Abdallah Senoussi" (şeful serviciilor de informaţii libiene).
Anunţul privind arestările a fost făcut la scurt timp după ce autorităţile de tranziţie libiene au afirmat că sunt pe punctul de a prelua controlul complet asupra oraşului Sirt.
Purtătorul de cuvânt al Consiliului Naţional de Tranziţie, Abdel Hafiz Ghoga, a comunicat că Muammar Gaddafi a murit în confruntările armate care au avut loc joi în oraşul Sirt.
"Putem anunţa că Muammar Gaddafi a fost ucis de forţele revoluţionare", a precizat Ghoga. "Este un moment istoric, este sfârşitul tiraniei şi dictaturii. Gaddafi s-a întâlnit cu propriul destin", a mai spus Ghoga.
Premierul interimar al Libiei, Mahmoud Jibril, sustine ca fostul dictator a fost impuscat de trupele CNT in timp ce incerca sa fuga, negand ca fostul lider libian ar fi fost victima unui raid al NATO, informeaza CNN.
Ipoteza a fost confirmata si de ministrul libian al Informatiilor, Mahmoud Shammam. "Fortele revolutionare au atacat cladirea in care se ascundea Gaddafi. A fost impuscat in timp ce incerca sa fuga", a explicat Shammam.

Anterior, surse libiene afirmau ca Muammar ar fi fost ucis intr-un raid aerian al NATO care a vizase o coloana de vehicule in Sirt.
Corpul neinsufletit al lui Muammar Gaddafi este la morga din Misrata, anunta premierul interimar al Libiei, Mahmoud Jibril, citat de CNN.
"Am asteptat mult timp acest moment", a declarat Jibril in cursul unei conferinte de presa organizate la Tripoli.
Mii de persoane au iesit pe strazile din Tripoli pentru a celebra vestea mortii fostului dictator care a condus Libia 42 de ani.
Lumea s-a adunat in mai multe zone din capitala libiana, tragand focuri de arma in aer si claxonand de bucurie, dupa anuntul decesului fostului lider libian.
Nici o sursă independentă nu a confirmat moartea dictatorului libian, dar pe Internet circulă deja fotografii cu Muammar Gaddafi ucis.

Statele Unite ale Americii vor să-l vadă pe fostul dictator libian Muammar Gaddafi ucis sau capturat, a declarat marţi secretarul de Stat american Hillary Clinton la Tripoli, apelând la un limbaj mai intransigent decât de obicei în legătură cu acest subiect, scrie nota agen]ia Associated Press, preluat` de Agerpres.

Hillary Clinton a efectuat o vizită-surpriză în capitala libiană, iar cuvintele referitoare la posibilitatea uciderii fostului lider libian au fost rostite în faţa unei adunări de studenţi şi alte categorii de tineri din capitala libiană. Până atunci, SUA evitaseră în general să sugereze că Gaddafi ar trebui ucis, notează agenţia americană. La declanşarea intervenţiei militare din Libia, cu participarea NATO, s-a afirmat, de altfel, că scopul ei nu este uciderea liderului libian, ci încetarea opresiunii impuse de regimul acestuia.
Tot marţi, Hillary Clinton a declarat că SUA sunt mândre că au fost alături de libieni în lupta lor pentru libertate şi vor continua să o facă dacă ei vor continua acest drum, respectându-le suveranitatea şi onorându-le prietenia. Vizita doamnei Clinton a fost prima a unui responsabil american de asemenea rang din 2008.
Muammar Abu Meniar el-Gaddafi s-a născut în deşerul nord-african, în Libia, la sud de Sirte, în 1942. Data exactă a naşterii e subiect de controversă: după  unele surse, s-a născut pe 1 iunie, după altele, într-una dintre zilele lunii septembrie.
Fiul unui beduit sărac şi nomad, Gaddafi a trăit cu familia în cort până la vârsta de 9 ani, când a fost trimis la şcoală. Pe când era elev, Gaddafi a fost ispirat de discursul preşedintelui egiptean Gamal Abdul Nasser şi a devenit un militant naţionalist arab. Încă din gimnaziu, Gaddafi şi-a organizat colegii în grupuri revoluţionare şi a continuat acest lucru la Universitatea din Tripoli, pe care a absolvit-o în 1963.
După facultate, Gaddafi s-a înscris în Academia Militară Libiană, unde a găsit mulţi simpatizanţi ai naţionalismului anti-occidental. La 23 de ani s-a înrolat în armata libiană, iar la 27 de ani punea la punct o minuţioasă lovitură de stat şi îl înlătura de la putere pe regele Idris, pe care îl considera o slugă a Europei Occidentale.
În 1969, la doar 27 de ani, căpitanul Muammar Gaddafi prelua puterea în Libia, în fruntea unui grup de militari. Lovitura de stat s-a petrecut fără vărsare de sânge, în timp ce regele Idris se afla la tratament în Grecia. Ridicat la gradul de colonel, Gaddafi a captat imediat atenţia şi uneori a atras chiar simpatia liderilor străini.

