România vorbeşte! Răspuns la adesa unei infamii depre Tudor Gheorghe si tatal său, fostul deţinut politic Ilie Tudor

Jigodismul,lichelismul şi infamia sunt peste tot în societatea românească. Fie că vorbim de muncă, de politică, de administraţie sau viaţa de zi cu zi, aceste infecţii care distrug de ani buni România au devenit atât de pregnante, incat am ajuns să le luăm drept…”obisnuinţă”. Chiar la un concert Tudor Gheorghe.

Din păcate, această atitudine a noastră sau mai precis, lipsa ei, a permis apariţia unor adevăraţi monştri, niste personaje groteşti, certate cu bunul simt, legea şi cu spitalele de psihiatrie. Mai mult, aceste calamitaţi omeneşti nu numai că au apărut, dar au ajuns modele şi acum se găsesc să ne dea lecţii de civilizaţie, patriotism şi mai ales morală.

Astfel, cu stupoare am aflat că o doamnă de origine străină, a găsit de cuviinţă să-l înfiereze cu mânie proletară pe maestrul Tudor Gheorghe. Tudor Gheorghe, acest păstrător neobosit al tradiţiilor românesti, om de o cultură şi sensibilitate deosebită, a devenit tinta unui atac incalificabil al unei doamne rătăcite.Şi de ce? Pentru că tatăl maestrului, domnul Ilie Tudor, a fost legionar!

Folosind o limbă română cu mari carenţe de înţelegere şi cunoaştere a regulilor ei – poate din cauza gândului la legionari a pus virgula între subiect şi predicat – respectiva persoană s-a transformat într-un veritabil comisar al poporului de pe timpuri – credeam noi – demult apuse. A imputa unui om eventuale greşeli ale unor colegi de-ai lui, nu numai că încalcă orice principiu de bun simt, dar este o absurditate doar prin însăşi exprimarea acestei idei.

Ce-ar fi dacă poporul român ar considera vinovat fiecare cetăţean bulgar, pentru că o mulţime de oameni de această origine au făcut în trecut abuzuri la adresa noastră? Sau fiecare ungur? Cum ne-ar numi atunci cloaca de afacerişti numită pompos “comunitatea internaţională”?

Inocularea ideii de vină colectivă asupra unei generaţii, ţări sau clase sociale ne duce cu gândul perioada bolşevică, atunci când “burghejii” şi intelectualii erau urmăriţi pentru exterminare de către bolşevismul adus în România de Hannah Robinsonh, Erno Neulander, Boris Grünberg, Saul Bruckner şi alţi “comisari sovietici”.

Recunosc, am fost doborât. Nu mă mai surprind multe în ziua de azi, dar să aflu că un concert Tudor Gheorghe este intolerabil m-a băgat în reflecţie. Chiar nu se pot opri aceşti oameni? Chiar nu le ajunge groapa în care ne-au aruncat? Chiar atât să le fie frică de învierea noastră?

Mulţumesc celor de “Foaie Naţională” pentru că ne-au adus la cunoştinţă această bătaie de joc. Şi împotriva cui?

Ilie Tudor. Un om care petrecut 24 de ani din cei 88 ai vieţii în puşcăriile administrate de ciuma roşie. Şi nu a stat oricum, ci DEMN! Un om de o bunătate sufletească extraordinară, un om care şi-a iertat toţi călăii…Dacă nu mă credeţi, puteţi consulta youtube-ul, unde veţi găsi un documentar foarte bun despre Ilie Tudor din Podari.Să vă convingeţi singuri cine spune adevărul…

Inutil să mai specific că atât eu cât şi alţii, îl susţinem necondiţionat pe maestrul oltean, cât şi pe atât de încercatul, dar DEMNUL său părinte. Şi o vom face mereu, NECONDIŢIONAT.

Închei cu speranţa că momentul Învierii Neamului Românesc, al RE-trezirii noastre naţionale – care ştiu că zace în fiecare dintre voi, cei care citiţi acum – va coincide cu primele triluri dintr-un concert Tudor Gheorghe!

Maestre, suntem NEAM DE PIATRĂ!

