Mic manifest de bun simţ venit din Ţara Făgăraşului! Ofensiva valorilor maxime şi specifice

Mic manifest de bun simţ! Estetic şi civic...

foto: Cristina Nichitus

" ... în starea de lucruri de astăzi, singura ofensivă ieftină şi eficace împotriva insultelor legate automat de numele neamului nostru – ar fi ofensiva valorilor maxime şi specifice..." 
( Mircea Eliade)

 „Să facem dom-le ceva, că-i mai mare ruşinea: am ajuns de ne aruncăm tradiţiile pe foc cu mâna noastră, ca să băgăm în casă dinăinte numa chinezării de două parale? Oamenii ăştia de ţin hăţurile, parcă ar hi unguri cu toţii, nu alta...(asta-i o vorbă prin Ardeal, referitoare la cei care nu înţeleg mare lucru, habar n-au ce trebuie să facă, dar zâmbesc fals/politicos) Ne interzic să mai punem cânepă că-i drog, lâna de la oile noastre nu mai e la modă, mătasea de la viermii noştri, inul, pânza ţesută în război, toate sunt bătrâneşti, vechituri... Ne intoxică copchiii cu supraelasticele şi plasticele chinezeşti, cu lapte praf, cu  bomboanele şi sucurile de la prăvălie - care au gust de sintetic - şi îi învaţă să hie domni: adică puturoşi de alungă cânii de la umbră, ca să se bage ei.  Cu ce-i mai bună dantela la doamnele elea de apar prin reviste, de o rochie de-a lor costă cât maşina hai nouă a lu fiu-meu? Ia să apară şi dantelele şi iile noastre! Să vezi cum ar pleca toţi capul cu respect în faţa ţesăturilor mamei Ana care le buchisea toată iarna cu pricepere, în linişte, după ce tămâia casa... Zic că lucrurile noastre de mână nu se mai cer, sunt demodate... păi mai ştie cineva de ele? Domnii ăia, Yves Sain Laurent  şi  Henri Matisse s-or fi făcut de râs prin lume când or găsit sursă de inspiraţie în La Blouse Romaine, nu? Fraţilor, hai să le povestim noi rumânilor eştia ai noştri sfătoşi , cât de pricepută îi buna Marta, leica Rora, mătuşa Silvie, nepoatele Victoriei, nora Mărioarei, băieţii Liviucăi... şi să le arătăm ce ştiu să facă. Să vezi cum o să caute "zdrănţelele" noastre dichisite şi o să le considere de mare preţ! Că-i mai mare ruşinea să n-ai tu în casă un ştergar românesc, o icoană, un covor, o ie, ori o bucată de tricolor - măcar de pus în chept. Hi să le facem, să li le dăm, să vedem: nu-i păcat să-şi ia numa ţigănii? Io nu crez că un om cu simţul frumosului, sau cum să zice, o să refuze ce facem noi. Restul... îşi merită soarta şi să trăiască fericiţi până la adânci bătrâneţi, printre tavane cu oglinzi aurite, statuiete şi bibelouri ordinare, cu rochii de plastic pline de mărgele de-elea de sticlă şi de paiete. Să-şi zugrăvească păreţii cu mov din ăla de ţi să sterpezesc dinţii şi să facă acoperişe aurite. Că, vorba aia: nu te poţi c--a în gusturile omului... Dar şi când mai vine v-un turist să vadă cum e pe la noi, cu ce ne mândrim de-al nostru, să ajungem să ridicăm din umeri, să intrăm ruşinaţi in curte, să încuiem poarta şi să îi borcorodim pe eştia care strică rânduiala? Nu mai bine punem mâna să facem fiecare câte ceva? Ce ne pricepem mai bine! Uite, io ţes şi spui poveşti, Aurica face scovărzi, Hirica dantelă de mână şi ii, Elena sirop de casă, nepoata mea ştie să umble pe Internetul ăla păcătos şi leicuţii Cornelie îi place să vorghească pe la televizor... Ce ne mai tribe? Dă-i în, Doamne iartă-mă, pe toţii cu teoriile lor cu tot! Noi să facem, cinstit, ce ştim mai bine şi n-are cum să iasă rău... ” Mama Ruţă s-a dus înainte să-şi  dea seama ce lecţie valoroasă de marketing al tradiţiilor ne-a lăsat şi fără să apuce să vadă că am scos din lăzi de zestre, din pivniţe şi poduri, de prin suflete şi cele câteva conştiinţe, un maldăr de lucruşoare autentice, cu care pornim ofensiva noastră cu valori maxime şi specifice. Nu mai stam la poveşti, am plecat să ne apucăm de construit, şi la propriu şi la figurat, Muzeul de Pânze şi Poveşti (Mândra nr 137. Ţara Făgăraşului. Transilvania. România. Europa.) 

Tu? Cauţi  prin lăzile de zestre şi prin conştiinţă, sau te duci să-ţi cumperi o carpetă orientală ori un prosop chinezesc?

Sursa:

"Muzeul" de panze si povesti

In Las Vegas se moare de foame.