Sursa: Agentia.org

Cuviosul Seraphim Rose despre lumea moderna si "crestinii de pe urma"

Cuviosul Seraphim Rose: „lumea moderna este unica doar prin  dimensiunea fara precedent la care a ajuns amagirea satanica si prin apropierea de domnia lui Antihrist pe care o pregateste".

Cat despre „crestinii de pe urma" traitori in lumea moderna, lor „le ramane sa marturiseasca inaintea lumii Adevarul lor, chiar cu pretul martiriului pe care lumea va trebui sa-l ceara de la ei, punandu-si nadejdea in Imparatia care nu este din lumea aceasta, Imparatie a carei slava deplina nu poate fi nici macar banuita de oamenii traitori in lume, Imparatie ce nu va avea sfarsit".

Cuviosul Seraphim Rose: Viata din zilele noastre este anormala.

Oricine priveste viata contemporana din perspectiva vietii normale pe care o duceau oamenii in vremurile de mai inainte – sa zicem Rusia, sau America, sau orice alta tara din Apusul Europei din secolul al XIX-lea nu poate sa nu-si dea seama de cât de anormala a devenit viata de acum. Intregul concept de autoritate si ascultare, de decenta si politete, de comportament public si particular – toate s-au schimbat radical, au fost rasturnate cu exceptia câtorva comunitati – de opinii crestine de un anumit tip – care incearca sa pastreze asa numita conceptie de viata – de moda veche.

Viata de azi poate fi caracterizata drept autonoma si rasfatata. Inca din frageda vârsta copilul de azi este tratat, ca regula generala, ca o mica zeitate in familie: capriciile ii sunt alimentate, dorintele indeplinite; este inconjurat de jucarii, distractii, confort; nu este pregatit si educat dupa principiile stricte ale comportamentului crestin, ci este lasat sa se dezvolte pe orice cale ar vrea el sa o apuce. In general este de ajuns sa spuna Vreau! sau Nu vreau sa fac! pentru ca indulgentii parinti sa se incline in fata lui si sa-l lase sa faca ce doreste. Probabil aceste lucruri nu se intâmpla intotdeauna in fiecare familie, dar se intâmpla destul de des pentru a fi considerata regula de comportament in cresterea copiilor si chiar si cei mai bine intentionati parinti nu scapa in intregime de sub influenta ei. Chiar daca parintii incearca sa-l creasca pe copil intr-un mod strict, vecinii incearca sa faca altceva. Parintii trebuie sa ia in consideratie si aceste lucruri când isi educa copilul.

Când un astfel de copil ajunge adult, el, in mod firesc, se inconjoara cu aceleasi tipuri de lucruri cu care era obisnuit in copilarie: confort, distractii si jucarii pentru adulti. Viata devine astfel o goana dupa distractie. Acest cuvânt nu se afla in nici un vocabular. In Rusia secolului xix sau in orice alta tara serioasa civilizata, unde nimeni nu ar fi deslusit intelesul acestui cuvânt.

Viata aceasta, care este o fuga constanta dupa distractii si este lipsita de orice inteles serios, l-ar face pe un vizitator dintr-o tara de secol XIX, care s-ar uita la programele noastre cele mai populare de televiziune, care ar vedea parcurile de distractii, reclamele, filmele, muzica, sa creada ca a nimerit intr-o tara a imbecililor care au pierdut orice contact cu realitatea. De obicei, nu luam aceasta perspectiva in consideratie, pentru ca traim in aceasta societate si o luam de buna.

Câtiva analisti ai vietii contemporane au numit tineretul de azi cu sintagma de generatia eu, iar vremurile noastre epoca narcisismului, caracterizate printr-o slujire si fascinatie a sinelui care impiedica o dezvoltare normala a fiintei umane. Altii vorbesc de universul de plastic sau de lumea fanteziei in care multi oameni traiesc acum, neputând sa infrunte sau sa inteleaga realitatea lumii inconjuratoare sau a propriilor probleme.