Sursa: România vorbeşte

Acum 20 de ani, Doina si Ion Aldea Teodorovici au fost omorati pentru dragostea lor pentru Romania. Sa ascultam cantecul lor dedicat lui Eminescu

Sursa: Jos Comunismul!

Invatatoarea Cristina Anghel renunta la greva foamei, in urma unei discutii pe care a avut-o cu Episcopul Harghitei si Covasnei, PS Ioan Selejan

Învăţătoarea Cristina Anghel a declarat, sâmbătă, că va renunţa la greva foamei luni, când va împlini 70 de zile de protest, precizând că a luat această decizie în urma unei discuţii pe care a avut-o cu Episcopul Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Ioan.

Învăţătoarea din Caracal a precizat că Preasfinţitul Ioan nu i-a cerut în mod expres să renunţe la greva foamei, însă din discuţia cu acesta a înţeles că trebuie să se gândească la starea ei de sănătate.

"Nu mi-a cerut explicit să renunţ la această formă de protest, dar din vorbele dumnealui am înţeles că ar trebui să mă gândesc la starea sănătăţii mele. Acum vreau să mă refac, am nevoie de o perioadă de refacere, dar nu voi ezita niciodată să o iau de la capăt sau să recurg la alte mijloace pentru a îndepta lucrurile", a spus Cristina Anghel.

Simpozionul international de batjocorit martirii romani. Azi, invitatul lui Puric de la Moscova, Dominic Rubin, despre “martirologia” iudeo-crestina

Ascultati mai jos si cititi de aici prelegerea sustinuta la Bucuresti de profesorul Rubin de la Scoala de Inalte Studii… Economice de la Moscova:

O operatiune ciudata, de continuare perversa a procesului diabolic al reeducarii din temnitele bolsevice, s-a derulat pe 11 octombrie la Hotelul Hilton din centrul Bucurestiului. Intitulata pompos si de asemenea ciudat “Simpozionul international de martirologie”, manifestarea, organizata de… Trupa de teatru a lui Dan Puric (nu e o gluma) si de Fundatia Sf. Irina (ce-o zice Sfanta?!), a adus pe podiumul ridicat deasupra fostilor detinuti politici niste invitati, ati ghicit, la fel de ciudati…

De exemplu, organizatorii, domnii Dan Puric si Pavel Chirila (Dumnezeu sa-l ajute!), s-au gandit sa-l invite si pe un profesor-doctor, Dominic Rubin, venit la Bucuresti din acelasi loc de unde a pornit urgia anticrestina care a dus la martirizarea generatiei fostilor detinuti politici de la 1948 la 1964: Moscova. Ce il recomanda?, ca sa il citez pe profesorul de actorie al lui Dan Puric, Dem Radulescu. O carte: Sfanta Rusie, Sacrul Israel si apartenenta la o centrala de studii academice in probleme evreiesti si slavice, Academic Studies Press.

Dar asta nu e tot. Domnul Rubin, care a studiat istoria, ebraica si lingvistica la Londra si se recomanda “expert in filosofie, politica, religie si… istoria intelectuala“, este profesor la Moscow Higher School of Economics, o clona moscovita a London School of Economics, cu care se afla in parteneriat. Celebra LSE este locul unde George Soros a fost “straluminat” de futurologul Karl Popper si de unde azi miliardarul veros isi recruteaza viitorii “lideri ai lumii”, printre altele stipendiind si o catedra de “studii balcanice”, cam cu un milion de dolari pe an. Aceasta este insa un mizilic pe langa banii pe care i-a bagat speculantul financiar in programele Retelei Soros din Rusia (pana cand Putin i-a dat un sut in dos) si… (poate ati ghicit) inclusiv in Moscow Higher School of Economics, creata chiar de catre mogulul mondial: 1 miliard de euro.

Bun-bun, dar ce treaba are Soros sau Scoala de Inalte Studii Economice de la Moscova cu… Compania de teatru si martirologia? Pai cam aceeasi treaba pe care o au actorul Dan Puric si medicul Pavel Chirila cu… Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID) si Clubul de la Roma. Sau invers.