Peste 150 de oameni înfometaţi se îngrămădesc în faţa camionului cu mâncare. O parte din ei se retrag la umbră, chinuiţi de soarele ucigător de afară, în timp ce alţii, "înarmaţi" cu şepci şi umbrele aşteaptă nerăbdători să se deschidă uşile camionului. Surprinzător, nu este o imagine ruptă din Somalia sau Afganistan. Oamenii care se năpustesc asupra pungilor cu fructe şi conserve locuiesc chiar în Las Vegas, până nu demult polul distracţiei în Statele Unite, scrie Financial Times. Privind disperarea din ochii bătrânilor şi femeilor cu copii în braţe care stau la coadă în căldură, realizezi că locul s-a transformat peste noapte din "oraşul tuturor posibilităţilor" în oraşul în care este posibil să mori de foame.
În Washington, politicienii poartă discuţii aprinse cu privire la modalităţile de a crea noi locuri de muncă, iar preşedintele Obama, în contextul apropierii campaniei electorale, va propune un nou plan de combatere a şomajului înainte de sesiunea reunită a camerelor Congresului din 7 septembrie.
Las Vegas este situat în Nevada, statul cu cea mai mare rată a şomajului din SUA şi cu cele mai multe credite ipotecare. Peste 12% din populaţia aptă de muncă din Nevada nu îşi găseşte serviciu şi aproape 13% din copii au fost daţi afară din case împreună cu părinţii lor, potrivit unui studiu Annie E. Casey Foundation, o organizaţie non-profit care are ca scop protejarea copiiilor defavorizaţi în Statele Unite.
Situaţia dramatică sugerată de statistici se întâlneşte şi pe străzile oraşului. Deanna Hudson este una din persoanele care aşteaptă de la 7.30 dimineaţa camionul cu mâncare. Ea a lucrat ca manager de resurse umane la o companie care producea electronice pentru cazinouri. Firma a dat faliment acum doi ani şi de atunci nu reuşit să se angajeze.
"Toţi cei de aici încearcă să îşi găsească un loc de muncă. Se eliberează o poziţie şi aplică pentru ea 20-30 de oameni, deci este greu. Am venit aici doar ca să primesc mâncare." spune Deanna cu lacrimi în ochi.
Las Vegas a fost mulţi ani la rând oraşul cu cel mai mare ritm de dezvoltare din SUA şi cu cel mai mare grad de ocupare al forţei de muncă. Oameni din toate colţurile ţării veneau aici atraşi de impozitele scăzute, o piaţă imobiliară în floare şi numeroasele locuri de muncă disponibile în cazinouri şi hoteluri sau în alte companii din industria turismului.
În prezent, statul este pe primul loc în prescrieri de ipoteci, în falimente, şomaj şi există 300.000 de oameni care se întreabă de unde va veni următorul prânz, afirmă Brian Burton, preşedintele Three Square, organizaţia non-profit care distribuie mâncarea în oraş.
"Rata şomajului în anumite zone din Las Vegas este de peste 20% şi unul din cinci copii este înfometat" adaugă el.
Las Vegas a părut întotdeauna imun la dezechilibrele din economie şi şi-a revenit repede după recesiunile din anii 1990 şi de la începutul anilor 2000. Ritmul de construire nu a fost afectat de crizele din acele perioade şi erau locuri de muncă disponibile în permanenţă, chiar şi atunci când numărul turiştilor era în scădere. În prezent însă Las Vegas a devenit regiunea cu cea mai afectată economie din Statele Unite.
Rata şomajului a explodat, afacerile cu imobiliare au dat faliment, iar turiştii, esenţiali pentru economia oraşului, au venit tot mai rar.
"Anii 2008 şi 2009 au fost brutali", spune Jim Murren, directorul executiv al MGM Resorts, a doua firmă din lume ca mărime din cele care activează în domeniul jocurilor de noroc. MGM Resorts este cel mai mare angajator din Nevada şi deţine două din cazinourile cele mai mari din lume: Bellagio şi Mirage.
Lipsa de lichiditate din piaţă a oprit construirea de noi hoteluri şi a lăsat mulţi salariaţi pe drumuri. Proiectele imobiliare aflate în derulare, precum construcţia cazinourilor Echelon şi Fontainebleu, au fost suspendate, în timp ce altele, ca Harmon Tower, se află într-un stadiu avansat de degradare şi vor fi demolate.
Nu există multe motive de optimism. Maria Alvarado, una din femeile care stau la coadă pentru a primi mâncare, povesteşte că avea un loc de muncă bine plătit înainte de criză.
"Aveam o casă şi câştigam 5.000 de dolari pe lună (înainte de 2008). Este o schimbare foarte dramatică pentru mine acum. Mă voi obişnui totuşi cu ea." spune Maria.

Sursa: Ziarul financiar

Dan Negru: Impacarea … la manastirea Arnota

Cindva , cu ani in urma. ma laudam prin ziare cu locurile exotice prin care ajungeam prin vacante, asta pina intr-o zi cind am descoperit cit de cocalar pot fi facind astfel de tzopisme….
        Zilele trecute am ajuns intr-o parte a tarii despre care greu o sa gasiti ceva prin vreun ziar. La citiva pasi de Horezu , sus in munte, se afla manastirea Arnota, construita de Matei Basarab si devenita acum locul lui de veci..Tatal lui Matei Basarab a fost unul din oamenii de incredere ai lui Mihai Viteazu, linistea lui e de gasit tot acolo, la Arnota. Ambii, tata si fiu sunt ingropati sus in munte,in manastire…E greu de ajuns, pe un drum anevoios de munte…Ajuns acolo, la intrare, pe usi mari din lemn de castan sta o inscripție în limba slavonă… “Aceste uși le-a făcut Constantin Brâncoveanu vel-logofăt”. Dincolo de usi e impacarea…!!! Cit de multi sunt cei care stiu ca Borcea e in voiaj de nunta si cit de putini sunt cei care stiu ca Matei Basarab e undeva, sus in munti, la Arnota.
        Cautati linistea in manastirile romanesti, o sa descoperiti altfel lumea la intoarcere…

Sursa: Dan Negru Blog