Declaraţie Vladimir Alexandrescu, director de comunicare la Institutul Naţional de Statistică: Nu va fi nimeni amendat dacă nu merge la comisia locală de recensământ şi nici dacă nu e găsit acasă de recenzor.

În cazul în care nu sunteţi de găsit în perioada 20-31 octombrie, nu veţi primi amendă. Vecinii şi preotul nu au voie să ofere recenzorului decât informaţii de bază.Astăzi începe Recensământul 2011 şi multă lume are încă dubii în privinţa colectării de date. Unii se tem că informaţiile lor personale vor fi folosite în alte scopuri decât cele statistice, alţii cred că vor fi amendaţi dacă recenzorul nu-i găseşte acasă.

Vladimir Alexandrescu, director de comunicare la Institutul Naţional de Statistică, răspunde la zece întrebări esenţiale despre Recensământ 2011.
1. Voi fi amendat dacă nu mă găseşte recenzorul acasă?
"Cei care nu sunt în localitate în perioada recensământului, vor fi recenzaţi în locul în care se află, inclusiv dacă stau la hoteluri ori pensiuni. Dacă nu îi găseşte recenzorul acolo, se pot prezenta la comisia locală de recensământ, din cadrul fiecărei primării", spune Alexandrescu.

El precizează că nu va fi nimeni amendat dacă nu merge la comisia respectivă şi nici dacă nu e găsit acasă de recenzor.

2. Ce mi se poate întâmpla dacă nu deschid uşa recenzorului?În cazul în care refuzaţi să participaţi la recensământ, dar nu îi comunicaţi acest lucru în mod expres recenzorului, nu vi se va întâmpla nimic. Dacă, însă, îi închideţi acestuia uşa în nas sau îi distrugeţi formularele, veţi fi amendat.

Răspunsuri posibile pentru persoanele nereligioase la Recensământ 2011

3. Nu sunt o persoană religioasă. Ce pot răspunde?
Reprezentantul Institutului Naţional de Statistică precizează că răspunsurile privind religia, etnia, limba maternă şi eventualele dizabilităţi sunt opţionale. O persoană care nu se consideră religiosă poate spune că este "atee", "fără religie", ori, pur şi simplu, poate refuza să răspundă.

4. "Nu vreau ca preotul sau vecinii să dea datele mele personale. Cum pot împiedica acest lucru?"
"De la vecini, administrator, preot, învăţător etc, se pot prelua doar date minimale. De exemplu, ei pot să spună că în casa cu numărul X locuieşte familia Popescu, alcătuită din patru membri. Administratorul mai poate preciza şi câte camere are locuinţa respectivă. Orice altă informaţie nu va fi consemnată de recenzor, deci în absenţa dumneavoastră străinii nu pot da informaţii despre studiile pe care le aveţi, religie, date despre gospodărie, etc", precizează Vladimir Alexandrescu.

Datele personale pot fi notate de recenzor doar dacă sunt oferite de unul dintre membrii familiei. Singura ocazie de a actualiza registrele oficiale

5. De ce trebuie să dau CNP-ul?
Această informaţie este necesară pentru a se evita dubla înregistrare a unei persoane.

Pe de altă parte, în registrele oficiale numărul CNP-urilor active este mai mare decât populaţia efectivă a României. "Aşa se face că la vot apar pe liste şi persoane decedate în urmă cu 15 ani, care nu au fost şterse de la Evidenţa Populaţiei. Este singura ocazie de a pune ordine în aceste registre", spune Alexandrescu.

6. Refuz să răspund la anumite întrebări, altele decât cele cu răspuns opţional. Ce mi se poate întâmpla?
Nu puteţi fi amendat în cazul în care refuzaţi să răspundeţi la anumite întrebări. "Este important ca oamenii să înţeleagă că datele acestea sunt foarte importante pentru întreaga societate. Nu sunt întrebări întâmplătoare", arată Vladimir Alexandrescu.

El explică, spre exemplu, de ce sunt importante informaţiile despre clădiri. "Nu ne interesează dacă ele au fost construite cu sau fără autorizaţie, ci vrem să ştim exact câte sunt. Când s-a făcut sectorizarea pentru recensământ, am constatat că există zeci de mii de clădiri care nu apar în documente. La fel, sunt multe străzi noi care nu apar în documentele primăriilor".

7. Mi-e teamă să las un străin în casă. Pot completa datele în altă parte?
Completarea chestionarelor se poate face la uşă, pe hol, în sediul administraţiei de bloc, în curte, etc. "Singurele condiţii sunt existenţa unei mese şi să nu plouă".