Dar, pana la urma nu asta conteaza; ci ce spune despre martirii romani expertul de la Moscova si Londra (ce coincidenta: doua orase atat de strans legate de revolutia bolsevica si “Manifestul” partidului comunist).

Dupa cum v-am spus, sus pe scena au stat actorii si invitatii de seama veniti din toate colturile lumii. Jos, in sala, fosti si actuali “prosti” gata sa moara pentru tara, martori vii ai martirajului colegilor lor de celule, de la Mircea Vulcanescu la Valeriu Gafencu. Printre acestia, sinceri luptatori anticomunisti de ieri si azi, prelati cu voie de la Patriarhie si preoti cu daruire sau foarte aprigi cu gura impotriva masoneriei alaturi de masoni si biete maici care nu mai vad invierea in icoane, profesori macinati de sfere prea inalte pentru a mai deslusi pe unde calca pe pamant, detinuti politici, unii deveniti navetisti ferventi in occident inca de pe vremea comunismului, capusati de sicofanti, tutari si bufoni intarziati, escroci si agenti ai neokominternului si serviciilor de informatii, ascunsi, dupa cum spunea batranul profesor Duiliu Sfintescu, sub atatea pseudonime de nu-si mai stiu nici ei numele. In ciuda sinceritatii sentimentelor unora dintre participanti, poate chiar a majoritatii lor, in ciuda prezentei in catalogul tiparit a tuturor alocutiunilor, inclusiv cea a domnului Rubin, in ciuda audierii prelegerii, in engleza sau, dupa caz, in romana, prin traducerea simultana facuta la casti, nici unul dintre bravii romani aflati de fata, unora carora le-au murit bunicii, tatii sau fratii si surorile in inchisori, nu s-a ridicat sa spuna un cuvintel despre procesul de reeducare la care asistau, ca niste aplaudaci la congresele PCR.

Acesta este inceputul sfarsitului sufletesc al barbatilor neamului romanesc, imi spune cu durere Parintele Justin Parvu, intr-o relatare video pe care o voi posta maine pe Roncea.ro. Pana atunci, haideti sa citim o recenzie la sange a Rubinului domnului Puric, pe care am primit-o de la o dreptcredinciosa cititoare a acestui blog. O femeie deci, nu vreunul dintre “adevaratii” “barbati in negru” prezenti la simpozionul de batjocorit martirii romani, carora nici crucile pe care si le fac in exces, de ochii lumii, nu-i mai pot scoate din vraja care-i poseda. Poate comentariul de mai jos va reusi, cu voia lui Dumnezeu!

Rezumat şi comentarii la cuvântarea

„Mucenicia: o perspectivă Iudeo-Creştină” – Dominic Rubin, Moscow

În general orice om care se botează se consideră întru ceea ce se botează, adică întru Hristos. Nu am auzit pe cineva să se numească greco-creştin sau ucraineano-creştin, pentru simplul fapt că ceea ce este mai mic este cuprins în ceea ce este mai mare. Biserica este Trupul lui Hristos-Dumnezeu pe când etnia sau naţionalitatea este simplu guvernată de un Înger, şi este necuviincios să pui numele îngerului înaintea Numelui lui Dumnezeu. În fapt, “iudeo-creştinismul” este o struţocămilă dogmatică: ori eşti încă în Vechiul şi nu ai cunoştinţă de Noul, ori eşti în Noul Testament care l-a împlinit pe Vechiul. Şi-şi, sau nici-nici, sau neti-neti, este un concept shi`it de inspiraţie mistică orientală, procedeu de plăsmuire a unui paradox care nu are a face cu Hristos ori l-am fi primit printre învăţăturile Lui. Auzind aşadar această formulare introductivă auditoriul ar fi trebuit să reacţioneze.

“Această conferinţă are loc în România şi este dedicată temei martiriului. Desigur, pomenirea celor care au suferit pentru credinţa lor ortodoxă sub regimul comunist trebuie să fie de căpătâi în cugetul nostru”. Aceasta este singura frază care se referă la martirii ortodocşi, din întreg parcursul textului. Poate a considerat că simpla menţionare este suficientă pentru întreaga suferinţă a vieţii lor pământeşti şi întreaga slavă a vieţii lor cereşti.