8. Ce se întâmplă dacă declar câinele capul gospodăriei?
"Dacă ştie să dea informaţii despre dumneavoastră, declaraţi-l", glumeşte reprezentantul INS. El precizează că răspunsurile aberante nu pot fi notate, şi că este important ca toate declaraţiile să fie oneste.

"Capul gospodăriei trebuie să fie o persoană adultă, prezentă la discuţie şi capabilă să ofere informaţii despre membrii familiei", explică Alexandrescu.

Adevărul nu se taxează

9. Mi-e teamă să spun adevărul. Dacă voi fi taxat ulterior?
Informaţiile oferite recenzorului nu se vor întoarce împotriva dumneavoastră. Reprezentanţii Institutului de Sta tistică şi cei ai poliţiei au spus, în repetate rânduri, că aceste informaţii sunt folosite exclusiv în scop statistic.

"Cine stă în palat nu trebuie să declare că stă în două camere de teama impozitelor, cine stă ilegal nu trebuie să se ascundă de recenzori", spune Alexandrescu, precizând că datele nu ajung la alte instituţii, şi vor fi ulterior disponibile doar în "agregate", adică totaluri care nu permit individualizări.

10. Vreau ca recenzorul să vină după ora 20.00. Se poate?
Teoretic, programul recenzorului se încheie la ora 20.00, însă, în cazul în care nu sunteţi disponibil decât după această oră, nu va fi o problemă. Comunicaţi- i recenzorului ora la care vă poate găsi.

1.500 de lei
este amenda minimă pe care o puteţi lua în cazul în care refuzaţi în mod direct să staţi de vorbă cu recenzorul. Nu primiţi însă nicio amendă dacă nu veţi fi găsit în perioada recensământului

Autor:  Cristina Olivia Moldovan 

EVZ.ro

Sfântul Ioan Gură de Aur: Nu mai e nici o deosebire între teatru şi sinagogă.

Dar iudeii de azi nu-i adună pe bătrâni, ci cete de oameni desfrânaţi, cârduri nesfârşite de femei pierdute; târăsc în sinagoga lor întreg teatrul şi pe cei ce joacă pe scenă. Nu mai e nici o deosebire între teatru şi sinagogă. Ştiu că unii au să osândească îndrăzneala cuvântului meu. Au să mă osândească pentru că am spus că nu-i nici o deosebire între teatru şi sinagogă. Dar cum am să osândesc îndrăzneala lor dacă nu socotesc sinagoga teatru! Dacă o spun de la mine, osândeşte-mă! Dar dacă spun cuvintele profetului, primeşte-mi hotărârea.

Ştiu că mulţi îi cinstesc pe iudei şi socot că vieţuirea lor de acum este plină de bună-cuviinţă. Acest lucru mă face să smulg din rădăcină o astfel de părere! Am spus că întru nimic nu-i mai bun teatrul decât sina­goga. Şi o voi dovedi cu spusele profetului. Doar nu sunt iudeii mai vrednici de credinţă decât profeţii! Ce spune dar Profetul? „ Faţă de desfrânată ţi s-a făcut faţa! Fără de ru­şine te-ai făcut tuturor!”. Iar casa în care stă desfrânata este casă de desfrâu. Dar, mai bine spus, sinagoga nu este numai casă de desfrâu şi teatru, ci şi peşteră de tâlhari, şi locuinţă de fiare sălbatice. „Peşteră de hienă a ajuns pentru Mine casa voastră”, spune Profetul. Casa lor n-a ajuns locuinţa unei fiare oarecare, ci locuinţa unei fiare necurate. Şi mai spune Profetul: „ Am lăsat casa Mea, am părăsit moş­tenirea Mea”. Iar când Dumnezeu părăseşte casa, ce nă­dejde de mântuire mai poate fi? Când Dumnezeu părăseşte casa, locul acela ajunge locuinţă drăcească. Dar, negreşit, mi se va spune că şi iudeii se închină lui Dumnezeu. Doamne fereşte! Să nu se spună una ca asta! nici un iudeu nu se închină lui Dumnezeu.

- Cine spune asta?

- Fiul lui Dumnezeu! „Dacă aţi şti pe Tatăl Meu, spune El, M-aţi şti şi pe Mine; dar nici pe Mine nu Mă ştiţi, nici pe Tatăl Meu nu-L ştiţi”. Ce mărturie mai vrednică de credinţă decât aceasta să-ţi aduc?

- fragment din C u v â n t u l I din “Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei”, Ed. IBMBOR – 2007